1.

Astfel cum ilustrează cu ușurință trecutul economic recent al statelor membre ale Uniunii, puține lucruri sunt mai importante pentru sistemul financiar modern decât pregătirea unor conturi naționale corecte, standardizate. Acest lucru a fost recunoscut de legiuitorul european, cel mai recent prin adoptarea Regulamentului (UE) nr. 549/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 mai 2013 privind Sistemul european de conturi naționale și regionale din Uniunea Europeană care guvernează Sistemul european de conturi 2010 (denumit în continuare „Regulamentul SEC”) ( 2 ). În considerentul (3) al Regulamentului SEC se arată astfel că, „în interesul comparabilității”, conturile naționale „ar trebui redactate pe baza unui set unic de principii care să nu lase loc unor interpretări diferite”. Simplul fapt că acest regulament se întinde pe aproape 730 de pagini de text reprezintă în sine un indiciu cu privire la importanța acestei chestiuni și la complexitatea sarcinilor contabile în cauză.

2.

Prezenta trimitere preliminară, formulată de Corte dei Conti (Curtea de Conturi, Italia), ridică o asemenea problemă complexă. Întrebarea fundamentală adresată este în esență dacă Federazione Italiana Golf (Federația Italiană de Golf, denumită în continuare „FIG”) și Federazione Italiana Sport Equestri (Federația Italiană de Sporturi Ecvestre, denumită în continuare „FISE”) trebuie să fie tratate de Istituto Nazionale di Statistica (Institutul Național de Statistică, Italia, denumit în continuare „ISTAT”) ca parte a sectorului administrațiilor publice ( 3 ) (S.13) ( 4 ), incluse în contul consolidat de profit și pierderi al statului italian, sau, cu titlu subsidiar, ca instituții fără scop lucrativ în serviciul gospodăriilor populației ( 5 ) (denumite în continuare „IFSLSGP”) (S.15) ( 6 ). O IFSLSGP este o unitate sau un sector instituțional care este un producător nonpiață și care nu se supune controlului administrațiilor publice ( 7 ). În schimb, instituțiile fără scop lucrativ nonpiață care sunt sub controlul administrațiilor publice sunt clasificate în sectorul administrațiilor publice ( 8 ).

3.

La rândul său, acest aspect ridică problema modului în care trebuie interpretate diversele criterii incluse în Regulamentul SEC care reglementează tratamentul în acest scop al organizațiilor/instituțiilor fără scop lucrativ (denumite în continuare „IFSL”), cum sunt FIG și FISE. Întrucât aceasta pare a fi prima ocazie în care Curtea este chemată să ofere îndrumări cu privire la interpretarea acestui regulament important, aceste două trimiteri preliminare prezintă, prin urmare, o anumită relevanță.

4.

Înainte de a analiza situația de fapt, este însă necesar să evidențiem dispozițiile relevante din Regulamentul SEC.

5.

Astfel cum am menționat, Regulamentul SEC a instituit Sistemul european de conturi 2010 ( 9 ). Regulamentul SEC conține două anexe ( 10 ). Anexa A prevede o metodologie privind standardele, definițiile, clasificările și normele contabile comune care sunt necesare în vederea pregătirii conturilor naționale. Anexa B prevede un program care stabilește condițiile, inclusiv termenele, în care statele membre transmit Comisiei (Eurostat) conturile lor naționale.

6.

Punctul 1.34 din anexa A la Regulamentul SEC prevede că „conturile sectoarelor sunt create prin alocarea unităților pe sectoare, iar acest lucru permite prezentarea pe sectoare a operațiunilor și a soldurilor contabile. Prezentarea pe sectoare evidențiază multe măsuri esențiale pentru politica economică și fiscală. Principalele sectoare sunt gospodăriile populației, administrațiile publice, societățile (financiare și nefinanciare), instituțiile fără scop lucrativ în serviciul gospodăriilor (IFSLSGP) și restul lumii ( 11 ). Distincția dintre activitate de piață și activitate nonpiață este importantă. O entitate care se află sub controlul administrațiilor publice și care se dovedește a fi o societate care efectuează operațiuni pe piață este clasificată în sectorul societăților, în afara sectorului administrațiilor publice. Astfel, nivelul deficitului public și al datoriei publice pentru societatea respectivă nu va fi inclus în deficitul public și în datoria publică aferente administrațiilor publice”.

7.

Potrivit punctului 1.35 din anexa A la Regulamentul SEC:

„Sectorul public este format din toate unitățile instituționale rezidente în economie care se află sub controlul administrațiilor publice. Sectorul privat este format din toate celelalte unități rezidente.”

8.

Punctul 1.36 din anexa A la Regulamentul SEC prevede că „controlul este definit drept capacitatea de a stabili politica generală sau programul unei unități instituționale”.

9.

Potrivit punctului 1.37 din anexa A la Regulamentul SEC, „[d]iferențierea între sectorul pieței și sectorul nonpiață, iar pentru entitățile din sectorul public clasificarea acestora în sectorul administrațiilor publice sau în sectorul societăților, depinde de următoarea regulă:

O activitate este considerată drept activitate de piață în cazul în care bunurile și serviciile aferente acesteia sunt comercializate în următoarele condiții:

10.

Punctul 4.125 din anexa A la Regulamentul SEC, cu privire la transferurile curente către IFSLSGP, prevede că „transferurile curente către IFSLSGP includ toate cotizațiile voluntare (altele decât legatele), cotizațiile membrilor și asistența financiară pe care IFSLSGP o primește de la gospodării […]”. Potrivit punctului 4.126 litera (a) din anexa A la Regulamentul SEC, transferurile curente către IFSLSGP includ cotizațiile regulate plătite de gospodării organizațiilor sportive clasificate în sectorul IFSLSGP.

11.

