–

pentru Vision Research Europe BV, de N. Ooyevaar, de D. van Vliet și de H. Ooyevaar, consilieri fiscali;

–

pentru guvernul neerlandez, de M. K. Bulterman, de P. Huurnink și de J. Langer, în calitate de agenți;

–

pentru Comisia Europeană, de A. Caeiros și de P. Vanden Heede, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea subpoziției 85258030 din Nomenclatura combinată (denumită în continuare „NC”) care figurează în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun (JO 1987, L 256, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 4, p. 3), în versiunea care rezultă din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1001/2013 al Comisiei din 4 octombrie 2013 (JO 2013, L 290, p. 1), precum și validitatea Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 113/2014 al Comisiei din 4 februarie 2014 privind clasificarea anumitor mărfuri în Nomenclatura combinată (JO 2014, L 38, p. 20).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Vision Research Europe BV (denumită în continuare „Vision Research”), pe de o parte, și Inspecteur van de Belastingdienst/douane kantoor Rotterdam Rijnmond (inspectorul Administrației Fiscale/Biroului Vamal din Rotterdam Rijnmond, Țările de Jos) (denumit în continuare „inspectorul”), pe de altă parte, în legătură cu clasificarea tarifară a camerei denumite „Phantom V7.3”.

3

Clasificarea vamală a mărfurilor importate în Uniunea Europeană este reglementată de NC. Versiunea acesteia în vigoare la data faptelor din cauza principală este cea care rezultă din Regulamentul de punere în aplicare nr. 1001/2013.

4

NC, instituită prin Regulamentul nr. 2658/87, este întemeiată pe Sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor (denumit în continuare „SA”), elaborat de Consiliul de Cooperare Vamală, devenit Organizația Mondială a Vămilor (OMV), și instituit prin Convenția internațională privind Sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor, încheiată la Bruxelles la 14 iunie 1983. Această convenție a fost aprobată, împreună cu protocolul de modificare a acesteia din 24 iunie 1986, în numele Comunității Economice Europene prin Decizia 87/369/CEE a Consiliului din 7 aprilie 1987 (JO 1987, L 198, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 3, p. 199). NC reproduce pozițiile și subpozițiile de șase cifre din SA, numai cifrele a șaptea și a opta creând noi subpoziții specifice acesteia.

5

În conformitate cu articolul 9 alineatul (1) litera (a) prima liniuță și cu articolul 10 din Regulamentul nr. 2658/87, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 254/2000 al Consiliului din 31 ianuarie 2000 (JO 2000, L 28, p. 16, Ediție specială, 02/vol. 12, p. 33) (denumit în continuare „Regulamentul nr. 2658/87”), Comisia Europeană, asistată de Comitetul Codului vamal, adoptă măsurile referitoare la aplicarea NC, care constituie anexa I la Regulamentul nr. 2658/87, privind clasificarea mărfurilor. Regulamentul de punere în aplicare nr. 113/2014 a fost adoptat în temeiul primei dintre aceste dispoziții.

6

Partea I din NC cuprinde dispozițiile preliminare, a căror secțiune I, intitulată „Reguli generale”, subsecțiunea A, „Reguli generale pentru interpretarea Nomenclaturii combinate”, prevede:

„Clasificarea mărfurilor în Nomenclatura combinată se efectuează în conformitate cu următoarele principii:

[…]

7

Partea II din NC, intitulată „Tabelul drepturilor”, cuprinde o secțiune XVI, în care figurează și capitolul 85, intitulată „Mașini și aparate, echipamente electrice și părți ale acestora; aparate de înregistrat sau de reprodus sunetul, aparate de înregistrat sau de reprodus imagini și sunet de televiziune și părți și accesorii ale acestor aparate”.

8

Capitolul 85 din NC cuprinde pozițiile și subpozițiile următoare:

„8525 Aparate de emisie pentru radiodifuziune sau televiziune, chiar încorporând un aparat de recepție sau un aparat de înregistrare sau de reproducere a sunetului; camere de televiziune, aparate fotografice digitale și camere video cu înregistrare:

[…]

852580 – Camere de televiziune, aparate fotografice numerice și camere video cu înregistrare:

‐ ‐ Camere de televiziune:

[…]

85258019 – – – Altele

85258030 – – Aparate fotografice digitale

– – Camere video cu înregistrare:

85258091 – – – Capabile să înregistreze numai sunetele și imaginile captate de o cameră de televiziune

85258099 – – – Altele”.

