1

Prin recursul formulat, doamna Olga Stanislavivna Yanukovych solicită anularea Ordonanței Tribunalului Uniunii Europene din 12 iulie 2016, Yanukovych/Consiliul (T‑347/14, denumită în continuare „ordonanța atacată”, EU:T:2016:433), în măsura în care prin aceasta Tribunalul a respins concluziile sale privind anularea Deciziei (PESC) 2015/143 a Consiliului din 29 ianuarie 2015 de modificare a Deciziei 2014/119/PESC privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina (JO 2015, L 24, p. 16), a Deciziei (PESC) 2015/364 a Consiliului din 5 martie 2015 de modificare a Deciziei 2014/119/PESC privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina (JO 2015, L 62, p. 25), a Regulamentului (UE) 2015/138 al Consiliului din 29 ianuarie 2015 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 208/2014 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina (JO 2015, L 24, p. 1) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2015/357 al Consiliului din 5 martie 2015 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 208/2014 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina (JO 2015, L 62, p. 1), în măsura în care îl privesc pe domnul Viktor Viktorovych Yanukovych (denumite în continuare „actele în litigiu”).

2

Articolul 1 alineatele (1) și (2) din Decizia 2014/119/PESC a Consiliului din 5 martie 2014 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina (JO 2014, L 66, p. 26) prevede:

„(1)   Se îngheață toate fondurile și resursele economice care aparțin, se află în proprietatea ori posesia sau sunt controlate de către persoane care au fost identificate ca fiind responsabile pentru deturnarea de fonduri ale statului ucrainean și de către persoane responsabile pentru încălcarea drepturilor omului în Ucraina, precum și de către persoane fizice sau juridice, entități sau organisme asociate acestora, astfel cum sunt enumerate în anexă.

(2)   Niciun fond sau resursă economică nu se pune, în mod direct sau indirect, la dispoziția sau în beneficiul persoanelor fizice sau juridice, entităților sau organismelor enumerate în anexă.”

3

La punctul 10 din anexa la Decizia 2014/119, intitulată „Lista persoanelor, entităților și organismelor menționate la articolul 1”, figurează numele lui Viktor Viktorovych Yanukovych, identificat ca fiind „fiul fostului Președinte, membru al Verkhovna Rada a Ucrainei”, cu motivarea potrivit căreia este vorba despre o persoană supusă urmării penale în Ucraina pentru anchetarea unor infracțiuni legate de delapidarea de fonduri ale statului ucrainean și transferul lor ilegal în afara Ucrainei.

4

Regulamentul (UE) nr. 208/2014 al Consiliului din 5 martie 2014 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina (JO 2014, L 66, p. 1) impune adoptarea măsurilor restrictive în cauză și definește normele de punere în aplicare a acestora în termeni identici în esență cu această decizie.

5

La punctul 10 din anexa I la acest regulament, intitulat „Lista persoanelor fizice sau juridice, entităților și organismelor menționate la articolul 2”, figurează numele lui Viktor Viktorovych Yanukovych și aceleași mențiuni ca acelea care reies din cuprinsul punctului 10 din anexa la Decizia 2014/119.

6

Decizia 2014/119 a fost modificată, printre altele, prin Decizia 2015/143 și prin Decizia 2015/364, iar Regulamentul nr. 208/2014 a fost modificat, printre altele, prin Regulamentul 2015/138 și prin Regulamentul de punere în aplicare 2015/357.

7

Prin aceste acte, măsurile restrictive luate împotriva domnului Yanukovych au fost astfel prelungite până la 6 iunie 2015, cu următoarea motivare:

„Persoană care face obiectul unor anchete efectuate de către autoritățile ucrainene pentru deturnarea de fonduri sau active publice. Persoană asociată cu o persoană desemnată (fostul președinte al Ucrainei, Viktor Fedorovych Yanukovych) care face obiectul unor proceduri penale declanșate de către autoritățile ucrainene pentru deturnarea de fonduri sau active publice.”

8

Prin Decizia (PESC) 2015/876 a Consiliului din 5 iunie 2015 de modificare a Deciziei 2014/119 (JO 2015, L 142, p. 30) și prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/869 al Consiliului din 5 iunie 2015 privind punerea în aplicare a Regulamentului nr. 208/2014 (JO 2015, L 142, p. 1), numele domnului Yanukovych a fost eliminat din lipsa persoanelor supuse măsurilor restrictive în aplicarea Deciziei 2014/119 și a Regulamentului nr. 208/2014.