Capitolul 20 din Regulamentul SEC este intitulat „Conturile administrațiilor publice”. Punctul 20.01 din Regulamentul SEC precizează că activitățile administrațiilor publice sunt tratate separat de cele ale restului economiei deoarece „puterile, motivația și funcțiile administrațiilor publice sunt diferite de cele ale altor sectoare”. Punctul 20.01 din anexa A la Regulamentul SEC indică, în plus, că respectivul capitol 20 prezintă conturile administrațiilor publice de o manieră care „oferă o imagine integrată a activităților economice ale administrațiilor publice: venituri, cheltuieli, deficit/excedent, finanțare, alte fluxuri economice și conturi de patrimoniu”.

12.

Punctul 20.04 din anexa A la Regulamentul SEC recunoaște dificultățile de clasificare și de măsurare pentru sectorul administrațiilor publice. Principalele dispoziții din Regulamentul SEC vizate de prezenta trimitere preliminară se regăsesc însă la punctele 20.13-20.16 din anexa A.

13.

Punctul 20.13 din anexa A la Regulamentul SEC prevede următoarele:

„Instituțiile fără scop lucrativ (IFSL) care sunt producători nonpiață și sunt controlate de unități ale administrațiilor publice sunt unități ale sectorului administrațiilor publice.”

14.

Punctul 20.14 din anexa A la Regulamentul SEC prevede următoarele:

„Administrațiile publice pot alege să utilizeze unele IFSL, și nu agenții ale administrațiilor publice, pentru a pune în aplicare politicile administrațiilor publice, deoarece aceste IFSL sunt privite ca fiind mai detașate, mai obiective și mai puțin supuse presiunilor politice. De exemplu, cercetarea și dezvoltarea, precum și stabilirea și menținerea standardelor în domenii precum sănătatea, siguranța, mediul și învățământul sunt sectoare în care IFSL pot fi mai eficiente decât agențiile guvernamentale.”

15.

Punctul 20.15 din anexa A la Regulamentul SEC este însă dispoziția cea mai importantă din perspectiva vizată de prezentele trimiteri preliminare. Acesta prevede următoarele:

„Controlul unei IFSL este definit drept capacitatea de a determina politica sau programul IFSL. Intervenția publică sub forma normelor generale aplicabile tuturor unităților care au același obiect de activitate nu este relevantă atunci când se decide dacă administrațiile publice dețin controlul asupra unei unități individuale. Pentru a determina dacă o IFSL este controlată de administrațiile publice, trebuie luați în considerare următorii cinci indicatori de control:

Un singur indicator poate fi suficient pentru a stabili deținerea controlului. Cu toate acestea, dacă o IFSL care este finanțată în principal de administrația publică rămâne capabilă să își determine politica sau programul în măsură semnificativă în acord cu ceilalți indicatori, atunci aceasta nu ar fi considerată ca fiind controlată de administrația publică. În cele mai multe cazuri, o serie de indicatori vor indica în mod colectiv deținerea controlului. O decizie bazată pe acești indicatori va fi una rațională ( 12 ).”

16.

Mai departe, punctul 20.16 din anexa A la Regulamentul SEC prevede că „caracteristica nonpiață a unei IFSL este determinată în același mod ca și pentru alte unități ale administrațiilor publice”.

17.

Înainte de a analiza în detaliu întrebările preliminare adresate de Corte di Conti (Curtea de Conturi), sunt necesare mai întâi câteva explicații cu privire la modul de organizare a activităților sportive în Italia. Astfel cum a constatat instanța de trimitere, organizarea sportului în Italia revine Comitato Olimpico Nazionale Italiano (Comitetul Olimpic Național Italian, denumit în continuare „CONI”). CONI este o persoană juridică de drept public italian la care sunt afiliate diferitele organizații sportive naționale. Aceste entități sunt, toate, persoane juridice fără scop lucrativ ( 13 ).

18.

Deși CONI este o organizație de drept public, nu este mai puțin adevărat că ea reprezintă în esență o confederație care grupează organizațiile sportive naționale și disciplinele sportive asociate acestora. Funcția sa principală este de autoritate responsabilă cu guvernarea, reglementarea și gestionarea activităților sportive pe teritoriul Italiei. Principiul autonomiei sportive reprezintă un element‑cheie al statutului CONI ( 14 ), iar federațiile sportive naționale beneficiază astfel de autonomie tehnică, organizatorică și de gestiune, sub supravegherea generală a CONI. CONI este însă abilitată să adopte principiile fundamentale care reglementează recunoașterea în scopuri sportive a federațiilor, criteriile și modalitățile de exercitare de către CONI a controalelor asupra federațiilor sportive și decizia de plasare sub tutelă a federațiilor în cazul unor încălcări grave și excepționale ale normelor sportive ( 15 ). Statutul CONI prevede totodată competențe de aprobare a statutelor și a bugetelor federațiilor.

19.

Reprezentanții federațiilor sportive, cum este cazul FIG și FISE, participă la consiliul național și la comitetul național al CONI. Federațiile iau parte, așadar, la organizarea și la activitatea CONI, contribuind la compunerea organelor centrale, care dețin cele mai importante competențe, și participând la luarea deciziilor CONI.

20.

FIG și FISE sunt federații sportive naționale în Italia. După cum s‑a arătat la punctul 17 de mai sus, acestea sunt asociații fără scop lucrativ cu personalitate juridică de drept privat. Instanța de trimitere consideră că federațiile sportive au o natură juridică uniformă și omogenă de entități de drept privat, reglementate de Cartea I din Codul civil italian, cu consecința că actele federațiilor sportive sunt, de regulă, guvernate de dreptul comun (fără a aduce atingere aplicabilității dreptului special în domeniul sportului) ( 16 ).

21.

Statutele FIG și FISE prevăd că activitățile lor de gestiune sunt exercitate exclusiv de organele acestor federații. Principalele organe de conducere ale acestor federații sunt adunarea națională, președintele, consiliul federal și Secretariatul General. Competențele generale de a da directive revin adunării naționale, care este compusă din reprezentanți ai categoriilor de bază și care de asemenea alege principalii reprezentanți ai organizației, împreună cu membrii consiliului federal. Competențele de administrare revin în fiecare caz președintelui, care este ales de adunarea federală. Consiliul federal are competențe de verificare a executării corecte a programului tehnico‑sportiv, de evaluare a rezultatelor sportive și de supraveghere a bunului mers al gestiunii. Trebuie să se observe însă că CONI are autoritatea de a numi doi membri ai comisiei de auditori, în timp ce președintele este de asemenea ales de adunarea națională.