9

Notele explicative ale SA referitoare la poziția 8525 menționează următoarele:

„B. Camere de televiziune, aparate fotografice digitale și camere video cu înregistrare

În această grupă sunt incluse camere care captează imagini și le transformă într‑un semnal electronic care:

Multe dintre aparatele de la această poziție se aseamănă din punct de vedere tehnic cu aparatele fotografice de la poziția 90.06 sau cu camerele de filmat de la poziția 90.07. Aparatele de la poziția 85.25 și cele din capitolul 90 dețin în general lentile optice pentru focalizarea imaginii pe un mediu fotosensibil și anumite dispozitive pentru reglarea cantității de lumină care pătrunde în aparat. Cu toate acestea, aparatele fotografice și aparatele de filmat din capitolul 90 expun imaginile pe un film fotografic din capitolul 37, în timp ce aparatele de la această poziție înregistrează imaginile sub formă de date analogice sau digitale.

Aparatele de la această poziție captează imaginile prin focalizarea lor pe o componentă fotosensibilă, cum ar fi un semiconductor din oxid metalic complementar (CMOS) sau pe un dispozitiv cuplat în sarcină (charge coupled device – senzor CCD). Componenta fotosensibilă transmite un semnal electric corespunzător imaginilor, care este transformat ulterior într‑o înregistrare analogică sau digitală a imaginilor.

Camerele de televiziune pot deține un dispozitiv încorporat pentru controlul la distanță al lentilelor și al diafragmei și pentru mișcarea orizontală și verticală prin telecomandă a camerei [spre exemplu camerele de televiziune destinate utilizării în studiourile de televiziune sau pentru realizarea reportajelor, camerele destinate scopurilor industriale sau științifice, camerele pentru sistemele de televiziune cu circuit închis (în scopuri de supraveghere) sau camerele pentru supravegherea traficului]. Aceste camere nu au dispozitiv încorporat pentru înregistrarea imaginilor.

În această grupă sunt incluse și camerele care sunt utilizate împreună cu o mașină automată de prelucrare a datelor (spre exemplu camerele web).

[…]

Aparatele fotografice digitale și camerele video cu înregistrare captează imagini pe un dispozitiv de stocare încorporat sau pe un suport extern (spre exemplu bandă magnetică, suporturi optice, medii de stocare a datelor cu semiconductoare sau alte suporturi de la poziția 85.23). Acestea pot conține un convertor analogic‑digital (ADC) și o ieșire prin intermediul căreia imaginile pot fi transmise în unități de mașini automate de prelucrare a datelor, precum imprimante, aparate de recepție de televiziune sau alte dispozitive de vizualizare a imaginilor. Unele aparate fotografice digitale dețin intrări pentru a putea înregistra intern fișiere de imagini analogice sau digitale transmise de la mașinile externe menționate mai sus.

Aceste aparate sunt dotate în mod obișnuit cu un vizor optic, cu un ecran cu cristale lichide (LCD) sau cu ambele. Multe aparate care sunt dotate cu un ecran LCD pot utiliza acest ecran atât ca vizor pentru captarea imaginilor, cât și ca ecran pentru afișarea imaginilor înregistrate; unele aparate dispun de capacitatea de a afișa pe ecranul LCD imagini provenite din alte surse.”

10

Notele explicative ale NC (JO 2011, C 137, p. 1) se referă la NC în versiunea care rezultă din Regulamentul (UE) nr. 861/2010 al Comisiei din 5 octombrie 2010 (JO 2010, L 284, p. 1). Poziția 8525, precum și subpozițiile 85258019, 85258030, 85258091 și 85258099 din NC sunt formulate în mod identic în versiunile care rezultă din Regulamentul nr. 861/2010 și din Regulamentul de punere în aplicare nr. 1001/2013. Notele explicative ale NC referitoare la aceste poziții și subpoziții au următorul cuprins:

11

Regulamentul de punere în aplicare nr. 113/2014 realizează clasificarea în NC a mărfurilor descrise în coloana 1 a tabelului din anexa la acesta. În coloana 2 a acestui tabel sunt indicate codurile NC corespunzătoare, pe baza motivelor care figurează în coloana 3 a tabelului menționat. În ceea ce privește subpoziția 85258019 din NC, tabelul din anexa la acest regulament prevede:

12

La 12 mai 2009, Vision Research a prezentat inspectorului o solicitare de informații tarifare obligatorii (în continuare „ITO”) pentru camera denumită „Phantom V7.3”. Aceasta a indicat în cererea sa că această cameră trebuia clasificată la subpoziția 85258030 din NC, în calitate de aparat fotografic digital.

