1

La 30 martie 2010, domnul Li Jing Zhou a prezentat o cerere de înregistrare a unui desen comunitar Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), potrivit Regulamentului (CE) nr. 6/2002 al Consiliului din 12 decembrie 2001 privind desenele sau modelele industriale comunitare (JO 2002, L 3, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 33, p. 70).

2

Desenul a cărui înregistrare a fost solicitată este reprezentat după cum urmează:

3

Desenul reprezentat la punctul 2 de mai sus, înregistrat cu numărul 1689027‑0001 și destinat a fi aplicat unui „ornament”, încadrat în clasa 32 în sensul Aranjamentului de la Locarno privind clasificarea internațională a desenelor și modelelor industriale din 8 octombrie 1968, cu modificările ulterioare, a fost publicat în Buletinul desenelor sau modelelor industriale comunitare nr. 97/2010 din 5 mai 2010.

4

La 24 ianuarie 2014, EUIPO a fost informată că Golden Rose 999 Srl devenise cotitulară a desenului reprezentat la punctul 2 de mai sus.

5

La 4 decembrie 2013, în temeiul articolului 52 din Regulamentul nr. 6/2002, reclamanta, Chanel SAS, a prezentat diviziei de anulare a EUIPO o cerere de declarare a nulității desenului contestat. Motivul invocat în susținerea cererii era cel prevăzut la articolul 25 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 6/2002 coroborat cu articolele 4-9 din același regulament.

6

În memoriul care expune motivele cererii de declarare a nulității, reclamanta a arătat că desenul contestat nu prezenta un caracter de noutate în sensul articolului 5 din Regulamentul nr. 6/2002. În opinia acesteia, desenul contestat prezenta o puternică similitudine cu propria monogramă și era aproape identic cu aceasta, înregistrată ca marcă comercială în Franța din anul 1989 și reprezentată după cum urmează:

7

În plus, aceasta a invocat lipsa caracterului individual al desenului contestat în temeiul articolului 6 din Regulamentul nr. 6/2002.

8

Prin Decizia din 15 iulie 2014, divizia de anulare a EUIPO a respins cererea de declarare a nulității, pentru motivul că desenul anterior nu lipsea de noutate desenul contestat și nici de caracter individual.

9

Divizia de anulare a considerat în esență, cu privire la caracterul de noutate al desenului contestat, că diferențele dintre desenele în conflict nu erau nesemnificative. În ceea ce privește caracterul individual, divizia de anulare a concluzionat că desenul contestat producea utilizatorului avizat o impresie globală diferită de cea produsă de desenul anterior.

10

La 10 septembrie 2014, reclamanta a formulat o cale de atac la camera de recurs a EUIPO împotriva deciziei diviziei de anulare.

11

Prin Decizia din 18 noiembrie 2015 (denumită în continuare „decizia atacată”), Camera a treia de recurs a EUIPO a respins calea de atac. Aceasta a considerat în esență că desenul contestat nu era în mod vădit identic cu monograma Chanel, că diferențele dintre cele două desene nu pot fi asimilate unor detalii nesemnificative și că, în consecință, desenul contestat era nou.

12

Camera de recurs a considerat de asemenea că desenul anterior nu lipsea desenul contestat de caracterul său individual. Camera de recurs a examinat mai întâi conceptul „utilizator avizat” aplicat în speță. Aceasta a concluzionat că produsul pe care era aplicat desenul contestat constituia un ornament și că acest produs era utilizat atât de profesioniști, cât și de utilizatorii finali ca ornament al altor produse.

13

Camera de recurs a observat apoi că autorul desenului contestat se bucura de o mare libertate pentru crearea acestuia. Cu toate acestea, diferența care exista între părțile centrale ale celor două monograme ar constitui o caracteristică fundamentală, care este păstrată în memorie de utilizatorul avizat, astfel cum a fost definit în mod corect de divizia de anulare. În consecință, impresia de ansamblu produsă de fiecare dintre desenele în conflict asupra utilizatorului avizat ar fi diferită.

