Cauza C‑15/17

Bosphorus Queen Shipping Ltd Corp.

împotriva

Rajavartiolaitos

(cerere de decizie preliminară formulată de Korkein oikeus)

„Trimitere preliminară – Convenția de la Montego Bay – Articolul 220 alineatul (6) – Competența statului de coastă – Competența Curții de a interpreta prevederile dreptului internațional – Directiva 2005/35/CE – Poluare cauzată de nave – Articolul 7 alineatul (2) – Convenția Marpol 73/78 – Deversare de hidrocarburi în zona economică exclusivă de către o navă străină aflată în tranzit – Împrejurările în care un stat de coastă poate să intenteze o acțiune împotriva unei nave străine – Libertatea de navigație – Protecția mediului marin – Prejudicii grave sau risc de a cauza prejudicii grave litoralului, intereselor conexe sau oricăror resurse ale mării teritoriale sau ale zonei economice exclusive – Probe obiective clare”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a treia) din 11 iulie 2018

1. Întrebări preliminare – Competența Curții – Limite – Convenție internațională obligatorie pentru Uniune – Interpretarea dispozițiilor unei convenții semnate și aprobate de Uniune – Includere – Convenția privind dreptul mării din 1982 (Convenția de la Montego Bay)

   [art. 267 TFUE; Directiva 2005/35 a Parlamentului European și a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/123, art. 7 alin. (2)]

2. Întrebări preliminare – Competența Curții – Limite – Convenție internațională care nu este obligatorie pentru Uniune – Convenția internațională pentru prevenirea poluării de către nave (Convenția Marpol 73/78) – Interpretarea dispozițiilor de drept derivat al Uniunii care intră în domeniul de aplicare al convenției – Includere

   [art. 267 TFUE; Directiva 2005/35 a Parlamentului European și a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/123, art. 7 alin. (2)]

3. Întrebări preliminare – Competența Curții – Limite – Convenție internațională care nu este obligatorie pentru Uniune – Convenția internațională privind intervenția în largul mării în cazurile de accidente însoțite de poluarea cu petrol – Excludere

   (art. 267 TFUE)

4. Transporturi – Transporturi maritime – Poluare cauzată de nave și introducere a unor sancțiuni în caz de încălcare – Directiva 2005/35 – Măsuri de aplicare de către statele riverane – Reținerea unei nave – Condiții – Probă clară a încălcării – Noțiune

   [Directiva 2005/35 a Parlamentului European și a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/123, art. 7 alin. (2)]

5. Transporturi – Transporturi maritime – Poluare cauzată de nave și introducere a unor sancțiuni în caz de încălcare – Directiva 2005/35 – Măsuri de aplicare de către statele riverane – Reținerea unei nave – Condiții – Încălcare ce cauzează sau riscă să cauzeze daune litoralului sau intereselor conexe ale statului membru în cauză – Noțiunea de litoral sau interese conexe

   [Directiva 2005/35 a Parlamentului European și a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/123, art. 7 alin. (2)]

6. Transporturi – Transporturi maritime – Poluare cauzată de nave și introducere a unor sancțiuni în caz de încălcare – Directiva 2005/35 – Măsuri de aplicare de către statele riverane – Reținerea unei nave – Condiții – Daune cauzate resurselor apelor teritoriale sau ale zonei economice exclusive a unui stat de coastă – Noțiunea de resurse – Interpretare largă

   [Directiva 2005/35 a Parlamentului European și a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/123, art. 7 alin. (2)]

7. Transporturi – Transporturi maritime – Poluare cauzată de nave și introducere a unor sancțiuni în caz de încălcare – Directiva 2005/35 – Măsuri de aplicare de către statele riverane – Reținerea unei nave – Condiții – Încălcare ce cauzează sau riscă să cauzeze daune litoralului sau intereselor conexe ale statului membru în cauză – Aprecierea consecințelor unei încălcări – Pertinența noțiunii de poluare gravă în sensul Convenției privind dreptul mării din 1982 (Convenția de la Montego Bay) – Inexistență

   [Directiva 2005/35 a Parlamentului European și a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/123, art. 7 alin. (2)]

8. Transporturi – Transporturi maritime – Poluare cauzată de nave și introducere a unor sancțiuni în caz de încălcare – Directiva 2005/35 – Măsuri de aplicare de către statele riverane – Reținerea unei nave – Condiții – Încălcare ce cauzează sau riscă să cauzeze daune litoralului sau intereselor conexe ale statului membru în cauză – Aprecierea consecințelor unei încălcări – Criterii

   [Directiva 2005/35 a Parlamentului European și a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/123, art. 7 alin. (2)]

9. Transporturi – Transporturi maritime – Poluare cauzată de nave și introducere a unor sancțiuni în caz de încălcare – Directiva 2005/35 – Măsuri de aplicare de către statele riverane – Reținerea unei nave – Condiții – Încălcare ce cauzează sau riscă să cauzeze daune litoralului sau intereselor conexe ale statului membru în cauză – Aprecierea consecințelor unei încălcări – Luarea în considerare a caracteristicilor zonei maritime vizate – Limite