22.

FIG și FISE sunt în general responsabile de înscrierea membrilor cluburilor. FIG și FISE sunt finanțate din contribuții provenite de la CONI, precum și din resurse proprii, care includ cotizațiile de afiliere, de asociere și de înscriere, contractele de sponsorizare și încasările provenite din manifestări sportive și din gestionarea de bunuri și de servicii. Statutul FIG prevede principiul său fundamental de funcționare, adică natura sa privată cu caracter asociativ, fără scop lucrativ ( 17 ). Este important de precizat totuși că valoarea contribuțiilor CONI la FIG și la FISE este semnificativă, reprezentând 30 % din veniturile FIG în anul 2013, 27 % în anul 2014 și 30 % în anul 2015. Contribuțiile CONI la FISE se situează de asemenea în jurul valorii de 30 % din veniturile acestei din urmă entități.

23.

Problemele ridicate în cadrul trimiterilor preliminare se prezintă astfel: ISTAT este învestită de legislația italiană ( 18 ) cu autoritatea de a pregăti anual contul consolidat de venituri și cheltuieli al autorităților publice, ca parte a îndeplinirii cerințelor articolului 121 TFUE. O parte din acest proces implică în mod necesar identificarea elementelor instituționale ale statului italian care fac parte din sectorul autorităților publice în conformitate cu criteriile prevăzute de Regulamentul SEC.

24.

Prin decizia publicată în Gazzetta ufficiale della Repubblica italiana (Jurnalul Oficial al Republicii Italiene) la 30 septembrie 2016, ISTAT a înregistrat FIG și FISE în lista ISTAT din anul 2016. ISTAT a considerat că, în conformitate cu Regulamentul SEC, în baza testului piață/nonpiață, prevăzut la punctul 20.29 din anexa A la acest regulament, FIG și FISE erau unități instituționale nonpiață. Pentru a stabili dacă aceste unități trebuie clasificate drept IFSLSGP sau în sectorul administrațiilor publice, ISTAT a verificat dacă FIG și FISE erau supuse controlului din partea administrațiilor publice.

25.

ISTAT a ajuns la concluzia că ambele federații se aflau sub controlul administrațiilor publice. Cu toate că federațiile beneficiau de un anumit grad de autonomie decizională, ISTAT a considerat că FIG și FISE nu aveau „capacitatea deplină de autodeterminare”, din cauza influenței semnificative exercitate de CONI asupra conducerii acestora.

26.

FIG și FISE contestă faptul că îndeplinesc aceste criterii. În consecință, aceste entități au inițiat prezenta procedură, la 29 noiembrie și, respectiv, la 7 decembrie 2016, prin care au solicitat anularea listei administrațiilor publice incluse în contul consolidat de venituri și cheltuieli și identificate potrivit articolului 1 alineatul 3 din Legea nr. 196 din 31 decembrie 2009, adoptată de ISTAT (denumită în continuare „lista ISTAT”), în măsura în care FIG și FISE au fost incluse printre „entitățile producătoare de servicii de asistență, recreative și culturale”. Trebuie reținut faptul că FIG inițiase o procedură similară cu privire la includerea sa atât în lista ISTAT din anul 2014, cât și în lista ISTAT din anul 2015. Prima serie de proceduri, care viza lista ISTAT din anul 2014, a fost respinsă de Corte de Conti la 11 februarie 2015, în timp ce acțiunea prin care a fost atacată lista ISTAT din anul 2015 a fost admisă de secțiile unite ale Corte dei Conti (Curtea de Conturi), prin hotărârea pronunțată la 9 martie 2017.

27.

În ceea ce privește prezenta procedură, prin hotărârile din 13 septembrie 2017, Corte dei Conti (Curtea de Conturi) a decis să adreseze Curții următoarele trei întrebări preliminare, în temeiul articolului 267 TFUE:

28.

Prin decizia președintelui Curții din 17 noiembrie 2017, cauzele C‑612/17 și C‑613/17 au fost conexate.

29.

Cererea formulată de instanța de trimitere în temeiul articolului 105 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Curții, ca judecarea cauzelor C‑612/17 și C‑613/17 să fie făcută potrivit procedurii accelerate, a fost respinsă prin Ordonanța președintelui Curții din 14 decembrie 2017.

30.

FIG, FISE, Republica Italiană și Comisia au depus observații scrise. FIG, Republica Italiană și Comisia au participat la ședința care a avut loc în fața Curții la 6 februarie 2019.

31.

Se impune o procedură în două etape pentru a stabili dacă federațiile sportive precum FIG și FISE pot fi clasificate drept IFSL controlate de administrații publice sau ca IFSLSGP și deci în afara sectorului public. Primul pas este să se analizeze chestiunea dacă IFSL este producător de piață sau producător nonpiață. Numai în cazul în care IFSL în cauză nu trece acest test (cu alte cuvinte, vânzarea de bunuri și de servicii acoperă mai puțin de 50 % din costuri) și este considerată producător nonpiață ( 19 ) se trece la a doua etapă, și anume examinarea chestiunii dacă o entitate publică deține controlul în ceea ce privește respectiva IFSL.

32.

Instanța de trimitere a precizat în mod clar în deciziile sale de trimitere că FIG și FISE sunt producători nonpiață. Această constatare de fapt nu poate fi repusă în discuție în fața Curții ( 20 ). Problema crucială care constituie elementul central al întrebărilor adresate Curții este, prin urmare, dacă o entitate a administrației publice exercită un „control” asupra federațiilor sportive precum FIG și FISE, potrivit normelor din Regulamentul SEC, astfel încât, din punctul de vedere al contabilității naționale, acestea ar trebui incluse în sectorul public la categoria „Administrație publică” (S.13).

33.