14

Reclamanta solicită Tribunalului:

15

EUIPO solicită Tribunalului:

16

Prin intermediul celui de al doilea capăt de cerere formulat, reclamanta solicită Tribunalului să declare nulitatea desenului contestat.

17

Trebuie amintit că, potrivit articolului 61 alineatul (3) din Regulamentul nr. 6/2002, Tribunalul are competența atât de a anula, cât și de a modifica decizia atacată. Pe de altă parte, potrivit articolului 61 alineatul (6) din același regulament, EUIPO are obligația de a lua toate măsurile necesare pentru executarea hotărârii Tribunalului. Din această din urmă dispoziție rezultă că nu este de competența Tribunalului să adreseze EUIPO somații întrucât acestuia din urmă îi revine obligația de a acționa în conformitate cu dispozitivul și cu considerentele hotărârii Tribunalului [Hotărârea din 12 mai 2010, Beifa Group/OAPI – Schwan‑Stabilo Schwanhäußer (Instrument de scris), T‑148/08, EU:T:2010:190, punctul 40].

18

Prin urmare, este necesar să se respingă al doilea capăt de cerere formulat de reclamantă ca inadmisibil [a se vedea prin analogie Hotărârea din 11 februarie 2009, Bayern Innovativ/OAPI – Life Sciences Partners Perstock (LifeScience), T‑413/07, nepublicată, EU:T:2009:34, punctul 17].

19

În susținerea acțiunii formulate, reclamanta invocă un motiv unic, întemeiat pe încălcarea articolului 25 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 6/2002, motiv alcătuit din două aspecte, întemeiate, primul, pe o încălcare a articolului 6 din regulamentul menționat și, al doilea, pe o încălcare a articolului 5 din același regulament. Se impune examinarea primului aspect al acestui motiv unic.

20

În cadrul primului aspect al motivului unic, reclamanta susține în esență că analiza camerei de recurs este vădit incompletă și că concluziile acesteia sunt afectate de mai multe erori.

21

Potrivit reclamantei, în cadrul analizei caracterului individual al desenului contestat, camera de recurs nu a făcut nicio mențiune a produsului pe care acest desen urmează să fie aplicat. S‑ar fi omis de asemenea să se precizeze cine este utilizatorul avizat în speță. Reclamanta susține că camera de recurs ar fi trebuit să ia în considerare dovezile furnizate, care demonstrau că desenele în conflict erau reproduse pe articole veritabile, precum și faptul că nu existau decât diferențe minime între aceste desene. Reclamanta susține în plus că desenul contestat poate fi utilizat cu o schimbare a orientării de 90 de grade în raport cu reprezentarea sa în cererea de înregistrare.

22

Astfel, în pofida concluziei că autorul desenului contestat se bucura de o mare libertate pentru creația sa, camera de recurs ar fi decis totuși că desenele în conflict nu produceau aceeași impresie globală, ceea ce ar constitui o încălcare a articolului 25 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 6/2002.

23

EUIPO solicită respingerea primului aspect. În această privință, mai întâi, acesta observă că reclamanta nu contestă definiția utilizatorului avizat și nici gradul de libertate al autorului desenului și definește produsul pe care desenul contestat urmează să fie aplicat drept un ornament.

24

În continuare, EUIPO invocă inadmisibilitatea anumitor elemente de probă prezentate pentru prima dată în fața Tribunalului, precum și inadmisibilitatea argumentului potrivit căruia camera de recurs ar fi avut obligația de a lua în considerare desenele în conflict astfel cum sunt reprezentate pe produsele comercializate. În orice caz, o asemenea luare în considerare nu ar fi posibilă, întrucât condițiile de utilizare a desenelor în conflict ar depinde în întregime de voința părților.

