28.1.2019 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 35/4 |
Hotărârea Curții (Camera a patra) din 29 noiembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Finanzgericht Münster – Germania) – Harry Mensing/Finanzamt Hamm
(Cauza C-264/17) (1)
([Trimitere preliminară - Fiscalitate - Taxa pe valoarea adăugată (TVA) - Directiva 2006/112/CE - Articolul 314 - Articolul 316 - Articolul 322 - Regimuri speciale pentru obiecte de artă - Regimul marjei de profit - Comercianți persoane impozabile - Livrarea de obiecte de artă de către autori sau succesorii în drepturi ai acestora - Operațiuni intracomunitare - Refuzul autorităților fiscale naționale de a recunoaște unei persoane impozabile beneficiul dreptului de a opta pentru aplicarea regimului marjei de profit - Condiții de aplicare - Drept de deducere a taxei achitate în amonte - Obiecte de artă, obiecte de colecție și antichități])
(2019/C 35/05)
Limba de procedură: germana
Instanța de trimitere
Finanzgericht Münster
Părțile din procedura principală
Reclamant: Harry Mensing
Pârât: Finanzamt Hamm
Dispozitivul
1) |
Articolul 316 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretat în sensul că un comerciant persoană impozabilă poate opta pentru aplicarea regimului marjei de profit unei livrări de obiecte de artă care i-au fost livrate în amonte, în cadrul unei livrări intracomunitare scutite, de către autori sau de către succesorii în drepturi ai acestora, chiar dacă aceștia nu fac parte din categoriile de persoane enumerate la articolul 314 din această directivă. |
2) |
Un comerciant persoană impozabilă nu poate să opteze pentru aplicarea regimului marjei de profit prevăzut la articolul 316 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2006/112 unei livrări de obiecte de artă care i-au fost livrate în amonte în cadrul unei livrări intracomunitare scutite și, în același timp, să pretindă un drept de deducere a taxei pe valoarea adăugată achitate în amonte în situațiile în care un astfel de drept este exclus în temeiul articolului 322 litera (b) din această directivă, dacă această din urmă dispoziție nu a fost transpusă în dreptul național. |