Cauza C-414/17

AREX CZ a.s.

împotriva

Odvolací finanční ředitelství

(cerere de decizie preliminară formulată de Nejvyšší správní soud)

„Trimitere preliminară – Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată – Directiva 2006/112/CE – Articolul 2 alineatul (1) litera (b) punctele (i) și (iii) – Articolul 3 alineatul (1) – Achiziții intracomunitare de bunuri supuse accizelor – Articolul 138 alineatul (1) și alineatul (2) litera (b) – Livrări intracomunitare – Operațiuni în lanț cu un transport unic – Atribuirea transportului – Transport în regim suspensiv de accize – Incidență asupra calificării unei achiziții intracomunitare”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a patra) din 19 decembrie 2018

1. Armonizarea legislațiilor fiscale – Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată – Regim tranzitoriu pentru impozitarea schimburilor comerciale dintre statele membre –Livrare intracomunitară – Achiziții intracomunitare de bunuri efectuate cu titlu oneros pe teritoriul unui stat membru – Produse supuse accizelor exigibile în statul membru de destinație – Articolul 2 alineatul (1) litera (b) punctul (iii) din Directiva 2006/112 – Domeniu de aplicare – Achiziții ale unei persoane impozabile ale cărei alte achiziții nu sunt supuse taxei în temeiul articolului 3 alineatul (1) din Directiva 2006/112 – Includere

   [Directiva 2006/112 a Consiliului, art. 2 alin. (1) lit. (b) pct. (iii)]

2. Armonizarea legislațiilor fiscale – Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată – Regim tranzitoriu pentru impozitarea schimburilor comerciale dintre statele membre – Livrare intracomunitară – Achiziții intracomunitare de bunuri efectuate cu titlu oneros pe teritoriul unui stat membru – Noţiune – Transport care nu poate fi atribuit achiziției efectuate de operatorul obligat la plata accizelor în statul membru de destinație – Excludere

   [Directiva 2006/112 a Consiliului, art. 2 alin. (1) lit. (b) pct. (iii)]

3. Armonizarea legislațiilor fiscale – Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată – Regim tranzitoriu pentru impozitarea schimburilor comerciale dintre statele membre – Livrare intracomunitară – Achiziții intracomunitare de bunuri efectuate cu titlu oneros pe teritoriul unui stat membru – Determinarea achiziției care trebuie să facă obiectul atribuirii transportului – Bunuri transportate în regim suspensiv de accize – Lipsa caracterului decisiv

   [Directiva 2006/112 a Consiliului, art. 2 alin. (1) lit. (b) pct. (i)]

1.  Articolul 2 alineatul (1) litera (b) punctul (iii) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretat în sensul că se aplică achizițiilor intracomunitare de produse supuse accizelor, pentru care accizele sunt exigibile pe teritoriul statului membru de destinație a expediției sau a transportului acestor produse, efectuate de o persoană impozabilă ale cărei alte achiziții nu sunt supuse taxei pe valoarea adăugată în temeiul articolului 3 alineatul (1) din această directivă.

   (a se vedea punctul 56 și dispozitiv 1)

2.  Articolul 2 alineatul (1) litera (b) punctul (iii) din Directiva 2006/112 trebuie interpretat în sensul că, atunci când există un lanț de operațiuni succesive care au ocazionat doar un singur transport intracomunitar de produse supuse accizelor în regim suspensiv de accize, achiziția efectuată de operatorul obligat la plata accizelor în statul membru de destinație a expediției sau a transportului acestor produse nu poate fi calificată drept achiziție intracomunitară supusă taxei pe valoarea adăugată în temeiul acestei dispoziții atunci când respectivul transport nu poate fi atribuit acestei achiziții.

   În această privință, din textul articolului 2 alineatul (1) litera (b) punctul (iii) din Directiva TVA, astfel cum s-a arătat la punctul 41 din prezenta hotărâre, reiese că supunerea la TVA, în temeiul acestei dispoziții, a achizițiilor intracomunitare de produse supuse accizelor în statul membru de destinație depinde de trei condiții cumulative.

   Astfel, ea presupune în primul rând ca operațiunea să constituie o achiziție intracomunitară în sensul articolului 20 din Directiva TVA, în al doilea rând, ca această operațiune să privească bunuri supuse accizelor pentru care accizele sunt exigibile pe teritoriul statului membru de destinație și, în al treilea rând, ca respectiva operațiune să fie efectuată de o persoană impozabilă sau de o persoană juridică neimpozabilă ale cărei alte operațiuni nu sunt supuse TVA-ului în temeiul articolului 3 alineatul (1) din această directivă.

   Numai o achiziție care întrunește toate aceste condiții poate fi calificată drept achiziție intracomunitară.

   Prin urmare, atunci când mai multe achiziții efectuate cu titlu oneros ocazionează o expediție intracomunitară unică sau un transport intracomunitar unic de bunuri, această expediție sau acest transport nu poate fi atribuit decât uneia dintre aceste achiziții, care va fi singura supusă TVA‑ului în statul membru de destinație ca achiziție intracomunitară, în măsura în care sunt îndeplinite celelalte condiții prevăzute la articolul 2 alineatul (1) din Directiva TVA (a se vedea prin analogie Hotărârea din 6 aprilie 2006, EMAG Handel Eder, C‑245/04, EU:C:2006:232, punctul 45).

   (a se vedea punctele 59, 60, 62, 63 și 68 și dispozitiv 2)

3.  Articolul 2 alineatul (1) litera (b) punctul (i) din Directiva 2006/112 trebuie interpretat în sensul că, atunci când există un lanț de achiziții succesive care privesc aceleași produse supuse accizelor și care a ocazionat doar un singur transport intracomunitar al acestor produse în regim suspensiv de accize, împrejurarea că aceste produse sunt transportate în regimul menționat nu constituie o împrejurare determinantă pentru a stabili cărei achiziții trebuie să îi fie atribuit transportul în vederea supunerii sale la plata taxei pe valoarea adăugată în temeiul acestei dispoziții.

   (a se vedea punctul 79 și dispozitiv 3)