25

În sfârșit, potrivit EUIPO, camera de recurs a ținut seama de marea libertate de care beneficiase autorul desenului contestat. În pofida acestei constatări, camera de recurs ar fi reținut diferențele dintre părțile centrale ale desenelor în conflict, fără ca aceste diferențe să fie contestate de reclamantă. În consecință, camera de recurs ar fi concluzionat în mod întemeiat că desenele în conflict nu produceau aceeași impresie globală asupra utilizatorului avizat.

26

Articolul 6 din Regulamentul nr. 6/2002 prevede:

„(1)   Se consideră că un desen sau un model industrial are caracter individual dacă impresia globală pe care o produce asupra utilizatorului avizat diferă de impresia produsă asupra unui asemenea utilizator de orice alt desen sau model care a fost făcut public:

(2)   Pentru aprecierea caracterului individual trebuie să se ia în considerare gradul de libertate al autorului în elaborarea desenului sau a modelului.”

27

Reiese din această dispoziție că aprecierea caracterului individual al unui desen sau model industrial comunitar presupune în esență o examinare în patru etape, constând în a determina, în primul rând, sectorul produselor în care urmează să se încorporeze desenul sau modelul industrial sau cărora li se va aplica, în al doilea rând, utilizatorul avizat al produselor menționate potrivit finalității acestora și, cu privire la acest utilizator avizat, nivelul de cunoaștere a stadiului anterior al tehnicii, precum și nivelul de atenție la compararea, directă dacă este posibil, a desenelor sau modelelor industriale, în al treilea rând, gradul de libertate al autorului în elaborarea desenului sau modelului industrial și, în al patrulea rând, rezultatul comparării desenelor sau modelelor industriale în cauză, ținând seama de sectorul vizat, de gradul de libertate al autorului și de impresiile globale pe care desenul sau modelul industrial contestat și orice desen sau model industrial anterior divulgat publicului le produc asupra utilizatorului avizat. O cerință prealabilă examinării caracterului individual al unui desen sau model industrial, precum și examinării noutății sale în temeiul articolului 5 din Regulamentul nr. 6/2002 constă în stabilirea existenței și a anteriorității divulgării către public a oricărui desen sau model industrial invocat în susținerea nulității desenului sau modelului contestat [Hotărârea din 7 noiembrie 2013, Budziewska/OAPI – Puma (Felină în salt), T‑666/11, nepublicată, EU:T:2013:584, punctul 21].

28

În consecință, reiese din articolul 6 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 6/2002, precum și dintr‑o jurisprudență constantă că examinarea caracterului individual al unui desen sau model industrial depinde de impresia globală pe care acesta o produce asupra utilizatorului avizat [a se vedea în acest sens Hotărârea din 22 iunie 2010, Shenzhen Taiden/OAPI – Bosch Security Systems (Echipamente de comunicare), T‑153/08, EU:T:2010:248, punctul 17, și Hotărârea din 25 octombrie 2013, Merlin și alții/OAPI – Dusyma (Jocuri), T‑231/10, nepublicată, EU:T:2013:560, punctul 28 și jurisprudența citată].

29

În cadrul aprecierii concrete a impresiei globale a desenelor sau modelelor industriale în cauză pe care o produc asupra utilizatorului avizat, care are o anumită cunoaștere a stadiului anterior al tehnicii, trebuie să se ia în considerare gradul de libertate al autorului în realizarea desenului sau modelului contestat [a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 martie 2010, Grupo Promer Mon Graphic/OAPI – PepsiCo (Reprezentarea unui suport promoțional circular), T‑9/07, EU:T:2010:96, punctul 72].

