1)

Articolul 1 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii trebuie interpretat în sensul că noțiunea „contract cu titlu oneros” include decizia prin care o autoritate contractantă atribuie în mod direct unui anumit operator economic și, așadar, fără a organiza o procedură de cerere de ofertă o finanțare destinată integral fabricării unor produse care trebuie să fie furnizate gratuit de acesta diferitor administrații care sunt scutite de plata oricărei contraprestații către furnizorul respectiv, cu excepția plății, cu titlu de costuri de livrare, a unei sume forfetare de 180 de euro pentru fiecare transport.

2)

Articolul 1 alineatul (2) litera (a) și articolul 2 din Directiva 2004/18 trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care, asimilând spitalele private „clasificate” spitalelor publice ca urmare a integrării lor în sistemul programului public național de sănătate guvernat de convenții speciale, diferite de raporturile obișnuite de acreditare cu ceilalți operatori privați care participă la sistemul de furnizare a prestațiilor de sănătate, le exclude din domeniul de aplicare al reglementării naționale și al celei a Uniunii în materia contractelor de achiziții publice, inclusiv în cazurile în care acestea sunt însărcinate cu producerea și cu furnizarea cu titlu gratuit către structurile publice de sănătate a produselor specifice necesare realizării serviciului de sănătate în schimbul unei finanțări publice destinate fabricării și furnizării acestor produse.