13

Prin ITO emisă la 7 noiembrie 2014, inspectorul a clasat însă camera în cauză la subpoziția 85258019 din NC, drept „altă cameră de televiziune”. În această privință, inspectorul s‑a întemeiat pe regulile generale 1 și 6 pentru interpretarea NC, pe Regulamentul de punere în aplicare nr. 113/2014, pe care l‑a considerat aplicabil prin analogie acestei camere, precum și pe textul pozițiilor 8525, 852580 și 85258019 din NC. Acesta a considerat că faptul că respectiva cameră poate fi conectată în mod opțional la o memorie externă era fără incidență asupra clasificării reținute, din moment ce ITO fusese solicitată pentru un aparat lipsit de această memorie opțională.

14

Vision Research a introdus o contestație împotriva acestei ITO la inspector, care a respins‑o ca nefondată. În acest condiții, reclamanta a introdus o acțiune la instanța de trimitere împotriva deciziei inspectorului, solicitând clasificarea camerei în cauză la subpoziția 85258030 din NC.

15

Potrivit instanței de trimitere, camera în cauză este o „cameră ultrarapidă”. Pentru utilizare este conectată la o mașină automată de prelucrare a datelor prin intermediul căreia este controlată camera. Această cameră captează un număr mare de fotografii digitale pe secundă. Aceste fotografii sunt înregistrate după captare în așa‑zisa „memorie volatilă” a camerei respective. Aceasta înseamnă că, atunci când sunt captate fotografii noi sau atunci când camera este oprită, fotografiile înregistrate sunt șterse din această memorie internă. Memoria volatilă are cel puțin 1496 MB, dar poate avea și 8, 16 sau 32 GB. Camera respectivă nu dispune de un dispozitiv, precum un ecran cu cristale lichide, care să permită vizionarea fotografiilor înregistrate în memorie. La import, această cameră dispune de o ieșire la care poate fi conectată prin cablu o memorie nevolatilă externă („non‑volatile flash memory”), pe care fotografiile pot fi stocate pentru o perioadă mai lungă. Camera respectivă poate fi conectată, prin intermediul unui cablu, și la o mașină automată de prelucrare a datelor pentru a stoca fotografiile pe această mașină. Aceasta nu dispune de posibilitatea includerii unui card de memorie sau a unui modul de memorie (nevolatile).

16

Instanța de trimitere consideră, în primul rând, că Regulamentul de punere în aplicare nr. 113/2014 desemnează, în anexa sa, la subpoziția 85258019 din NC, o marfă similară camerei în cauză și că este, așadar, aplicabil prin analogie acesteia. Ea amintește că, în motivele clasificării reținute în regulamentul menționat, Comisia nu consideră stocarea temporară pe o memorie volatilă ca fiind o înregistrare în cameră, având în vedere că imaginile se pierd atunci când camera este oprită. În temeiul acestui regulament, camera în cauză ar trebui clasificată la subpoziția 85258019, drept altă cameră de televiziune.

17

În al doilea rând, instanța de trimitere consideră de asemenea că, în temeiul Notelor explicative la SA și al Notelor explicative ale NC referitoare la subpoziția 85258030 din NC, camera în cauză, care prezintă în special caracteristica de a stoca imagini, fie și numai temporar, în memoria sa volatilă, ar trebui clasificată drept aparat fotografic digital, iar nu ca o cameră de televiziune. Potrivit acestei instanțe, din aceste note explicative reiese că camerele de televiziune se disting de aparatele fotografice numerice prin faptul că primele nu permit stocarea de imagini, spre deosebire de cele din urmă. Instanța de trimitere arată de asemenea că notele respective nu menționează vreo cerință cu privire la durata de păstrare a înregistrării în cameră.

