|
7.1.2019 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 4/6 |
Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 25 octombrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Administrativen sad Veliko Tarnovo – Bulgaria) – „Walltopia” AD/Direktor na Teritorialna direktsia na Natsionalnata agentsia za prihodite – Veliko Tarnovo
(Cauza C-451/17) (1)
(Trimitere preliminară - Securitate socială - Regulamentul (CE) nr. 883/2004 - Articolul 12 alineatul (1) - Regulamentul (CE) nr. 987/2009 - Articolul 14 alineatul (1) - Lucrători detașați - Legislație aplicabilă - Certificatul A 1 - Supunerea salariatului la legislația statului membru în care este stabilit angajatorul - Condiții)
(2019/C 4/08)
Limba de procedură: bulgara
Instanța de trimitere
Administrativen sad Veliko Tarnovo
Părțile din procedura principală
Reclamantă în acțiunea principală:„Walltopia” AD
Pârât în acțiunea principală: Direktor na Teritorialna direktsia na Natsionalnata agentsia za prihodite – Veliko Tarnovo
Dispozitivul
Articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială coroborat cu articolul 12 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 465/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2012, trebuie interpretat în sensul că trebuie să se considere că un salariat recrutat în vederea detașării sale într-un alt stat membru s-a aflat „imediat anterior începerii activității sale salariate, […] deja sub incidența legislației statului membru în care este stabilit angajatorul acestuia”, în sensul articolului 14 alineatul (1) din Regulamentul nr. 987/2009, chiar dacă acest salariat nu avea calitatea de asigurat în aplicarea legislației acestui stat membru imediat anterior începerii activității sale salariate, în măsura în care salariatul avea la acel moment reședința în statul membru respectiv, aspect a cărui verificare incumbă instanței de trimitere.