Cu siguranță pot fi avute în vedere situații în care o anumită federație sportivă a depins aproape exclusiv de fonduri publice pentru a‑și asigura veniturile și în care, într‑adevăr, funcționarii acesteia ar fi numiți de un guvern național. Foarte probabil, o astfel de federație ar fi privită ca făcând obiectul controlului exercitat de entități ale administrației publice pentru o serie de scopuri de drept public – nu în ultimul rând pentru scopurile statistice avute în vedere de Regulamentul SEC – tocmai pentru că politica sa generală ar fi în esență controlată sau, cel puțin, puternic influențată de o agenție guvernamentală competentă, chiar dacă ar fi de asemenea clar că, în ceea ce privește aspectele pur sportive, deciziile federației în cauză au un caracter autonom și cu adevărat independent.

34.

Care este atunci poziția în ceea ce privește FIG și FISE în lumina criteriilor stabilite la punctul 20.15 din anexa A la Regulamentul SEC? Aceasta este, în esență, cea mai importantă problemă pusă în discuție de cele trei întrebări distincte adresate de instanța de trimitere. Cu toate acestea, înainte de examinarea acestor întrebări, trebuie să observăm de la bun început că formularea punctului 20.15 din anexa A la Regulamentul SEC are caracter exclusiv. Această dispoziție prevede în mod clar că „[…] trebuie luați în considerare următorii cinci indicatori de control” ( 21 ). Acest lucru înseamnă că, în cazul ISFL precum FIG și FISE, numai acestea sunt criteriile care pot fi folosite pentru a determina problema controlului și pentru a stabili dacă o IFSL care este un producător nonpiață trebuie clasificată drept administrație publică sau ca IFSLSGP.

35.

Acest lucru este important într‑o oarecare măsură, întrucât alte dispoziții din Regulamentul SEC, în special punctele 20.309 ( 22 ) și 20.310 din anexa A la acest regulament, folosesc o definiție a controlului ușor diferită – și, în unele cazuri, cel puțin, mai extinsă – în contextul stabilirii dacă alte organisme ar trebui să fie tratate ca organisme din sectorul public ( 23 ). Spre deosebire de argumentele susținute de Comisie în observațiile sale și la ședință, nu considerăm că alte astfel de dispoziții – desigur, analoge – din Regulamentul SEC pot fi integrate, dacă ne putem exprima astfel, în definiția controlului inclusă la punctul 20.15 din anexa A la Regulamentul SEC. Definiția controlului prevăzută în această din urmă dispoziție constituie o lex specialis care nu poate fi extinsă prin referirea la alte dispoziții generale, precum punctele 20.309 și 20.310 din anexa A la Regulamentul SEC, chiar dacă aceste dispoziții se referă și la noțiunea de control sau la controlul în sectorul public, în cazul acestor din urmă dispoziții.

36.

În opinia noastră, scopul punctelor 20.309 și 20.310 din anexa A la Regulamentul SEC nu este de a stabili dacă o IFSL nonpiață ar trebui clasificată în categoria administrațiilor publice sau a IFSLSGP ( 24 ), ci, mai degrabă, de a stabili dacă societățile (care sunt producători de piață și care pot include ISFL) ( 25 ) ar trebui clasificate sub controlul sectorului public sau sub control privat ( 26 ).

37.

Având în vedere aceste aspecte, acum putem aborda întrebările specifice adresate de instanța de trimitere.

38.

Astfel cum am observat deja, primele două teze ale punctului 20.15 din anexa A la Regulamentul SEC prevăd:

„Controlul unei IFSL este definit drept capacitatea de a determina politica sau programul IFSL. Intervenția publică sub forma normelor generale aplicabile tuturor unităților care au același obiect de activitate nu este relevantă atunci când se decide dacă administrațiile publice dețin controlul asupra unei unități individuale […].”

39.

Instanța de trimitere are îndoieli cu privire la ceea ce trebuie să se înțeleagă prin sintagma „reglementări generale” în acest context. Instanța de trimitere consideră că acesta este un concept larg, care ar putea, în cazul organizațiilor sportive, să se refere atât la orientări (fără caracter obligatoriu) ale Comitetului Olimpic Internațional și ale CONI, cât și la dispozițiile generale din legislația italiană privind recunoașterea acestui tip de organizații pentru activități sportive. Potrivit instanței de trimitere, recunoașterea unor astfel de organisme sportive trebuie să fie precedată de recunoașterea de către CONI ( 27 ).

40.

Deși Comisia recunoaște că competența CONI de a adopta norme generale de stabilire a unor standarde comune pentru activitățile sportive se încadrează, în principiu, în noțiunea „intervenția publică sub forma normelor generale”, consideră că prerogativa sa de a recunoaște federațiile sportive este de natură să creeze un monopol de facto în favoarea acestei federații în sportul respectiv, dat fiind că numai o singură federație poate fi recunoscută pentru acest sport. Prin urmare, Comisia consideră că o astfel de competență nu intră sub incidența „intervenției publice sub forma normelor generale”.

41.

Comisia consideră de asemenea că competența CONI de a recunoaște federațiile sportive îi conferă capacitatea de a stabili politica generală a acestor federații în conformitate cu indicatorul de control prevăzut la punctul 20.309 litera (h) din anexa A la Regulamentul SEC, care se referă la „deținerea controlului prin intermediul unei reglementări excesive”. Potrivit acestei dispoziții, „[c]ând reglementarea este atât de strictă încât dictează efectiv politica generală a întreprinderii, aceasta este o formă de exercitare a controlului. Autoritățile publice pot, în unele cazuri, să se implice puternic în reglementare, în special în domenii cum ar fi monopolurile și utilitățile privatizate în care există un element de serviciu public. Este posibil să existe implicare în reglementare în domenii importante, cum ar fi stabilirea prețurilor, fără ca o entitate să cedeze controlul asupra politicii generale”. Comisia consideră că indicatorul de control de la punctul 20.309 litera (h) din anexa A la Regulamentul SEC este corelat cu cei de la punctul 20.15 litera (b) și de la punctul 2.39 litera (b) din anexa A la Regulamentul SEC.