18

În sfârșit, în ultimul rând, instanța de trimitere consideră că cele două abordări pe care le‑a expus sunt inconciliabile. Aceasta se întreabă, prin urmare, dacă Comisia, prin faptul că nu a considerat, în motivele din anexa la Regulamentul de punere în aplicare nr. 113/2014, că stocarea temporară pe o memorie volatilă este o înregistrare în cameră, nu a limitat domeniul de aplicare al subpoziției85258030 din NC. În cazul unui răspuns afirmativ, Comisia și‑ar fi depășit astfel competența, atribuită prin articolul 9 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 2658/87, care constă în precizarea conținutului unei poziții tarifare, însă nu în modificarea acestuia.

19

În aceste condiții, rechtbank Noord‑Holland (Tribunalul Provinciei Olanda de Nord, Țările de Jos) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

„Regulamentul de punere în aplicare nr. 113/2014 este valid în cazul în care este corectă aprecierea [rechtbank Noord‑Holland (Tribunalul Provinciei Olanda de Nord)] potrivit căreia subpoziția 85258030 [din NC] trebuie interpretată în sensul că trebuie clasificată la această subpoziție camera [în cauză], care dispune de o memorie volatilă, astfel încât imaginile înregistrate în cameră sunt șterse atunci când se fac fotografii noi sau când este oprită camera?”

20

Prin intermediul întrebării formulate, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă subpoziția 85258030 din NC trebuie interpretată în sensul că se încadrează la această subpoziție o cameră precum cea în discuție în litigiul principal, care are capacitatea de a capta un număr mare de imagini fotografice pe secundă și de a le păstra în memoria sa internă volatilă, de unde sunt șterse atunci când camera este oprită, și, în cazul unui răspuns afirmativ, dacă Regulamentul de punere în aplicare nr. 113/2014, în măsura în care ar fi aplicabil prin analogie unei asemenea camere, este valid.

21

Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie, în primul rând, să se interpreteze pozițiile și subpozițiile din NC relevante pentru a se putea determina clasificarea camerei în cauză în NC.

22

În această privință, conform unei jurisprudențe constante, în interesul securității juridice și al facilității controalelor, criteriul decisiv pentru clasificarea tarifară a mărfurilor trebuie căutat, în general, în caracteristicile și în proprietățile lor obiective, astfel cum au fost definite în formularea poziției din NC și a notelor de secțiuni sau de capitole (Hotărârea din 26 aprilie 2017, Stryker EMEA Supply Chain Services, C‑51/16, EU:C:2017:298, punctul 39 și jurisprudența citată).

23

Curtea a statuat de asemenea că notele explicative elaborate, în privința NC, de Comisie și, în privința SA, de OMV aduc o contribuție importantă la interpretarea domeniului de aplicare al diferitor poziții tarifare, fără a avea însă forță juridică obligatorie. Notele explicative ale NC, care nu se substituie acelora ale SA, trebuie considerate complementare lor și trebuie consultate împreună cu acestea (Hotărârea din 19 februarie 2009, Kamino International, C‑376/07, EU:C:2009:105, punctele 47 și 48, precum și jurisprudența citată).

24

În speță, trebuie analizat, pe de o parte, dacă caracteristicile camerei în discuție în litigiul principal, astfel cum sunt descrise în decizia de trimitere, corespund caracteristicilor subpoziției 85258019 din NC sau celor ale subpoziției 85258030 din NC.

25

În această privință, trebuie amintit că capitolul 85 din NC cuprinde poziția 8525, intitulată „Aparate de emisie pentru radiodifuziune sau televiziune, chiar încorporând un aparat de recepție sau un aparat de înregistrare sau de reproducere a sunetului; camere de televiziune, aparate fotografice digitale și camere video cu înregistrare”. Subpoziția 852580 din NC are titlul „Camere de televiziune, aparate fotografice numerice și camere video cu înregistrare”. Textul subpoziției 85258019 din NC nu conține decât termenul „Altele”, în timp ce textul subpoziției 85258030 din NC conține numai expresia „Aparate fotografice digitale”.

26

În ceea ce privește caracteristicile camerei în discuție în litigiul principal, din constatările factuale efectuate de instanța de trimitere, astfel cum au fost amintite la punctul 15 din prezenta hotărâre, reiese că această cameră captează un număr mare de fotografii digitale pe secundă. Aceste fotografii sunt înregistrate în memoria volatilă a camerei respective și sunt păstrate în aceasta atât timp cât camera rămâne aprinsă sau cât nu sunt captate noi fotografii.