9

Procedura în fața Tribunalului și motivarea în drept a ordonanței atacate sunt prezentate, pe de o parte, la punctele 17-34 și, pe de altă parte, la punctele 38-95 din aceasta. În măsura necesară prezentei proceduri, acestea pot fi rezumate după cum urmează.

10

Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 14 mai 2014, domnul Yanukovych a introdus o acțiune în anularea Deciziei 2014/119 și a Regulamentului nr. 208/2014 în măsura în care aceste acte îl priveau.

11

La 20 martie 2015, domnul Yanukovych a decedat.

12

Prin actul separat depus la grefa Tribunalului la 8 aprilie 2015, reprezentantul domnului Yanukovych a depus în numele acestuia un memoriu în adaptare pentru a ține seama de actele în litigiu.

13

În paralel, reprezentantul domnului Yanukovych a introdus în numele acestuia o acțiune, înregistrată la grefa Tribunalului cu numărul T‑172/15, privind anularea acelorași acte (denumită în continuare „a doua acțiune în anulare”).

14

În memoriul în adaptare, ca și în a doua acțiune în anulare, reprezentantul domnului Yanukovych preciza că acesta din urmă decedase cu puțin timp înaintea depunerii lor. El arăta că procedura în Ucraina în vederea numirii succesorului său legal era în curs și că, probabil, soția supraviețuitoare a domnului Yanukovych urma să îi succeadă în drepturi. Prin urmare, el solicita suspendarea judecării cauzei pentru perioada necesară numirii succesorului legal și luării unei decizii cu privire la continuarea procedurii.

15

Prin decizia președintelui Camerei a noua a Tribunalului din 13 iulie 2015, adoptată în temeiul articolului 69 litera (d) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, procedura a fost suspendată până la 31 octombrie 2015.

16

Prin Ordonanța din 16 iulie 2015, Yanukovych/Consiliul (T‑172/15, nepublicată, EU:T:2015:569), Tribunalul a respins a doua acțiune în anulare ca fiind vădit inadmisibilă, pentru motivul că a fost introdusă de reprezentantul domnului Yanukovych după decesul acestuia din urmă.

17

Prin scrisoarea din 30 octombrie 2015, reprezentantul domnului Yanukovych a depus la dosar un certificat de deces al acestuia și a indicat că soția supraviețuitoare și unica moștenitoare, doamna Yanukovych, avea intenția de a continua judecata, precizând motivele care justificau menținerea interesului său de a exercita acțiunea în pofida eliminării numelui domnului Yanukovych din lipsa persoanelor supuse unor măsuri restrictive în aplicarea Deciziei 2014/119 și a Regulamentului nr. 208/2014.

18

Prin scrisoarea din 17 martie 2016, grefa Tribunalului a solicitat părților printre altele să își exprime poziția cu privire la eventualele consecințe care trebuiau deduse cu privire la acțiunea în anulare, pe de o parte, din adaptarea concluziilor și, pe de altă parte, din Ordonanța din 16 iulie 2015, Yanukovych/Consiliul (T‑172/15, nepublicată, EU:T:2015:569). Părțile au răspuns la această scrisoare în termenele stabilite.

19

La punctele 38-75 din ordonanța atacată, Tribunalul a considerat, întemeindu‑se pe mai multe hotărâri pronunțate de acesta cu privire la aceleași chestiuni de drept ca acelea ridicate de prezenta acțiune în anulare, că înscrierea numelui domnului Yanukovych în lista persoanelor supuse unor măsuri restrictive în aplicarea Deciziei 2014/119 și a Regulamentului nr. 208/2014 nu respecta criteriile de desemnare a persoanelor vizate de aceste măsuri și care sunt stabilite prin această decizie. În consecință, în măsura respectivă, Tribunalul a declarat acțiunea vădit fondată și a anulat Decizia 2014/119 și Regulamentul nr. 208/2014.

20

Aceste puncte din ordonanța atacată nu fac obiectul prezentului recurs.

21

La punctele 76-95 din ordonanța atacată, Tribunalul a examinat admisibilitatea concluziilor în anularea actelor în litigiu conținute în memoriul în adaptare depus la 8 aprilie 2015.