42.

În opinia noastră, este evident că noțiunea „norme generale”, astfel cum figurează la punctul 20.15 din anexa A la Regulamentul SEC, nu poate fi interpretată pur și simplu în mod abstract: mai degrabă, aceasta capătă semnificație proprie în contextul legislativ general. Faptul că sintagma este precedată de cuvintele „intervenția publică sub forma […]” prezintă, desigur, importanță întrucât acest lucru presupune că normele în cauză au o anumită susținere sau calitate oficială. Rezultă, așadar că, în acest context, trimiterea la „normele generale” se referă în principal la norme care fie sunt conținute într‑un act normativ al statului italian, fie constituie principii sau norme de punere în aplicare cuprinse în respectivul act normativ.

43.

Sub rezerva unei verificări finale efectuate de instanța de trimitere, sistemul legislativ italian care prevede recunoașterea organizațiilor sportive pare să constituie exact forma normelor generale prevăzute la punctul 20.15 din anexa A la Regulamentul SEC. Astfel cum precizează instanța de trimitere însăși, normele privind chestiuni precum recunoașterea organizațiilor sportive, protecția integrității organizațiilor sportive și a competițiilor pe care le organizează acestea și protejarea sănătății și a stării de bine a sportivilor sunt prevăzute în mod expres de lege și se aplică fără distincție și în mod general tuturor organizațiilor sportive, prin stabilirea unor standarde comune în acest scop. Totodată, după cum a arătat Comisia în observațiile sale, aceste norme nu urmăresc să controleze sau să determine în alt mod politica generală sau programul general ( 28 ) pe care ar putea intenționa să le urmeze organizațiile sportive precum FIG sau FISE. Aspectul esențial este însă că o astfel de „normă generală”, care se aplică în mod general tuturor organizațiilor sportive și care nu urmărește să controleze sub aspect material politica sau programul organizației sportive vizate, este lipsită de relevanță pentru a stabili dacă organizația în cauză este supusă controlului din partea unităților administrației publice ( 29 ) în sensul stabilit prin Regulamentul SEC ( 30 ).

44.

Toate acestea înseamnă că faptul că, în temeiul dispozițiilor dreptului italian, FIG și FISE – la fel ca orice altă organizație sportivă italiană – trebuie să solicite recunoașterea de către CONI nu este relevant pentru a se stabili dacă a existat gradul de control exercitat de administrația publică prevăzut la punctul 20.15 din anexa A la Regulamentul SEC. Prin urmare, trebuie să existe alt motiv pentru a considera că FIG și FISE sunt supuse controlului de către administrațiile publice în sensul acestei dispoziții din Regulamentul SEC.

45.

Considerăm, în consecință, că noțiunea „intervenție publică sub forma normelor generale aplicabile tuturor unităților care au același obiect de activitate”, prevăzută la punctul 20.15 din anexa A la Regulamentul SEC, se referă printre altele la normele privind chestiuni precum recunoașterea organizațiilor sportive, protecția integrității organizațiilor sportive și a competițiilor pe care acestea le organizează și protejarea sănătății și a stării de bine a sportivilor, prevăzute în mod expres de lege și care se aplică fără distincție și în general tuturor organizațiilor sportive, prin stabilirea unor standarde comune în acest scop. Competența de a stabili astfel de norme este lipsită de relevanță atunci când se decide dacă administrația publică controlează o organizație sportivă care este ISFL și producător nonpiață, în sensul punctului 20.15 din anexa A la Regulamentul SEC.

46.

Prin intermediul celei de a doua întrebări, instanța de trimitere atrage atenția asupra faptului că două posibile interpretări ale noțiunii „control” pot fi avute în vedere în sensul punctului 20.15 din anexa A la Regulamentul SEC. Potrivit uneia dintre interpretări, „control” se referă la capacitatea unei administrații publice sau a unei agenții a administrației publice de a determina politica generală sau programul entității în cauză prin administrarea sau influențarea în mod decisiv a administrării unității instituționale. Cealaltă interpretare a „controlului” sugerată de instanța de trimitere se referă la ceea ce aceasta califică drept control formal prin intermediul supravegherii generale și externe a organizațiilor sportive prevăzute de sistemul legislativ italian în general și de CONI în special.

47.

Astfel cum reține instanța de trimitere, noțiunea „control” în discuție se referă la competența de a determina politica generală sau programul entității în cauză prin administrarea sau influențarea în mod decisiv a administrării unității instituționale. Acest lucru reiese cu claritate din formularea și din contextul punctului 20.15 din anexa A la Regulamentul SEC, dat fiind că, astfel cum vom vedea în scurt timp, toți cei cinci indicatori specifici de control enumerați la acest punct ( 31 ) se referă la noțiunea „control” în acest sens material. Aici s‑ar putea sublinia cu ușurință că referirea la „administrarea sau influențarea în mod decisiv a administrării unității instituționale”nu constituie un criteriu distinct, ci acesta urmărește doar să clarifice sau să ilustreze criteriul privind controlul prevăzut la punctul 20.15 din anexa A la Regulamentul SEC, și anume „capacitatea de a determina politica sau programul IFSL”. Din aceste mențiuni reiese în mod clar că indicatorul pentru control de la această dispoziție nu se referă la administrarea de zi cu zi a ISFL, ci mai degrabă la definirea și la gestionarea strategiei sale globale.

48.

În plus, astfel cum am arătat deja în răspunsul la prima întrebare, în modul de redactare a dispoziției este de asemenea clar că supravegherea externă inerentă normelor general aplicabile prevăzute de dreptul italian este lipsită de relevanță ( 32 ) pentru a stabili existența unui astfel de control, în sensul punctului 20.15 din anexa A la Regulamentul SEC. În plus, având în vedere caracterul de lex specialis al punctului 20.15 din anexa A la Regulamentul SEC, numai cei cinci indicatori de control menționați la literele (a), (b), (c), (d) și (e) ale punctului 20.15 din anexa A la Regulamentul SEC pot fi luați în considerare pentru a stabili existența controlului exercitat de administrațiile publice asupra ISFL – precum FIG și FISE – care sunt producători nonpiață și, astfel, dacă administrația publică poate determina politica sau programul acestora.