27

Prin urmare, este necesar să constate că, prin capacitatea sa de a capta imagini fixe, camera în cauză are caracteristicile obișnuite ale aparatelor fotografice digitale. În consecință, caracteristicile și proprietățile obiective ale acestei camere corespund celor definite de textul subpoziției 85258030 din NC.

28

Pe de altă parte, trebuie să se constate că din notele explicative ale NC referitoare la această subpoziție reiese că aparatele fotografice numerice au întotdeauna capacitatea de a înregistra imagini statice, fie pe o memorie internă, fie pe un suport interschimbabil, în timp ce notele explicative ale SA prevăd că aparatele menționate înregistrează imagini pe un dispozitiv de stocare încorporat sau pe un suport extern.

29

În ceea ce privește camerele de televiziune, notele explicative ale NC fac trimitere la cele ale SA, nr. 8525, titlul B, care arată că camerele din această grupă pot capta imagini și să le transforme într‑un semnal electronic care este fie transferat ca imagine video la o locație exterioară camerei pentru a fi vizionate sau înregistrate la distanță (camerele de televiziune), fie înregistrat în cameră ca imagini statice sau secvență video (aparate fotografice digitale și camere video cu înregistrare, de exemplu). De asemenea, notele explicative ale SA precizează că camerele de televiziune nu includ un dispozitiv pentru înregistrarea imaginilor.

30

În consecință, elementul determinant care diferențiază aparatele fotografice digitale, care se încadrează la subpoziția 85258030 din NC, de camerele de televiziune, care se încadrează la subpoziția 85258019 din NC, constă în capacitatea pe care o au primele dintre acestea de a înregistra imagini statice pe o memorie sau pe un dispozitiv de stocare internă.

31

În speță, este necesar să se arate că camera în cauză are capacitatea de a înregistra imagini pe o memorie internă volatilă.

32

Or, trebuie să se constate că nici notele explicative ale NC, nici cele ale SA nu conțin precizări cu privire la forma, la natura sau la alte caracteristici ale memoriei interne sale ale dispozitivului de stocare la care acestea se referă.

33

Având în vedere lipsa de precizie privind în special caracterul durabil sau nu al unei asemenea memorii interne sau al unui astfel de dispozitiv de stocare, înregistrarea de imagini efectuată de camera în cauză pe o memorie internă volatilă trebuie, așadar, să fie considerată o înregistrare în sensul acestor note explicative, faptul că imaginile înregistrate sunt șterse atunci sau când aparatul este oprit sau atunci când sunt captate noi imagini nefiind pertinent.

34

În consecință, camerele precum camera în discuție în litigiul principal, care dispun de capacitatea de a înregistra imagini pe o memorie internă volatilă, nu pot fi clasificate la subpoziția 85258019 din NC, drept „Camere de televiziune, Altele”, din moment ce acestea din urmă nu conțin dispozitive care au capacitatea de a înregistra imaginile.

35

Comisia arată că camera în discuție în litigiul principal trebuie să fie clasificată drept cameră de televiziune, pentru motivul că imaginile captate de aceasta pot fi vizualizate ca film video.

36

În această privință, trebuie să se sublinieze că, având în vedere analiza care precedă, o astfel de clasificare este exclusă. Cu toate acestea, întrucât elementele care au fost aduse în atenția Curții, atât în faza scrisă, cât și în faza orală a procedurii, nu permit excluderea faptului că imaginile înregistrate de camera respectivă pot fi vizualizate efectiv ca film video, trebuie analizat dacă camera menționată trebuie clasificată la subpozițiile 85258091 sau 85258099 din NC, drept cameră video cu înregistrare. Astfel, deși aceste subpoziții nu sunt vizate de instanța de trimitere, revine Curții sarcina de a extrage din ansamblul elementelor furnizate de instanța națională, mai ales din motivarea deciziei de trimitere, elementele de drept al Uniunii care necesită o interpretare, având în vedere obiectul litigiului (Hotărârea din 19 octombrie 2017, Otero Ramos, C‑531/15, EU:C:2017:789, punctul 40 și jurisprudența citată).

37

În această privință, potrivit notelor explicative ale NC referitoare la subpozițiile 85258091 și 85258099 din NC, camerele de înregistrare video dispun de o memorie internă și au capacitatea de a înregistra, pe lângă secvențe video, imagini statice.