22

La punctul 82 din ordonanța atacată, Tribunalul a considerat că, pentru a aprecia admisibilitatea unui asemenea memoriu, trebuia să se raporteze la situația existentă la momentul la care a fost depus.

23

La punctul 83 din această ordonanță, Tribunalul a constatat că reprezentantul domnului Yanukovych a depus în numele acestuia un memoriu în adaptarea concluziilor inițiale prezentate în cererea de sesizare a instanței și că din dosar nu reieșea că acest memoriu a fost depus pe seama reclamantei.

24

La punctul 84 din ordonanța menționată, s‑a constatat că, la data depunerii acestui memoriu, domnul Yanukovych decedase și a concluzionat că acest memoriu trebuia respins ca inadmisibil.

25

La punctele 85-92 din aceeași ordonanță, Tribunalul a respins diferitele argumente prezentate de reclamantă.

26

Prin urmare, Tribunalul a concluzionat că trebuia să respingă adaptarea cererii introductive și deci acțiunea în anulare ca fiind vădit inadmisibile în măsura în care acestea erau îndreptate împotriva actelor în litigiu.

27

Recurenta solicită Curții:

28

Consiliul solicită Curții:

29

Comisia Europeană solicită Curții:

30

În temeiul articolului 181 din Regulamentul de procedură, atunci când recursul este, în tot sau în parte, în mod vădit inadmisibil sau în mod vădit nefondat, Curtea poate oricând, la propunerea judecătorului raportor și după ascultarea avocatului general, să decidă să respingă recursul respectiv, în tot sau în parte, prin ordonanță motivată.

31

Se impune aplicarea acestei dispoziții în cadrul prezentului recurs.

32

Prin intermediul primului motiv, recurenta susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept considerând, la punctele 84, 89 și 92 din ordonanța atacată, că memoriul în adaptare era inadmisibil ca urmare a faptului că a fost formulat în numele domnului Yanukovych după decesul acestuia, apreciind astfel admisibilitatea acestui memoriu în raport cu situația de la data introducerii sale.

33

În opinia acesteia, Tribunalul ar fi trebuit să examineze admisibilitatea memoriului respectiv prin luarea în considerare a tuturor circumstanțelor relevante, și anume că acțiunea în anulare era admisibilă, fiind introdusă în timpul vieții domnului Yanukovych, că acesta dorea ca un memoriu în adaptare să fie depus, că un asemenea memoriu a fost introdus de către și pe seama recurentei în calitate de succesoare și de moștenitoare de facto a acestuia din urmă și că, atunci când admisibilitatea memoriului respectiv a fost examinată, recurenta fusese confirmată din punct de vedere legal ca moștenitoare, cu efect retroactiv.

34

Prin intermediul celui de al doilea motiv, recurenta susține că Tribunalul a efectuat constatări de fapt a căror inexactitate materială rezultă din înscrisurile din dosar și că acesta a denaturat elementele de probă care i‑au fost prezentate.

35

Astfel, ea consideră că constatările potrivit cărora memoriul în adaptare nu a fost formulat sau prezentat pe seama sa, care figurează la punctele 83 și 87 din ordonanța atacată, sunt vădit inexacte din punct de vedere material și rezultă dintr‑o denaturare. Ea subliniază că domnul Yanukovych decisese să depună un memoriu în adaptare și că, în temeiul dreptului ucrainean, succesiunea legală revine automat soției supraviețuitoare a defunctului și părinților acestuia, sub rezerva trecerii unei perioade de șase luni.

36

Aceste diferite elemente ar reieși din cuprinsul punctului 2 din memoriul în adaptare, dintr‑o scrisoare din 7 aprilie 2015 pe care aceasta a adresat‑o avocatului domnului Yanukovych, din observațiile prezentate Tribunalului la 3 iulie 2015 și din scrisoarea avocatului său din 30 octombrie 2015, prin care se comunică Tribunalului desemnarea sa ca moștenitoare și succesoare a defunctului și se formulează observații cu privire la menținerea interesului său de a exercita acțiunea.

37

În plus, recurenta susține că a aprobat memoriul în adaptare și a permis introducerea acestuia în calitate de succesoare de facto a domnului Yanukovych.