   [Directiva 2005/35 a Parlamentului European și a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/123, art. 7 alin. (2)]

10. Transporturi – Transporturi maritime – Poluare cauzată de nave și introducere a unor sancțiuni în caz de încălcare – Directiva 2005/35 – Măsuri de aplicare de către statele riverane – Reținerea unei nave – Posibilitatea unui stat membru de a impune o măsură mai strictă în conformitate cu dreptul internațional – Excludere

    [Directiva 2005/35 a Parlamentului European și a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/123, art. 1 alin. (2) și art. 7 alin. (2)]

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 44 și 49)

2.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 45)

3.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 46)

4.  Articolul 220 alineatul (6) din Convenția Organizației Națiunilor Unite privind dreptul mării, semnată la Montego Bay la 10 decembrie 1982, și articolul 7 alineatul (2) din Directiva 2005/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind poluarea cauzată de nave și introducerea unor sancțiuni, inclusiv sancțiuni penale, pentru infracțiunile de poluare, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009, trebuie să fie interpretate în sensul că expresia „probe obiective clare”, în sensul acestor dispoziții, se referă nu numai la săvârșirea unei încălcări, ci și la dovada consecințelor acestei încălcări.

   Se constată astfel că autorii Convenției de la Montego Bay au înțeles să confere statului de coastă dreptul de a lua o asemenea măsură deosebit de severă atunci când, pe de o parte, încălcarea săvârșită de o navă cauzează sau riscă să cauzeze prejudicii grave acestui stat și, pe de altă parte, se dovedește că nava în discuție este autoarea unei astfel de încălcări. Întrucât aceste două condiții, la fel de importante, sunt cumulative, este necesar, așadar, ca articolul 220 alineatul (6) din Convenția de la Montego Bay să fie interpretat în sensul că prevede condiționarea competenței de intervenție a statului de coastă de existența unei probe obiective clare în ceea ce privește atât săvârșirea de către această navă a unei încălcări în sensul articolului 220 alineatul (3) din această convenție, cât și prejudiciile sau riscul unor prejudicii grave pentru statul de coastă în discuție, cauzate de aceasta.

   (a se vedea punctele 61, 62 și 65 și dispozitiv 1)

5.  Expresia „litoralului sau intereselor conexe”, care figurează la articolul 220 alineatul (6) din Convenția Organizației Națiunilor Unite privind dreptul mării și la articolul 7 alineatul (2) din Directiva 2005/35, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/123, trebuie să fie interpretată în sensul că, în principiu, are aceeași semnificație ca expresia „zona de coastă sau […] interesele conexe”, prevăzută la articolul I alineatul (1) și la articolul II alineatul (4) din Convenția internațională privind intervenția în largul mării în cazurile de accidente însoțite de poluarea cu petrol, încheiată la Bruxelles la 29 noiembrie 1969, acest articol 220 alineatul (6) aplicându‑se de asemenea resurselor neregenerabile ale mării teritoriale ale statului de coastă și oricăror resurse ale zonei economice exclusive a acestuia.

   (a se vedea punctul 79 și dispozitiv 2)

6.  Articolul 220 alineatul (6) din Convenția Organizației Națiunilor Unite privind dreptul mării și articolul 7 alineatul (2) din Directiva 2005/35, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/123, trebuie să fie interpretate în sensul că resursele mării teritoriale sau ale zonei economice exclusive a unui stat de coastă, în sensul acestor dispoziții, vizează speciile exploatate, dar și speciile vii asociate cu speciile exploatate sau dependente de acestea, cum ar fi speciile de animale și de plante cu care se hrănesc speciile exploatate.

   Este necesar să se arate că articolul 220 alineatul (6) din Convenția de la Montego Bay vizează prejudiciile care sunt cauzate sau riscă să fie cauzate „oricăror” resurse ale mării teritoriale sau ale ZEE a unui stat de coastă. Prin urmare, dispoziția amintită trebuie să facă obiectul unei interpretări largi în această privință, care rezultă din chiar textul său, și nu trebuie să fie înțeleasă în sensul că exclude anumite resurse din domeniul de aplicare al dispoziției menționate.

   (a se vedea punctele 81 și 84 și dispozitiv 3)

7.  Nu trebuie, în principiu, să se țină seama de noțiunea „poluare gravă”, prevăzută la articolul 220 alineatul (5) din Convenția Organizației Națiunilor Unite privind dreptul mării, cu ocazia aplicării articolului 220 alineatul (6) din această convenție și a articolului 7 alineatul (2) din Directiva 2005/35, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/123, și în special cu ocazia aprecierii consecințelor unei încălcări, astfel cum sunt definite în dispozițiile respective.