38

Cu toate acestea, potrivit acelorași note, aparatele fotografice numerice nu se clasifică la aceste subpoziții în cazul în care nu sunt apte să înregistreze cel puțin 30 de minute, într‑o singură secvență video. Or, din informațiile furnizate în decizia de trimitere reiese că camera în discuție în discuție în litigiul principal nu are o asemenea capacitate. Astfel, potrivit acestor informații, camera în litigiu poate înregistra în memoria internă serii de imagini cu o durată de maximum 6,12 secunde, la o viteză de aproximativ 6688 de imagini pe secundă, ceea ce este net inferior pragului menționat de 30 de minute de secvență video. Prin urmare, aceasta nu poate fi clasificată la subpozițiile 85258091 și 85258099 din NC.

39

În consecință, această cameră trebuie clasificată la subpoziția 85258030 din NC.

40

În ceea ce privește, în al doilea rând, examinarea validității Regulamentului de punere în aplicare nr. 113/2014, trebuie arătat, pe de o parte, că, potrivit unei jurisprudențe constante, un regulament de clasificare are un domeniu de aplicare general în sensul că nu se aplică unui anumit operator, ci generalității produselor identice cu cel care a fost examinat de Comitetul Codului vamal. Pentru a stabili, în cadrul interpretării unui regulament de clasificare, domeniul său de aplicare, trebuie să se țină seama printre altele de motivarea acestuia (Hotărârea din 22 martie 2017, GROFA și alții, C‑435/15 și C‑666/15, EU:C:2017:232, punctul 35, precum și jurisprudența citată).

41

În speță, Regulamentul de punere în aplicare nr. 113/2014 are drept obiect clasificarea, la subpoziția 85258019 din NC, a unor mărfuri care prezintă un ansamblu de caracteristici expuse în coloana 1 a tabelului din anexa la regulamentul menționat. Mărfurile astfel descrise trebuie să conțină o memorie internă volatilă de 2 GB care permite stocarea temporară a imaginilor sub forma unei succesiuni, cu o durată maximă de 1,54 secunde la 1000 de cadre pe secundă și să aibă capacitatea de a capta o succesiune de imagini la o viteză de obturare cuprinsă între 60 și 1000 fps la o rezoluție deplină de 1024 × 1024 de pixeli sau la o viteză de obturare de 109500 fps la o rezoluție mai scăzută, de 128 × 16 pixeli, și dimensiunea de aproximativ 12 × 12 × 11 cm.

42

În schimb, în cauza principală, din solicitarea de ITO depusă de Vision Research reiese că camera respectivă dispune de o memorie de cel puțin 1496 Mb și poate realiza o serie de fotografii, la o viteză de până la 6688 de fotografii pe secundă la o rezoluție deplină de 800 × 600 pixeli și cu o profunzime maximă de 14 biți.

43

Din compararea caracteristicilor aparatelor descrise în Regulamentul de punere în aplicare nr. 113/2014 și a celor ale camerei în discuție în litigiul principal reiese că aceste aparate nu sunt identice și, prin urmare, că regulamentul menționat nu este direct aplicabil camerei în litigiu.

44

Cu toate acestea, trebuie arătat, pe de altă parte, că, potrivit unei jurisprudențe constante, în cazul în care un regulament de clasificare nu este direct aplicabil unor produse care nu sunt identice, ci doar analoge produsului care face obiectul acestui regulament, acesta din urmă este aplicabil prin analogie unor asemenea produse. În această privință, este suficient ca produsele care trebuie clasificate și cele vizate de regulamentul de clasificare să fie suficient de similare (a se vedea în acest sens Hotărârea din 22 martie 2017, GROFA și alții, C‑435/15 și C‑666/15, EU:C:2017:232, punctele 37 și 38, precum și jurisprudența citată).

45

Reiese din jurisprudența Curții că aplicarea prin analogie a unui regulament de clasificare, precum Regulamentul nr. 113/2014, produselor similare celor vizate de acest regulament favorizează o interpretare coerentă a NC, precum și egalitatea de tratament a operatorilor (a se vedea în acest sens Hotărârea din 13 iulie 2006, Anagram International, C‑14/05, EU:C:2006:465, punctul 32).

46

Or, aparatele descrise de Regulamentul de punere în aplicare nr. 113/2014 sunt similare în ceea ce privește caracteristicile și proprietățile lor obiective camerei în discuție în litigiul principal. Astfel, aceste aparate, la fel precum camera respectivă, au capacitatea de a capta un număr mare de fotografii digitale pe secundă, sunt dotate cu un senzor CMOS, posedă o memorie internă volatilă ale cărei imagini se pierd atunci când camera este oprită și pot fi utilizate pentru studiul unor fenomene cu viteză ultrarapidă.

