Cauza T‑729/16

PO și alții

împotriva

Serviciului European de Acțiune Externă

„Funcție publică – SEAE – Remunerație – Funcționari repartizați la delegația din Beijing – Alocații familiale – Alocație școlară pentru anul 2015/2016 – Articolul 15 a doua teză din anexa X la statut – Depășirea plafonului statutar pentru țările terțe – Decizie de plafonare a rambursării costurilor de școlarizare în cazuri excepționale – DGA”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a cincea) din 25 octombrie 2018

  1. Funcționari – Decizie care lezează – Obligația de motivare – Conținut

    (art. 296 TFUE; Statutul funcționarilor, art. 25 al doilea paragraf)

  2. Funcționari – Remunerație – Regimul financiar aplicabil funcționarilor repartizați într‑o țară terță – Alocație școlară – Rambursare a costurilor de școlarizare care depășesc plafonul statutar pentru țările terțe – Limite – Dreptul la educație – Încălcare – Inexistență

    [Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 14 și art. 52 alin. (1); Statutul funcționarilor, anexa X, art. 15]

  3. Funcționari – Principii – Protecția încrederii legitime – Condiții

    (Statutul funcționarilor, anexa X, art. 15)

  4. Funcționari – Egalitate de tratament – Noțiune – Limite

    (Statutul funcționarilor, anexa X, art. 15)

  5. Funcționari – Remunerație – Regimul financiar aplicabil funcționarilor repartizați într‑o țară terță – Alocație școlară – Rambursare a costurilor de școlarizare care depășesc plafonul statutar pentru țările terțe – Condiții de acordare – Obligația instituțiilor de a adopta dispoziții generale de aplicare – Inexistență

    [Statutul funcționarilor, art. 110 alin. (1) și anexa X, art. 15]

  1.  A se vedea textul deciziei.

    (a se vedea punctele 52 și 53)

  2.  Nici formularea articolului 15 din anexa X la statut, nici lucrările pregătitoare ale anexei menționate nu impun interpretarea celei de a doua teze a articolului în cauză în sensul că, în cazuri excepționale în sensul acestei teze, ar exista un drept la rambursarea integrală și nelimitată a costurilor de școlarizare care depășesc plafonul statutar pentru țările terțe. Dimpotrivă, teza respectivă trebuie interpretată în sensul că, atunci când aplică dispoziția menționată, autoritatea împuternicită să facă numiri poate să țină seama de constrângeri bugetare.

    Chiar presupunând că rambursarea parțială a costurilor de școlarizare care depășesc plafonul statutar pentru țările terțe limitează dreptul la educație prevăzut la articolul 14 din Carta drepturilor fundamentale, o asemenea limitare ar putea fi justificată în temeiul articolului 52 alineatul (1) din această cartă. Astfel, ar fi vorba despre o limitare prevăzută de o lege care ar urmări un obiectiv de interes general al Uniunii, și anume obiectivul de a extinde rambursarea costurilor de școlarizare care depășesc plafonul statutar pentru țările terțe la numărul maxim posibil de funcționari care au solicitat aceasta, luând în considerare limitele bugetare pentru astfel de cheltuieli.

    Prin urmare, dreptul la educație consacrat la articolul 14 din carta menționată nu impune interpretarea articolului 15 din anexa X la statut în sensul că, date fiind situațiile excepționale în care se află funcționarii repartizați într‑o delegație a Uniunii într‑o țară terță, Serviciul European de Acțiune Externă avea obligația să le ramburseze integral costurile de școlarizare care depășesc plafonul social pentru țările terțe.

    (a se vedea punctele 72, 123 și 124)

  3.  Dreptul de a solicita protecția încrederii legitime presupune îndeplinirea a trei condiții, și anume, în primul rând, să existe asigurări precise, necondiționate și concordante, din partea unor surse autorizate și de încredere, furnizate persoanei interesate de către administrația Uniunii, în al doilea rând, asigurările respective să fie de natură să dea naștere unei așteptări legitime din partea persoanei căreia îi sunt adresate și, în al treilea rând, asigurările oferite să fie conforme cu normele aplicabile.

    În această privință, simplul fapt că, în trecut, un funcționar repartizat într‑o țară terță a putut primi alocații școlare peste plafonul statutar pentru țările terțe și care au acoperit integral costurile de școlarizare nu poate fi considerat, în sine, ca fiind o asigurare precisă, necondiționată și concordantă.

    (a se vedea punctele 79 și 80)

  4.  A se vedea textul deciziei.

    (a se vedea punctele 85-87 și 109)

  5.  Obligația de a adopta dispozițiile generale de aplicare în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 110 alineatul (1) din statut există în cazul existenței unei dispoziții exprese. În lipsa unei dispoziții exprese, o astfel de obligație nu poate exista decât cu titlu excepțional, și anume atunci când dispozițiile din statut sunt lipsite de claritate și de precizie într‑o asemenea măsură încât nu se pretează unei aplicări care să nu aibă caracter arbitrar.

    În această privință, puterea decizională conferită autorității împuternicite să facă numiri prin articolul 15 a doua teză din anexa X la statut nu are în vedere o decizie cu caracter general, ci decizii cu aplicabilitate individuală care urmează să fie adoptate în cazuri excepționale și, în cadrul exercitării acestei puteri, autoritatea menționată trebuie să țină seama de situațiile individuale ale membrilor personalului său care au solicitat rambursarea costurilor de școlarizare care depășesc plafonul statutar pentru țările terțe. În acest context, este necesar ca ea să dispună de o flexibilitate care să îi permită să țină cont, pe de o parte, de situația individuală a fiecărui membru al personalului Serviciului European de Acțiune Externă care a formulat o cerere de rambursare a costurilor de școlarizare care depășesc plafonul statutar pentru țările terțe și, pe de altă parte, de constrângerile bugetare pe care le implică rambursarea unor asemenea costuri.

    Având în vedere considerațiile precedente, articolul 1 al treilea paragraf din anexa X la statut nu poate fi interpretat în sensul că obligă Serviciul European de Acțiune Externă să adopte dispozițiile generale de aplicare legate de exercitarea puterii decizionale conferite de articolul 15 a doua teză din anexa X la statut.

    Or, având în vedere caracterul excepțional al deciziilor autorității împuternicite să facă numiri privind depășirea plafonului statutar pentru țările terțe în temeiul articolului 15 a doua teză din anexa X la statut și necesitatea ca această autoritate să dispună de o anumită flexibilitate în ceea ce privește aplicarea acestei dispoziții, nu se poate considera că faptul că articolul respectiv lasă autorității amintite o marjă largă de apreciere este suficient pentru a demonstra lipsa de claritate sau de previzibilitate a dispoziției menționate.

    (a se vedea punctele 159, 165, 169 și 173)