30

Conform jurisprudenței, cu cât este mai mare libertatea autorului în elaborarea unui desen sau model industrial, cu atât mai puțin diferențele nesemnificative dintre desenele sau modelele industriale în conflict sunt suficiente pentru a‑i produce utilizatorului avizat o impresie globală diferită. Dimpotrivă, cu cât este mai limitată libertatea autorului în elaborarea unui desen sau model industrial, cu atât mai mult diferențele nesemnificative dintre desenele sau modelele industriale în conflict sunt suficiente pentru a‑i produce utilizatorului avizat o impresie globală diferită. Astfel, un grad ridicat de libertate a autorului în elaborarea unui desen sau model industrial consolidează concluzia potrivit căreia desenele sau modelele industriale care nu prezintă diferențe semnificative îi produc utilizatorului avizat aceeași impresie globală [Hotărârea din 9 septembrie 2011, Kwang Yang Motor/OAPI – Honda Giken Kogyo (Motor cu ardere internă), T‑11/08, nepublicată, EU:T:2011:447, punctul 33].

31

Cu toate acestea, trebuie amintit că factorul privind libertatea autorului nu poate să condiționeze singur aprecierea caracterului individual al unui desen sau model industrial, dar că, în schimb, este un element de care trebuie să se țină seama în această apreciere. Este vorba mai degrabă despre un factor care permite nuanțarea aprecierii caracterului individual al desenului contestat decât despre un factor autonom care să determine distanța dintre două desene sau modele industriale necesară pentru ca unul dintre ele să prezinte un caracter individual. Astfel, factorul referitor la gradul de libertate al autorului poate consolida sau, a contrario, nuanța concluzia cu privire la impresia globală produsă de fiecare desen sau model industrial în cauză [a se vedea în acest sens Hotărârea din 10 septembrie 2015, H&M Hennes & Mauritz/OAPI – Yves Saint Laurent (Poșete), T‑526/13, nepublicată, EU:T:2015:614, punctele 33 și 35].

32

Prin urmare, desenul sau modelul industrial nu trebuie fi considerat o reproducere a desenului sau modelului industrial anterior sau a ideii originale care ar fi fost dezvoltată pentru prima dată în cadrul acestuia [a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 iunie 2013, Kastenholz/OAPI – Qwatchme (Cadrane de ceasuri), T‑68/11, EU:T:2013:298, punctul 71, și Hotărârea din 4 februarie 2014, Gandia Blasco/OAPI – Sachi Premium‑Outdoor Furniture (Fotoliu cubic), T‑339/12, nepublicată, EU:T:2014:54, punctul 40].

33

În sfârșit, trebuie amintit că rezultă din jurisprudență că compararea impresiilor globale produse de desenele sau de modelele industriale trebuie să fie sintetică și nu se poate limita la compararea analitică a unei enumerări de similitudini și de diferențe [Hotărârea din 29 octombrie 2015, Roca Sanitario/OAPI – Villeroy & Boch (Robinet cu comandă unică), T‑334/14, nepublicată, EU:T:2015:817, punctul 58].

34

Acestea sunt principiile în lumina cărora trebuie analizat primul aspect al motivului unic invocat în cadrul prezentei acțiuni.

35

Este necesar să se constate că anterioritatea monogramei Chanel nu este contestată de părți în speță.

36

În plus, reclamanta nu contestă că desenul contestat este un ornament care se încadrează în clasa 32, însă susține că camera de recurs nu a identificat produsele pe care ar urma să fie aplicat acest ornament.

37

Pe de altă parte, părțile sunt de acord și s‑a reafirmat în ședință că utilizatorul avizat în speță este definit atât de profesioniști, cât și de utilizatorii finali.

38

Părțile sunt de acord de asemenea asupra faptului că autorul desenului contestat se bucura de o mare libertate pentru creația sa.

39

În consecință, în cadrul analizei caracterului individual al desenului contestat efectuate de camera de recurs, trebuie analizat dacă aceasta a săvârșit o eroare, pe de o parte, cu privire la determinarea naturii produsului pe care urma să fie aplicat desenul contestat și, pe de altă parte, cu privire la compararea impresiilor globale produse utilizatorului avizat de desenele în conflict.