49.

Comisia a invocat argumentul potrivit căruia, întrucât federațiile sportive italiene exercită anumite atribuții, de exemplu selectarea sportivilor care participă la competiții naționale și internaționale precum Jocurile Olimpice, și întrucât acestea se pronunță cu privire la litigiile din domeniul sportiv, aceste federații exercită funcții publice și, prin urmare, ar trebui clasificate ca unități ale administrației publice, prevăzute la punctul 20.06 din anexa A la Regulamentul SEC. Aceste funcții nu au, în opinia noastră, un caracter public intrinsec și, în orice caz, trebuie subliniat din nou că criteriul determinant este pur și simplu cel prevăzut la punctul 20.15 din anexa A la Regulamentul SEC. Astfel, ne vedem nevoiți să concluzionăm că argumentul Comisiei întemeiat pe punctul 20.06 din acest regulament este lipsit de relevanță în acest scop.

50.

În realitate, statutul CONI conferă în speță acestei entități o serie de prerogative asupra organizațiilor sportive cum sunt FIG și FISE. Astfel, statutul CONI prevede că congresul său național trebuie să aprobe bilanțul previzionat și final al acestor federații sportive ( 33 ) și să desemneze auditorii acestora ( 34 ). Spre deosebire de argumentele invocate de Comisie, aceste competențe nu pot, în opinia noastră, să fie considerate echivalente cu desemnarea efectivă a funcționarilor FIG și FISE de către CONI ( 35 ). În ceea ce privește competențele materiale, competența de a aproba conturile și de a desemna auditorii organizațiilor sportive ( 36 ) în cauză nu ar fi considerată în mod normal o competență de a controla sau de a influența în mod semnificativ politica generală a organizațiilor respective. Desigur, situația ar putea fi diferită în cazul în care, de exemplu, aceste competențe ar merge mai departe și ar include competența de aprobare sau (după caz) un drept de veto special privind planurile de cheltuieli ale FIG sau FISE. Deși, în cele din urmă, este de competența instanței de trimitere să verifice acest aspect, decizia de trimitere pare să indice implicit că instanța de trimitere consideră că competența CONI de a aproba conturile fiecărei federații sportive și de a desemna auditori reprezintă pur și simplu o competență standard de audit ( 37 ). Privite astfel, aceste competențe de audit nu constituie, în sine, un indicator al deținerii controlului în sensul punctului 20.15 din anexa A la Regulamentul SEC ( 38 ). În acest context, observăm de asemenea că, sub rezerva verificării de către instanța de trimitere, deși conturile anuale ale federațiilor sportive naționale fac obiectul aprobării de către CONI, în ipoteza unui aviz negativ al entității respective, adunarea națională a federației sportive este cea care trebuie să aprobe în cele din urmă acele conturi ( 39 ). În orice caz, după cum au susținut în ședință atât FIG, cât și agentul guvernului italian, acest lucru subliniază încă o dată natura de pură supraveghere a acestui control extern.

51.

Comisia face de asemenea referire la competențele conferite comisiei naționale a CONI de a aproba statutul și anumite norme sau reglementări ale organizațiilor sportive ( 40 ) și consideră că acestea reprezintă indicatori de control potrivit punctului 20.309 litera (i) și punctului 20.15 litera (b) din anexa A la Regulamentul SEC. În afara faptului că singurii indicatori pertinenți sunt cei prevăzuți la punctul 20.15 din anexa A la Regulamentul SEC, competențele în cauză se încadrează în noțiunea „intervenție publică sub forma normelor generale aplicabile tuturor unităților care au același obiect de activitate”, prevăzută la punctul 20.15 din anexa A la Regulamentul SEC. Aceste competențe sunt, prin urmare, lipsite de relevanță atunci când se decide dacă administrația publică controlează o organizație sportivă care este o ISFL și producător nonpiață, în sensul punctului 20.15 din anexa A la Regulamentul SEC ( 41 ).

52.

Comisia consideră de asemenea că prerogativa CONI de a plasa federațiile sub administrare în eventualitatea unor nereguli grave în gestionarea acestora sau a unor încălcări grave ale legii sportului, în cazul în care se stabilește că organele de conducere ale acestora nu pot funcționa sau în situațiile în care nu poate fi garantată buna organizare și funcționare a competițiilor sportive naționale ( 42 ), precum și prerogativa de a revoca recunoașterea acordată federațiilor pentru activități sportive, în cazul în care criteriile de recunoaștere nu mai sunt îndeplinite ( 43 ), trebuie să fie luate în considerare în sensul punctului 20.15 litera (b) din anexa A la Regulamentul SEC.

53.

Însă, din nou, avem un punct de vedere diferit. Considerăm că aceste competențe, care sunt exercitate punctual în cazul în care o federație sportivă nu respectă cele mai importante norme și obligații impuse pentru a avea o funcționare corectă, sunt competențe similare cu sau un corolar al competenței CONI de recunoaștere a unei astfel de federații ( 44 ) și deci nu sunt pertinente în sensul punctului 20.15 din anexa A la Regulamentul SEC Aceste prerogative nu acordă CONI competența de a determina politica sau programul federației sportive în cauză.

54.

Considerăm, prin urmare, că formularea „controlul unei IFSL este definit drept capacitatea de a determina politica sau programul IFSL”, de la punctul 20.15 din anexa A la Regulamentul SEC, trebuie interpretată în sensul că se referă la capacitatea de a administra sau de a influența în mod decisiv administrarea unei IFSL, iar nu la o competență de supraveghere externă sub forma normelor generale aplicabile tuturor unităților care au același obiect de activitate. Numai cei cinci indicatori specifici de control menționați la literele (a), (b), (c), (d) și (e) ale punctului respectiv pot fi aplicați pentru a stabili dacă o entitate are capacitatea de a determina politica sau programul IFSL.

55.

