19.12.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 475/20

Acțiune introdusă la 22 octombrie 2016 – CX/Comisia

(Cauza T-735/16)

(2016/C 475/30)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: CX (Bordeaux, Franța) (reprezentant: É. Boigelot, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

declararea acțiunii sale drept admisibilă și fondată;

—

în consecință,

—

anularea Deciziei din 18 decembrie 2015, cu referința Ares(2015) 5952498, în măsura în care impune reclamantului o reducere a remunerației sale;

—

anularea Deciziei din 12 iulie 2016, cu referința HR.E.2/CB/sa/Ares(2016), notificată în aceeași zi, prin care AIPN respinge partea din reclamația formulată de reclamant, pe care o introdusese la 17 martie 2016 cu referința R/170/16 privind decizia de reducere a remunerației sale;

—

obligarea pârâtei la plata sumelor reținute în mod necorespunzător, majorate cu penalități și dobânzi legale;

—

obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată, în conformitate cu articolul 87 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă patru motive.

1.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea Statutului funcționarilor, în special a articolului 24 alineatul (1) din Anexa IX la statut, care ar fi fost săvârșită de autoritatea împuternicită să facă numiri (AIPN) a Comisiei, întrucât nu a stabilit în decizia sa cuantumul reținerii pe care intenționa să o aplice remunerației reclamantului.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea obligației de motivare cu privire la motivele însele ale acestei reduceri a remunerației, încălcare ce ar sta la baza unei inegalități de tratament în detrimentul reclamantului.

3.

Al treilea motiv întemeiat pe un abuz de procedură și pe deturnarea puterii, pe un abuz în serviciu și abuz de putere, întrucât decizia atacată ar constitui o sancțiune disciplinară deghizată.

4.

Al patrulea motiv întemeiat pe încălcarea principiului termenului rezonabil, al bunei-credințe și al bunei administrări, întrucât faptele invocate de pârâtă împotriva reclamantului ar data din anii 2001 și 2003, și anume cu mai mult de 14 și, respectiv, 12 ani înainte de decizia atacată.