38

Prin intermediul celui de al treilea motiv, recurenta susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept examinând în același mod admisibilitatea memoriului în adaptare și pe cea a celei de a doua acțiuni în anulare. Aceasta consideră că există o diferență factuală semnificativă între cele două acțiuni, care țin de faptul că Tribunalul a urmat o abordare diferențiată în ceea ce privește cererile de suspendare. Faptul de a fi acordat o suspendare după depunerea memoriului în adaptare în condițiile în care aceasta a fost refuzată în cadrul celei de a doua acțiuni în anulare ar fi creat o așteptare rezonabilă, dat fiind că Tribunalul nu a considerat deci că acest memoriu era inadmisibil întrucât a fost introdus după decesul domnului Yanukovych.

39

Pe de altă parte, recurenta arată că, atunci când Tribunalul s‑a pronunțat cu privire la admisibilitatea celei de a doua acțiuni în anulare, ea nu era încă succesoare și moștenitoare desemnată în mod legal a domnului Yanukovych, însă avea această calitate la data pronunțării ordonanței atacate. Ea concluzionează că, pentru memoriul în adaptare, concluziile privind admisibilitatea prevăzute de Tratatul FUE erau respectate.

40

În sfârșit, ea consideră că concluzia Tribunalului cu privire la inadmisibilitatea memoriului în adaptare are drept efect privarea de dreptul său la o cale de atac în calitate de succesoare legală și de moștenitoare a defunctului, fără ca, contrar jurisprudenței Curții, o asemenea privare să fi fost justificată. Ea subliniază că raționamentul Tribunalului de la punctul 87 din ordonanța atacată conduce la obligarea unui reclamant la introducerea de acțiuni multiple, în diferite calități, cu titlu preventiv.

41

Consiliul și Comisia consideră că primul și al treilea motiv trebuie respinse ca vădit nefondate și că al doilea motiv trebuie respins ca inadmisibil.

42

Prin intermediul celor trei motive de recurs, care trebuie analizate împreună, se urmărește să se conteste în esență, pe de o parte, identitatea persoanei în numele căreia a fost depus memoriul în adaptare și, pe de altă parte, data în raport cu care a fost examinată admisibilitatea acestui memoriu.

43

În primul rând, în ceea ce privește identitatea persoanei în numele căreia memoriul în adaptare a fost depus, trebuie amintit că, la punctul 83 din ordonanța atacată, Tribunalul, după ce a amintit că domnul Yanukovych decedase la 20 martie 2015, a arătat că reprezentantul său a depus la 8 aprilie 2015 în numele acestuia un memoriu în adaptare și că nu reieșea din dosar că acest memoriu a fost formulat pe seama recurentei.

44

Pe baza acestei constatări, Tribunalul a considerat, la punctul 84 din ordonanța atacată, că memoriul respectiv trebuia respins ca inadmisibil, dat fiind că domnul Yanukovych decedase înaintea depunerii lui.

45

Prin argumentele sale, rezumate la punctele 35-37 din prezenta ordonanță, recurenta arată în esență că Tribunalul a efectuat constatarea amintită la punctul 43 din prezenta ordonanță în urma unei denaturări a memoriului în adaptare în sine, precum și a unor alte înscrisuri din dosar și probe.

46

Or, trebuie să se constate că, din lectura memoriului în adaptare care figurează în dosarul în primă instanță, transmis Curții de către Tribunal conform articolului 167 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curții, reiese că acest memoriu indică în mod formal că a fost introdus în numele domnului Yanukovych.

47

Desigur, la punctul 2 din același memoriu se arăta că domnul Yanukovych decedase la 20 martie 2015, că procesul de identificare a succesorului său legal era în curs la data depunerii memoriului respectiv, că recurenta era în așteptarea confirmării drepturilor sale de către autoritățile ucrainene și că ea preconiza că va putea să își manifeste interesul de a continua cauza după desemnarea sa ca succesoare legală a domnului Yanukovych.

48

Totuși, aceste indicații, pe care de altfel Tribunalul le‑a rezumat în mod corect la punctul 86 din ordonanța atacată, departe de a infirma concluzia potrivit căreia memoriul în adaptare fusese introdus în numele domnului Yanukovych, dimpotrivă, o confirmă, în măsura în care reiese din cuprinsul punctului amintit că, la data depunerii memoriului respectiv, niciun succesor legal al acestuia din urmă nu fusese desemnat, iar recurenta nu preluase încă procesul, ci doar avea în vedere să îl preia în viitor.