47

Reiese că Regulamentul de punere în aplicare nr. 113/2014 este aplicabil, prin analogie, camerei în discuție în litigiul principal și că, în consecință, trebuie analizată validitatea acestuia.

48

În această privință, trebuie arătat că, în ceea ce privește aplicarea NC, Consiliul Uniunii Europene a conferit Comisiei, care acționează în cooperare cu experții vamali din statele membre, o vastă putere de apreciere pentru a preciza conținutul pozițiilor tarifare care sunt avute în vedere la clasificarea anumitor mărfuri. Cu toate acestea, competența Comisiei de a adopta măsuri menționate la articolul 9 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 2658/87, precum clasificarea mărfurilor, nu îi permite să modifice conținutul pozițiilor tarifare care au fost stabilite pe baza SA instituit prin Convenția privind SA și al cărei domeniu de aplicare Uniunea, în temeiul articolului 3 din aceasta din urmă, s‑a angajat să nu îl modifice (Hotărârea din 12 februarie 2015, Raytek și Fluke Europe, C‑134/13, EU:C:2015:82, punctul 29).

49

În speță, Regulamentul de punere în aplicare nr. 113/2014 clasifică la subpoziția 85258019 din NC „camerele ultrarapide”. Motivele care justifică clasificarea menționată se întemeiază pe constatarea că „[s]tocarea temporară în memoria volatilă nu este considerată înregistrare în cameră deoarece imaginile se pierd după oprirea camerei”. Or, astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 30 și 33 din prezenta hotărâre, capacitatea aparatelor fotografice digitale de a înregistra imagini statice pe o memorie internă constituie o caracteristică esențială a mărfurilor care se încadrează la subpoziția tarifară 85258030 din NC, independent de aspectul dacă această capacitate de înregistrare este temporară sau permanentă.

50

Dat fiind că Regulamentul de punere în aplicare nr. 113/2014 exclude, contrar a ceea ce reiese din subpoziția 85258030 din NC, aparatele care înregistrează temporar imagini pe o memorie volatilă de la această subpoziție și, în consecință, clasifică „camerele ultrarapide” la subpoziția 85258019 din NC, acest regulament de punere în aplicare este incompatibil cu conținutul subpoziției 85258030 din NC.

51

Din ceea ce precedă rezultă că, prin adoptarea Regulamentului de punere în aplicare nr. 113/2014, Comisia a modificat, limitându‑l, conținutul subpoziției 85258030 din NC. Prin urmare, Comisia a depășit competențele care i‑au fost conferite prin articolul 9 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 2658/87.

52

În consecință, este necesar să se constate că, în măsura în care Regulamentul de punere în aplicare nr. 113/2014 este aplicabil prin analogie unor produse care au caracteristicile camerei în discuție în litigiul principal, acest regulament nu este valid.

53

Ținând seama de ansamblul considerațiilor care precedă, trebuie să se răspundă la întrebarea adresată că subpoziția 85258030 din NC trebuie interpretată în sensul că se încadrează în aceasta o cameră precum camera în discuție în litigiul principal, care are capacitatea de a capta un număr mare de imagini fotografice pe secundă și de a le păstra în memoria sa internă volatilă, de unde sunt șterse atunci când camera este oprită, și că Regulamentul de punere în aplicare nr. 113/2014, în măsura în care este aplicabil prin analogie unor produse care au caracteristicile camerei menționate, nu este valid.

54

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a noua) declară:

Subpoziția 85258030 din Nomenclatura combinată care figurează în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun, în versiunea care rezultă din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1001/2013 al Comisiei din 4 octombrie 2013, trebuie interpretată în sensul că se încadrează în aceasta o cameră precum camera în discuție în litigiul principal, care are capacitatea de a capta un număr mare de imagini fotografice pe secundă și de a le păstra în memoria sa internă volatilă, de unde sunt șterse atunci când camera este oprită, și că Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 113/2014 al Comisiei din 4 februarie 2014 privind clasificarea anumitor mărfuri în Nomenclatura combinată, în măsura în care este aplicabil prin analogie unor produse care au caracteristicile camerei menționate, nu este valid.