Instanța de trimitere admite că elementele de probă nu stabilesc gradul de control impus în ceea ce privește indicatorii specifici enumerați la literele (a), (b), (c) și (e) ale punctului 20.15 din anexa A la Regulamentul SEC, și anume numirea funcționarilor, obligațiile cuprinse în statutul FIG și FISE, acordurile contractuale sau expunerea la risc. În schimb, problema ridicată de instanța de trimitere vizează interpretarea punctului 20.15 litera (d) din anexa A la Regulamentul SEC, și anume gradul de finanțare și aspectul dacă veniturile obținute de FIG și FISE din cotizațiile membrilor pot fi luate în calcul pentru a determina problema referitoare la un presupus control deținut de administrația publică. Această întrebare cuprinde astfel, în esență, două aspecte, și anume conceptul de grad de finanțare și relevanța cotizațiilor membrilor. Propunem ca aceste aspecte să fie analizate separat, începând cu cotizațiile membrilor.

56.

După cum s‑a arătat la punctul 22 de mai sus, principalul venit al FISE și FIG provine din cotizațiile membrilor, precum și din alte venituri obținute din competițiile interne și internaționale, din contracte de publicitate și de sponsorizare. Instanța de trimitere consideră că un nivel ridicat al cotizațiilor ar tinde să demonstreze că FIG și FISE au dobândit un grad suficient de înalt de autonomie financiară și administrativă, astfel încât nu s‑ar putea afirma că sunt controlate de o unitate a administrației publice cum este CONI, în pofida contribuției financiare semnificative aduse de aceasta din urmă ( 45 ).

57.

Instanța de trimitere a arătat în decizia sa de trimitere că, în opinia ISTAT și a Ministerului Public, cotizațiile membrilor constituie totuși contribuții de natură publică și parafiscală, având în vedere poziția de monopol pe care o au FIG și FISE în domeniul golfului și al sporturilor ecvestre în Italia. Ambele instituții susțin că aceste taxe nu pot, prin urmare, să fie considerate relevante în cadrul unei evaluări a gradului de autonomie financiară de care se bucură în mod efectiv aceste federații.

58.

Instanța de trimitere consideră că argumentul potrivit căruia acest venit din cotizații constituie în realitate venit din finanțele publice ar trebui respins. În ceea ce ne privește, considerăm că această abordare este pe deplin corectă. Este adevărat că, așa cum arată Comisia în observațiile sale prezentate în fața Curții, numai cei înregistrați la FIG și FISE pot practica sporturile respective ( 46 ), astfel încât, în această măsură, ele pot fi considerate ca deținând o poziție de monopol în ceea ce privește organizarea sectorului golfului și al sporturilor hipice în Italia. Nu este însă mai puțin adevărat că probele sportive de golf și hipice sunt practicate în mod voluntar ( 47 ), iar cotizațiile în cauză reprezintă plăți benevole primite de la gospodării ( 48 ).

59.

În acest sens, plata, de exemplu, a cotizației de membru către FIG este obligatorie în aceeași măsură ca și plata efectuată de un jucător de golf care dorește să joace pe un anumit teren de golf, aceasta reprezentând taxa de acces (denumită „green fee”) pe acel teren. Astfel cum arată instanța de trimitere, în temeiul dreptului italian, federațiile sportive sunt entități fără scop lucrativ care percep cotizații și sunt reglementate de dispozițiile cuprinse în Cartea 1 din Codul civil italian. Calitatea de membru este, prin urmare, un act voluntar prin care membrul în cauză se angajează să respecte o serie de norme interne și să plătească o cotizație. Această plată ar putea fi considerată în esență o consecință a asumării voluntare a unei obligații contractuale de către membrul respectiv. O astfel de plată permite acelui membru să participe la activități în cadrul asociației sportive în cauză și, prin plata cotizației, își acordă sprijinul pentru asigurarea veniturilor care îi dau acestei organizații posibilitatea să își urmărească obiectivele.

60.

Plata cotizațiilor către organizații sportive precum FIG și FISE este, în consecință, o plată contractuală de natură pur privată, voluntară, efectuată de membrul în cauză în contrapartidă pentru serviciile prestate de aceste organizații. Prin urmare, contrar argumentelor prezentate de ISTAT și de Ministerul Public în fața instanței de trimitere și de Comisie în fața Curții, astfel de cotizații de membru nu pot fi considerate în mod realist ca având caracter de taxă publică, parafiscală. Acest lucru se datorează faptului că una dintre caracteristicile definitorii ale unei asemenea taxe parafiscale este că este impusă și că plata acesteia se efectuează în mod obligatoriu, în temeiul dreptului public, iar nu în baza unui angajament contractual. Într‑adevăr, în anumite cazuri, neplata unei taxe poate atrage sancțiuni administrative sau chiar pedepse penale. În plus, o astfel de taxă parafiscală nu este percepută în funcție de utilizarea reală sau de costul serviciilor prestate de organizația în cauză ( 49 ).

61.

În plus, nu există niciun element care să sugereze ( 50 ) că, în cazul neplății cotizațiilor, FIG sau FISE ar avea dreptul de a recurge la recuperarea acestora în alt mod decât prin utilizarea căilor de atac obișnuite prevăzute de dreptul privat.

62.

Prin urmare, considerăm că veniturile provenite din cotizațiile membrilor organizațiilor sportive, care sunt plăți contractuale voluntare de natură pur privată efectuate de membri în schimbul serviciilor prestate de aceste organizații, nu trebuie luate în considerare pentru a evalua gradul de finanțare de către administrațiile publice în sensul punctului 20.15 litera (d) din anexa A la Regulamentul SEC. Importanța relativă a acestor cotizații și a altor venituri „private” în comparație cu finanțarea publică este deci un indicator clar că o ISFL nu este controlată de administrația publică și ar trebui, prin urmare, să fie clasificată ca ISFLSGP.

63.

