—

declararea acțiunii sale ca admisibilă și întemeiată;

—

în consecință, anularea Deciziei (PESC) 2016/850 din 27 mai 2016 și a actelor sale subsecvente de punere în aplicare, în măsura în care o privesc îl privesc pe reclamant;

—

obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea dreptului la apărare și a dreptului la o protecție jurisdicțională efectivă, prevăzut la articolele 6 și 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare „CEDO”), la articolul 215 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (denumit în continuare „TFUE”), precum și la articolele 41 și 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea obligației de motivare, în măsura în care motivarea prezentată de Consiliu nu ar îndeplini obligația care revine instituțiilor Uniunii Europene prevăzute la articolul 6 din CEDO, la articolul 296 TFUE, precum și la articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

3.

Al treilea motiv întemeiat pe o eroare vădită de apreciere pe care Consiliul ar fi săvârșit-o în privința implicării reclamantei în finanțarea regimului sirian.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că măsurile atacate restrâng în mod nejustificat și disproporționat drepturile fundamentale ale reclamantei, și, în special, dreptul său de proprietate prevăzut la articolul 1 din primul Protocol adițional la CEDO și la articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și dreptul acesteia la respectarea reputației sale, prevăzut la articolul 8 și la articolul 10 al doilea paragraf din CEDO.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea Recomandărilor din 2 decembrie 2005 privind punerea în aplicare și evaluarea măsurilor restrictive (a sancțiunilor) în contextul politicii externe și de securitate comună a Uniunii Europene (documentul nr. 15114/05 al Consiliului din 2 decembrie 2005).