40

Reclamanta susține în speță că decizia atacată nu a identificat, astfel cum ar fi trebuit să procedeze, produsul pe care urmează să fie aplicat desenul contestat.

41

Pentru a determina produsul în care un desen sau un model industrial contestat urmează a fi încorporat sau căruia urmează să i se aplice, trebuie să se ia în considerare mențiunea referitoare la acesta din cererea de înregistrare a desenului sau modelului industrial respectiv, dar și, dacă este cazul, desenul sau modelul industrial însuși, în măsura în care specifică natura produsului, destinația sau funcția sa (Hotărârea din 18 martie 2010, Reprezentarea unui suport promoțional circular, T‑9/07, EU:T:2010:96, punctul 56).

42

Cu titlu introductiv, este necesar să se amintească că un desen sau model industrial poate fi înregistrat ca ornament, precum în cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea din 7 noiembrie 2013, Felină în salt (T‑666/11, nepublicată, EU:T:2013:584), care viza un desen sau model industrial înregistrat ca logo în temeiul clasei 32.

43

În speță, desenul contestat nu oferă informații cu privire la destinația sau la funcția sa. În plus, spre deosebire de cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea din 7 noiembrie 2013, Felină în salt (T‑666/11, nepublicată, EU:T:2013:584), citată la punctul 42 de mai sus, în care desenele sau modelele industriale în cauză vizau în general sectorul îmbrăcămintei și al echipamentului sportiv, în speță, monograma Chanel este înregistrată pentru un număr foarte mare de produse, iar desenul contestat este înregistrat ca ornament, fără nicio precizare cu privire la produsele pe care urmează să fie aplicat acesta. În consecință, în speță nu era posibil să se determine sectorul produselor în care desenul contestat urma să fie încorporat sau pe care urma să fie aplicat și nici să fie comparat cu cel al monogramei Chanel.

44

În consecință, camera de recurs a decis în mod întemeiat că produsul pe care urma să fie aplicat desenul contestat era un ornament, aspect care nu este contestat de părți. Contrar celor susținute de reclamantă, camera de recurs nu avea obligația de a identifica produsul pe care urma să fie aplicat acest ornament.

45

Prin urmare, este necesar să se țină seama de această concluzie în cadrul comparării impresiilor globale produse de desenele în conflict asupra utilizatorului avizat.

46

Reclamanta susține în special că camera de recurs a concluzionat în mod eronat și fără să furnizeze o motivare suficientă în sensul existenței unei impresii globale diferite produse de desenele în conflict, în pofida libertății mari a autorului, ignorând dovezile furnizate care demonstrau că desenele în conflict erau reproduse pe articole veritabile, precum și faptul că nu existau decât diferențe minime între aceste desene.

47

În opinia EUIPO, camera de recurs a apreciat în mod întemeiat că desenele în conflict prezentau o impresie globală diferită, fără a ignora marea libertate a autorului. În plus, acesta concluzionează în sensul inadmisibilității anumitor elemente de probă și a argumentului privind necesitatea luării în considerare a produselor comercializate, care au fost prezentate pentru prima dată în fața Tribunalului.

48

Este cert că reclamanta a prezentat în fața Tribunalului fotografii ale unor ochelari de soare cu titlu de comparație a unor articole pe care sunt aplicate desenul contestat, pe de o parte, și monograma Chanel, pe de altă parte, cu scopul de a ilustra produse cu desenele în conflict efectiv comercializate, fotografii pe care le‑a prezentat în cursul fazei administrative în susținerea aspectului privind lipsa caracterului de noutate al desenului contestat, iar nu în susținerea prezentului aspect al motivului. Este de asemenea adevărat că reclamanta a prezentat, pentru prima dată în fața Tribunalului, alte fotografii în cererea introductivă și în ședință, cu scopul de a ilustra utilizarea desenului contestat pe produsele comercializate, precum și argumentul privind necesitatea luării în considerare a produselor comercializate.

