Cauza C‑65/17

Oftalma Hospital Srl

împotriva

Commissione Istituti Ospitalieri Valdesi (CIOV) și Regione Piemonte

(cerere de decizie preliminară formulată de Corte suprema di cassazione)

„Trimitere preliminară – Contracte de achiziții publice de servicii – Servicii de sănătate și servicii de asistență socială – Atribuire contrară normelor de atribuire a contractelor de achiziții publice – Necesitatea de a respecta principiile transparenței și egalității de tratament – Noțiunea interes transfrontalier cert – Directiva 92/50/CEE – Articolul 27”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a noua) din 19 aprilie 2018

  1. Apropierea legislațiilor–Proceduri de atribuire a contractelor de achiziții publice de servicii–Directiva 92/50–Servicii care fac parte din anexa I B–Respectarea principiilor transparenței și egalității de tratament–Condiție–Existența unui interes transfrontalier cert–Criterii de apreciere

    (Directiva 92/50 a Consiliului, art. 9, 14 și 16, și anexa I B)

  2. Apropierea legislațiilor–Proceduri de atribuire a contractelor de achiziții publice de servicii–Directiva 92/50–Servicii care fac parte din anexa I B–Procedură de negociere–Inaplicabilitatea cerințelor privind numărul minim de candidați care pot fi admiși la negociere

    [Directiva 92/50 a Consiliului, art. 9, 14 și 16 și art. 27 alin. (3), și anexa I B]

  1.  Atunci când atribuie un contract de achiziții publice de servicii care intră în domeniul de aplicare al articolului 9 din Directiva 92/50/CEE a Consiliului din 18 iunie 1992 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de servicii, astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 1997, și care, în consecință, este, în principiu, supus numai articolelor 14 și 16 din această directivă, o autoritate contractantă este obligată să respecte normele fundamentale și principiile generale ale Tratatului FUE, în special principiile egalității de tratament și nediscriminării pe motiv de cetățenie sau naționalitate, precum și obligația de transparență care decurge din acestea, cu condiția ca, la data atribuirii sale, un astfel de contract să prezinte un caracter transfrontalier cert, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere.

    În această privință, trebuie subliniat că, la momentul examinării, existența unui interes transfrontalier cert nu poate fi dedusă ipotetic din anumite elemente care, considerate în mod abstract, ar putea constitui indicii în acest sens, ci trebuie să reiasă în mod pozitiv dintr‑o apreciere concretă a condițiilor contractului în discuție în litigiul principal. Acest lucru înseamnă că nu se poate considera că un interes transfrontalier cert se constituie pe baza unor elemente care nu exclud existența sa, ci acesta trebuie considerat astfel atunci când caracterul său transfrontalier este dovedit pe baza unor elemente obiective și concordante (a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 octombrie 2016, Tecnoedi Costruzioni,C‑318/15, EU:C:2016:747, punctul 22). Trebuie amintit totuși că, în ceea ce privește mai exact activitatea sanitară, Curtea a considerat, în cadrul unei acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor, că interesul transfrontalier cert nu era stabilit pe baza simplului fapt că contractele de achiziții în cauză aveau o valoare economică importantă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 29 aprilie 2010, Comisia/Germania,C‑160/08, EU:C:2010:230, punctele 18, 54 și 123).

    (a se vedea punctele 39, 41 și 46 și dispozitiv 1)

  2.  Articolul 27 alineatul (3) din Directiva 92/50 trebuie interpretat în sensul că nu se aplică contractelor de achiziții publice de servicii care intră sub incidența anexei I B la această directivă.

    Trebuie să se arate că, prin adoptarea articolului 9 din Directiva 92/50, legiuitorul Uniunii a prevăzut în mod expres că numai articolele 14 și 16 din această directivă erau aplicabile serviciilor care figurează în anexa I B. În lipsa oricărei indicații contrare, trebuie să se considere că acest lucru este valabil chiar și în cazul în care un contract de achiziții publice având ca obiect un astfel de serviciu prezintă un interes transfrontalier cert. În consecință, a supune serviciile care figurează în anexa I B la Directiva 92/50 altor articole decât cele la care face trimitere în mod expres articolul 9 din această directivă ar conduce la o interpretare contrară modului de redactare a acestui articol și ar fi contrară intenției legiuitorului Uniunii. Rezultă că obligațiile care decurg din articolul 27 alineatul (3) din directiva menționată nu se aplică unui contract de achiziții care privește un serviciu care figurează în anexa I B la aceasta, chiar dacă prezintă un interes transfrontalier cert.

    (a se vedea punctele 50-52 și 55 și dispozitiv 2)