|
31.7.2017 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 249/11 |
Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 8 iunie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Monomeles Protodikeio Athinon – Grecia) – OL/PQ
(Cauza C-111/17 PPU) (1)
([Trimitere preliminară - Cooperare judiciară în materie civilă - Competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești - Răpire internațională de copii - Convenția de la Haga din 25 octombrie 1980 - Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 - Articolul 11 - Cerere de înapoiere - Noțiunea „reședință obișnuită” a unui sugar - Copil născut, conform voinței părinților săi, într-un alt stat membru decât cel al reședinței lor obișnuite - Ședere continuă a copilului în cursul primelor luni de viață în statul membru în care s-a născut - Decizia mamei de a nu se întoarce în statul membru în care se afla reședința obișnuită a cuplului])
(2017/C 249/16)
Limba de procedură: greaca
Instanța de trimitere
Monomeles Protodikeio Athinon
Părțile din procedura principală
Reclamant: OL
Pârâtă: PQ
Dispozitivul
Articolul 11 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000, trebuie interpretat în sensul că, într-o situație precum cea din litigiul principal, în care un copil s-a născut și a locuit în mod neîntrerupt cu mama sa mai multe luni, conform voinței comune a părinților săi, într-un alt stat membru decât cel în care aceștia își aveau reședința obișnuită înainte de nașterea sa, intenția inițială a părinților cu privire la întoarcerea mamei, împreună cu copilul, în acest din urmă stat membru nu poate permite să se considere că acest copil își are acolo „reședința obișnuită”, în sensul acestui regulament.
În consecință, într-o asemenea situație, refuzul mamei de a se întoarce în același stat membru împreună cu copilul nu poate fi considerat o „deplasare sau o reținere ilicită” a copilului, în sensul articolului 11 alineatul (1) menționat.