49

Mai întâi, trebuie arătat că înscrisurile și argumentul menționate la punctul 48 de mai sus prezentate pentru prima dată în fața Tribunalului nu pot fi luate în considerare. Astfel, acțiunea de la Tribunal vizează controlul de legalitate a deciziilor camerelor de recurs ale EUIPO în sensul articolului 61 din Regulamentul nr. 6/2002, așa încât rolul Tribunalului nu este acela de a reexamina împrejurările de fapt în lumina înscrisurilor prezentate pentru prima dată în fața sa. Prin urmare, documentele menționate anterior trebuie înlăturate fără a fi necesar să se examineze forța lor probatorie [a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 18 martie 2010, Reprezentarea unui suport promoțional circular, T‑9/07, EU:T:2010:96, punctul 24, și Hotărârea din 13 noiembrie 2012, Antrax It/OAPI – THC (Radiatoare de încălzire), T‑83/11 și T‑84/11, EU:T:2012:592, punctul 28].

50

În plus, în ceea ce privește fotografiile care ilustrează ochelari de soare prezentate deja în fața EUIPO, trebuie constatat că, în orice caz, aceste fotografii nu pot fi luate în considerare decât ca exemplu al unei utilizări posibile a desenului contestat, având în vedere totodată orientarea sau dimensiunea desenelor în conflict cu ocazia utilizării lor, și, prin urmare, nu pot fi percepute drept singurul punct de reper (a se vedea în acest sens Hotărârea din 7 noiembrie 2013, Felină în salt, T‑666/11, nepublicată, EU:T:2013:584, punctul 30, și Hotărârea din 29 octombrie 2015, Robinet cu comandă unică, T‑334/14, nepublicată, EU:T:2015:817, punctul 78). Această constatare este confirmată de faptul că, în speță, desenul contestat reprezintă un ornament care se încadrează în clasa 32, care poate fi aplicat pe o multitudine de produse.

51

În plus, variațiile în orientarea desenului contestat au fost demonstrate în cadrul procedurii în fața camerei de recurs printr‑o reprezentare a suprapunerii desenelor în conflict. EUIPO a confirmat în memoriul în apărare, precum și în ședință că această posibilitate de utilizare fusese luată în considerare de camera de recurs.

52

În această privință, trebuie observat că, potrivit jurisprudenței, impresia globală trebuie determinată în mod obligatoriu și în raport cu modul în care este utilizat produsul în cauză, în special în funcție de manipulările la care este supus de regulă în acel moment (a se vedea în acest sens Hotărârea din 22 iunie 2010, Echipamente de comunicare, T‑153/08, EU:T:2010:248, punctul 66).

53

În speță, în cadrul analizei sale concrete cu privire la comparația impresiilor globale, camera de recurs, admițând marea libertate a autorului, a decis că desenele în conflict produceau o impresie globală diferită asupra utilizatorului avizat. În această privință, camera de recurs s‑a întemeiat în esență pe diferențele dintre părțile centrale ale desenelor în conflict. În special, în primul rând, potrivit acesteia, desenul contestat ar fi alcătuit din „două cifre «3» inversate”, în timp ce monograma Chanel ar fi alcătuită din „două litere «C» inversate”. În al doilea rând, desenul contestat ar reprezenta o buclă orizontală ale cărei extremități ar fi ascuțite și cu o linie puțin mai groasă, în timp ce monograma Chanel ar prezenta un vid central oval vertical cu extremități ascuțite. În al treilea rând, s‑a observat o analogie cu simbolul infinitului pentru desenul contestat și cu o elipsă pentru monograma Chanel.

54

Astfel, din decizia atacată rezultă că camera de recurs s‑a limitat să arate că, în pofida marii libertăți de creație, diferențele în partea centrală a desenelor în conflict, astfel cum au fost descrise la punctul 53 de mai sus, constituiau o caracteristică fundamentală care era păstrată în memorie de utilizatorul avizat.