Rămâne de analizat problema contribuției anuale de la CONI – o entitate a administrației publice –, care, astfel cum am arătat deja, reprezintă aproximativ 30 % din veniturile FIG și FISE. Este adevărat că nivelul acestei contribuții este important și nu excludem posibilitatea ca, în anumite cazuri și în anumite situații, o contribuție de această dimensiune să poată constitui un indicator al deținerii controlului. Totuși, în mod normal, o contribuție recurentă de acest tip nu ar fi suficientă în sine pentru a stabili existența deținerii controlului.

64.

Cu toate acestea, situația ar putea fi diferită în cazul în care ar exista dovezi că organizația sportivă în cauză și‑a aliniat modul de administrare și politicile organizaționale și programul în funcție de dorințele entității publice care asigură respectiva contribuție, în virtutea dependenței sale fiscale de facto față de entitatea respectivă. Însă, chiar și în asemenea împrejurări, pentru a demonstra existența controlului ar fi necesar să se arate că o astfel de dependență fiscală a creat în realitate o situație în care entitatea administrației publice care asigură contribuția a exercitat o influență decisivă în ceea ce privește principalele decizii administrative și organizaționale.

65.

În această privință trebuie amintit că punctul 20.15 din anexa A la Regulamentul SEC precizează în mod expres că, dacă o IFSL care este „finanțată în principal de administrația publică” rămâne capabilă să își determine „politica sau programul în măsură semnificativă, atunci aceasta nu ar fi considerată ca fiind controlată de administrația publică”. Acest lucru se realizează prin examinarea celorlalți patru indicatori prevăzuți la punctul 20.15 din anexa A la Regulamentul SEC ( 51 ). În speță, FIG și FISE nu sunt „finanțate în principal” de o entitate a administrației publice ( 52 ) și, chiar dacă ar fi, tot ar fi necesar să se demonstreze că acestea nu își mai mențin capacitatea de a‑și determina politica sau programul ( 53 ) pentru a stabili astfel existența unui control deținut de o entitate a administrației publice.

66.

Decizia instanței de trimitere pare să indice în mod implicit că în speță nu s‑a produs acest lucru. Nu au fost prezentate dovezi care să sugereze că FIG sau FISE nu și‑au menținut, prin intermediul membrilor lor, capacitatea de a‑și determina programele și politicile, deși este, în definitiv, de competența instanței naționale să verifice acest aspect.

67.

În orice caz, instanța de trimitere va trebui să stabilească dacă, din punct de vedere fiscal, FIG și FISE sunt dependente de facto de CONI, având în vedere dimensiunea contribuției anuale a acesteia. Totuși, chiar dacă o astfel de dependență fiscală ar fi demonstrată conform cerințelor instanței de trimitere, ar fi de asemenea necesar să se demonstreze că FIG și FISE și‑au aliniat de fapt politicile sau programele în funcție de dorințele CONI, printre altele, în virtutea unei astfel de dependențe fiscale de facto față de această entitate, înainte de constatarea existenței unui control deținut de o unitate a administrației publice. În consecință, în lipsa unor dovezi care să arate că CONI administrează sau influențează în mod decisiv administrarea FIG și FISE, trebuie să se răspundă că, în aceste împrejurări particulare, nu s‑a demonstrat că FIG și FISE se află sub controlul unei entități a administrației publice în sensul punctului 20.15 din anexa A la Regulamentul SEC.

68.

Având în vedere considerațiile de mai sus, propunem Curții să răspundă la întrebările adresate de Corte dei Conti (Curtea de Conturi, Italia) după cum urmează:

„Noțiunea «intervenție publică sub forma normelor generale aplicabile tuturor unităților care au același obiect de activitate», prevăzută la punctul 20.15 din anexa A la Regulamentul (UE) nr. 549/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 mai 2013 privind Sistemul european de conturi naționale și regionale din Uniunea Europeană care guvernează Sistemul european de conturi 2010 («Regulamentul SEC»), se referă printre altele la normele privind chestiuni precum recunoașterea organizațiilor sportive, protecția integrității organizațiilor sportive și a competițiilor pe care acestea le organizează și protejarea sănătății și a stării de bine a sportivilor, prevăzute în mod expres de lege și care se aplică fără distincție și în general tuturor organizațiilor sportive, prin stabilirea unor standarde comune în acest scop. Competența de a stabili astfel de norme este lipsită de relevanță atunci când se decide dacă administrația publică controlează o organizație sportivă care este o instituție fără scop lucrativ (IFSL) și producător nonpiață, în sensul punctului 20.15 din anexa A la Regulamentul SEC.

Formularea «controlul unei IFSL este definit drept capacitatea de a determina politica sau programul IFSL», de la punctul 20.15 din anexa A la Regulamentul SEC, trebuie interpretată în sensul că se referă la capacitatea de a administra sau de a influența în mod decisiv administrarea unei IFSL, iar nu la o competență de supraveghere externă sub forma normelor generale aplicabile tuturor unităților care au același obiect de activitate. Numai cei cinci indicatori specifici de control menționați la literele (a), (b), (c), (d) și (e) ale punctului respectiv pot fi aplicați pentru a stabili dacă o entitate are capacitatea de a determina politica sau programul IFSL.

Veniturile provenite din cotizațiile membrilor organizațiilor sportive, care sunt plăți contractuale voluntare de natură pur privată efectuate de membri în schimbul serviciilor prestate de aceste organizații, nu trebuie luate în considerare pentru a evalua gradul de finanțare de către administrațiile publice în sensul punctului 20.15 litera (d) din anexa A la Regulamentul SEC. Importanța relativă a acestor cotizații și a altor venituri «private» în comparație cu finanțarea publică este deci un indicator clar care arată că o instituție fără scop lucrativ nu este controlată de administrația publică și ar trebui, prin urmare, să fie clasificată ca instituție fără scop lucrativ în serviciul gospodăriilor populației. Mai mult, punctul 20.15 din anexa A la Regulamentul SEC precizează în mod expres că, dacă o anumită IFSL care este «finanțată în principal de administrația publică» rămâne capabilă să își determine «politica sau programul în măsură semnificativă, atunci aceasta nu ar fi considerată ca fiind controlată de administrația publică».”