   Or, deși protecția „intereselor conexe” ale statului de coastă devine relevantă, în mod normal, în caz de poluare, trebuie să se constate că articolul II alineatul (4) din Convenția din 1969 privind intervenția în largul mării vizează totuși în mod specific consecințele prejudiciabile economice, sociale și legate de sănătate ale unei astfel de poluări asupra statului de coastă, și anume, mai precis, faptul că este cauzat sau riscă să fie cauzat un prejudiciu grav, mai întâi, pentru diferitele activități profesionale legate de utilizarea mării, desfășurate de populația sa riverană, care constituie un mijloc de existență esențial pentru această populație, în continuare, pentru activitățile turistice din regiunile sale de coastă și, în sfârșit, pentru sănătatea și pentru bunăstarea populației menționate. Din această comparație rezultă că există diferențe esențiale între articolul 220 alineatul (5) și articolul 220 alineatul (6) din Convenția de la Montego Bay. Astfel, pe de o parte, articolul 220 alineatul (5), interpretat în lumina articolului 1 alineatul (4) din Convenția de la Montego Bay, nu urmărește să protejeze în mod specific bunurile și interesele conexe ale statului de coastă și, pe de altă parte, acest stat nu trebuie să demonstreze existența unui „prejudiciu grav” adus intereselor respective.

   (a se vedea punctele 88-90 și 92 și dispozitiv 4)

8.  Pentru a se aprecia consecințele unei încălcări, astfel cum sunt definite la articolul 220 alineatul (6) din Convenția Organizației Națiunilor Unite privind dreptul mării și la articolul 7 alineatul (2) din Directiva 2005/35, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/123, trebuie să se ia în considerare toate indiciile care permit să se demonstreze că a fost cauzat sau riscă să fie cauzat un prejudiciu bunurilor și intereselor conexe ale statului de coastă, precum și să se evalueze gravitatea prejudiciului cauzat sau care riscă să fie cauzat acestor bunuri sau acestor interese, ținându‑se seama printre altele:

   –	de caracterul cumulativ al atingerii aduse mai multor sau chiar tuturor acestor bunuri și tuturor acestor interese conexe, precum și de diferențele de vulnerabilitate a statului de coastă în ceea ce privește atingerile aduse diverselor bunuri și interese conexe;

   –

   de consecințele negative previzibile ale deversărilor asupra bunurilor și a intereselor conexe menționate nu numai pe baza dovezilor științifice disponibile, ci și pe baza naturii substanței sau a substanțelor nocive pe care le conțin deversările în discuție, precum și a volumului, a sensului, a vitezei și a duratei de propagare a deversărilor menționate.

   (a se vedea punctul 102 și dispozitiv 5)

9.  Caracteristicile geografice și ecologice speciale și vulnerabilitatea zonei Mării Baltice influențează condițiile de aplicare a articolului 220 alineatul (6) din Convenția Organizației Națiunilor Unite privind dreptul mării și a articolului 7 alineatul (2) din Directiva 2005/35, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/123, în ceea ce privește definirea și calificarea încălcării, precum și – însă în mod neautomat – în ceea ce privește aprecierea întinderii prejudiciului pe care l‑a cauzat această încălcare bunurilor și intereselor conexe ale statului de coastă.

   În această privință, după cum a arătat avocatul general la punctul 105 din concluzii, Marea Baltică este recunoscută la nivel internațional ca fiind o zonă specială din punctul de vedere al particularităților geografice și un ecosistem deosebit de vulnerabil, care are nevoie de o protecție specială. În aceste condiții, trebuie amintit că obiectivul specific al articolului 220 alineatul (6) din Convenția de la Montego Bay nu este de a asigura o protecție specială unei zone speciale, ci de a proteja anumite bunuri și interese ale statului de coastă indiferent dacă marea adiacentă acestui stat constituie sau nu constituie o zonă specială.

   (a se vedea punctele 104, 106 și 108 și dispozitiv 6)

10.  Articolul 1 alineatul (2) din Directiva 2005/35, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/123, trebuie să fie interpretat în sensul că nu permite statelor membre să impună măsuri mai stricte, conforme cu dreptul internațional, decât cele enunțate la articolul 7 alineatul (2) din această directivă atunci când acesta este aplicabil, statele de coastă fiind însă abilitate să ia alte măsuri echivalente cu cele prevăzute la articolul 220 alineatul (6) menționat.

    Or, potrivit punctului 63 din prezenta hotărâre, acest articol 220 alineatul (6) reflectă intenția, urmărită prin Convenția de la Montego Bay, de a se stabili, pentru toate spațiile marine, un echilibru just între interesele statelor în calitate de state de coastă și interesele statelor în calitate de state de pavilion. Prin urmare, nu se poate considera că articolul 7 alineatul (2) din Directiva 2005/35 autorizează statul de coastă să ia măsuri mai stricte decât cele prevăzute la acest articol, cu riscul de a rupe justul echilibru dintre interesele statului de coastă și cele ale statului de pavilion, urmărit prin articolul 220 alineatul (6) din Convenția de la Montego Bay. În aceste condiții, o asemenea interpretare nu poate împiedica statul de coastă să ia măsuri echivalente cu cele prevăzute la articolul 220 alineatul (6), din moment ce articolul menționat nu prevede o listă exhaustivă a măsurilor autorizate, după cum reiese din utilizarea termenului „inclusiv”.

    (a se vedea punctele 115-118 și dispozitiv 7)