55

Or, trebuie constatat că, în speță, desenul anterior prezintă similitudini remarcabile cu desenul contestat. Acesta poate fi perceput într‑o anumită măsură ca o creație inspirată de ideea de monogramă Chanel, cu atât mai mult cu cât alegerea desenului contestat nu era condiționată de niciun fel de considerații, iar autorul său nu a diferențiat în mod suficient desenul menționat de monograma Chanel. În consecință, trebuie să se considere că utilizatorul avizat va percepe desenele în conflict în mod global pentru a determina dacă acestea produc o impresie globală diferită. Or, chiar dacă cele două desene cuprind diferențe în părțile lor centrale, trebuie să se constate că impresia globală nu diferă, întrucât părțile exterioare, care determină în mod considerabil conturul și impresia globală produse de desenele în conflict, sunt foarte asemănătoare și aproape identice. În plus, părțile centrale, chiar dacă cuprind anumite diferențe, sunt ambele alcătuite din forme ovale similare care se dizolvă în imaginea globală a desenelor. În special, partea centrală a desenului contestat este alcătuită din două elipse asemănătoare cu elipsa unică observată pentru monograma Chanel. Aceste diferențe sunt cu atât mai puțin de natură să fie identificate de utilizatorul avizat cu cât este posibil ca desenul contestat să fie utilizat într‑o orientare care variază cu 90 de grade și cu diferite dimensiuni.

56

Având în vedere similitudinile desenelor în conflict, marea libertate de creație nu poate decât să întărească, în temeiul jurisprudenței, lipsa unei impresii globale diferite produse de desenele menționate, cu atât mai mult cu cât diferențele nu pot fi evidențiate decât cu ocazia unei comparații directe, care nu este întotdeauna posibilă imediat (a se vedea în acest sens Hotărârea din 20 octombrie 2011, PepsiCo/Grupo Promer Mon Graphic, C‑281/10 P, EU:C:2011:679, punctul 55).

57

Trebuie de asemenea să se arate că în speță nu a fost constatată nicio constrângere aferentă caracteristicilor impuse de funcția tehnică a ornamentului sau a unui element al ornamentului sau aferentă unor prevederi legale aplicabile (a se vedea în acest sens Hotărârea din 9 septembrie 2011, Motor cu ardere internă, T‑11/08, nepublicată, EU:T:2011:447, punctul 32).

58

În sfârșit, trebuie amintit că desenul contestat este un ornament care se încadrează în clasa 32 și că un asemenea ornament poate fi aplicat pe o gamă largă de produse, ceea ce face ca determinarea prealabilă a utilizării acestuia să fie practic imposibilă. În consecință, această împrejurare întărește necesitatea unei analize minuțioase a impresiilor globale produse de desenele în conflict.

59

Prin urmare, ținând seama de marea libertate de creație a autorului desenului contestat și de existența unei mari libertăți de utilizare a desenului menționat pe diferite produse, diferențele dintre desenele în conflict nu pot fi în măsură să producă asupra utilizatorului avizat o impresie globală diferită.

60

În consecință, camera de recurs a considerat în mod eronat că desenul contestat avea un caracter individual față de monograma Chanel.

61

În consecință, primul aspect al motivului unic, întemeiat pe încălcarea articolului 6 din Regulamentul nr. 6/2002, trebuie să fie primit.

62

Nu este necesar să se analizeze al doilea aspect al motivului unic întrucât articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul nr. 6/2002 prevede că protecția unui desen sau a unui model industrial este asigurată numai dacă acesta are atât caracter individual, cât și de noutate.

63

Din ansamblul considerațiilor care precedă rezultă că decizia atacată trebuie anulată.

64

Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât EUIPO a căzut în pretenții cu privire la partea esențială a concluziilor sale, se impune obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor reclamantei.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a patra)

declară și hotărăște: