3.12.2018 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 436/13 |
Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 4 octombrie 2018 – Comisia Europeană/Republica Franceză
(Cauza C-416/17) (1)
((Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Articolele 49 și 63 TFUE, precum și articolul 267 al treilea paragraf TFUE - Impozitare în lanț - Diferență de tratament în funcție de statul membru de reședință al subfilialei - Restituirea impozitului anticipat pe bunuri mobile prelevat în mod nejustificat - Cerințe referitoare la probele care justifică o astfel de restituire - Plafonarea dreptului la restituire - Discriminare - Instanță națională de ultim grad de jurisdicție - Obligația de trimitere preliminară))
(2018/C 436/15)
Limba de procedură: franceza
Părțile
Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: J.-F. Brakeland și W. Roels, agenți)
Pârâtă: Republica Franceză (reprezentanți: E. de Moustier, A. Alidière și D. Colas, agenți)
Dispozitivul
1) |
Prin faptul că a refuzat să ia în considerare, pentru calcularea rambursării impozitului anticipat pe bunuri mobile plătit de o societate rezidentă pentru distribuirea de dividende plătite de o societate nerezidentă prin intermediul unei filiale nerezidente, impozitarea aplicată acestei a doua societăți asupra profiturilor subiacente respectivelor dividende, în condițiile în care mecanismul național de prevenire a dublei impuneri economice permite, în cazul unui lanț de participare pur intern, să se neutralizeze impozitarea aplicată dividendelor distribuite de o societate la fiecare nivel al acestui lanț de participare, Republica Franceză nu și a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 49 și 63 TFUE. |
2) |
Întrucât Conseil d’État (Consiliul de Stat, Franța) a omis să sesizeze Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 267 al treilea paragraf TFUE, pentru a se stabili dacă era necesar să refuze să ia în considerare, pentru calculul rambursării impozitului anticipat pe bunuri mobile plătit de o societate rezidentă pentru distribuirea de dividende plătite de o societate nerezidentă prin intermediul unei filiale nerezidente, impozitarea aplicată acestei a doua societăți asupra profiturilor subiacente respectivelor dividende, în condițiile în care interpretarea pe care a reținut o a dispozițiilor dreptului Uniunii în hotărârea din 10 decembrie 2012, Rhodia (FR:CESSR:2012:317074.20121210), și în hotărârea din 10 decembrie 2012, Accor (FR:CESSR:2012:317075.20121210), nu se impunea cu o asemenea evidență încât să nu lase loc niciunei îndoieli rezonabile, Republica Franceză nu și a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 267 al treilea paragraf TFUE. |
3) |
Respinge în rest acțiunea. |
4) |
Comisia Europeană și Republica Franceză suportă, fiecare, propriile cheltuieli de judecată. |