49

În aceste condiții, constatând, la punctele 25 și 83 din ordonanța atacată, că memoriul în adaptare a fost introdus în numele domnului Yanukovych și că nu reieșea din dosar că acest memoriu a fost formulat în numele și pe seama recurentei, Tribunalul nu a denaturat conținutul memoriului respectiv. Prin urmare, afirmațiile în sens contrar ale recurentei trebuie respinse ca nefondate.

50

Este necesar să se arate în această privință că, întrucât identitatea persoanei în numele căreia memoriul în adaptare a fost depus era indicată în mod clar în acest memoriu, nu revenea Tribunalului sarcina de a identifica o altă persoană ca fiind cea în numele căreia memoriul respectiv a fost depus (a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 noiembrie 2015, Elitaliana/Eulex Kosovo, C‑439/13 P, EU:C:2015:753, punctul 74).

51

Tribunalul nu a denaturat nici celelalte înscrisuri din dosar și probe menționate de recurentă. În ceea ce privește observațiile prezentate de recurentă în fața Tribunalului la 3 iulie 2015, trebuie să se constate că aceasta nu a precizat în ce ar consta exact denaturarea lor de către Tribunal. În orice caz, reiese din lectura punctelor 86, 88 și 91 din ordonanța atacată că Tribunalul le‑a rezumat în mod corect, fără a le denatura. În ceea ce privește scrisoarea recurentei din 7 aprilie 2015 și scrisoarea avocatului recurentei din 30 octombrie 2015, evocate de asemenea de aceasta, este suficient să se arate că Tribunalul nu le menționează în niciun fel în ordonanța atacată și, prin urmare, nu i se poate reproșa că le‑a denaturat.

52

În al doilea rând, în ceea ce privește diferitele argumente invocate de recurentă pentru a contesta concluzia Tribunalului potrivit căreia instanța Uniunii trebuie să se plaseze la data depunerii memoriului în adaptare pentru a aprecia admisibilitatea acestuia, este necesar să se arate că, întrucât Tribunalul a constatat, în mod corect și fără a‑l denatura, că memoriul respectiv a fost depus în numele domnului Yanukovych, acest memoriu poate fi considerat admisibil numai în cazul în care a fost depus înaintea decesului acestuia.

53

Or, recurenta nu contestă că memoriul în adaptare a fost depus la grefa Tribunalului la data menționată la punctul 43 din prezenta ordonanță, care este ulterioară decesului domnului Yanukovych. În consecință, acest memoriu nu poate fi considerat admisibil decât dacă admisibilitatea sa ar fi apreciată la o dată anterioară depunerii sale și decesului domnului Yanukovych. Or, astfel cum a statuat deja Curtea, admisibilitatea unei acțiuni trebuie apreciată prin raportare la situația de la momentul la care cererea introductivă sau memoriul în adaptare este depus (a se vedea în acest sens Hotărârea din 27 noiembrie 1984, Bensider și alții/Comisia, 50/84, EU:C:1984:365, punctul 8).

54

Pe de altă parte, argumentele recurentei potrivit cărora aprecierea admisibilității memoriului în adaptare ar fi trebuit efectuată la o dată ulterioară depunerii lui trebuie respinse ca inoperante. Astfel, presupunând că o asemenea dată poate fi reținută, este cert că domnul Yanukovych decedase deja la data aprecierii admisibilității memoriului în adaptare depus în numele său.

55

Trebuie să se adauge că inadmisibilitatea memoriului în adaptare depus în numele domnului Yanukovych nu a avut drept efect privarea recurentei de dreptul său la o cale de atac în calitate de succesoare legală și de moștenitoare a defunctului.

56

Astfel cum a menționat Tribunalul la punctul 87 din ordonanța atacată, recurenta ar fi putut fie să introducă o acțiune în nume propriu și pe seama sa având ca obiect anularea actelor în litigiu, fie să își exprime intenția de a continua procedura inițiată de soțul său, adaptând concluziile la aceste acte, cu alte cuvinte, depunând un memoriu în adaptare în nume propriu și pe seama sa.

57

În al treilea rând, argumentația potrivit căreia Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că nu a ținut seama de circumstanța că o suspendare a procedurii a fost acordată după depunerea memoriului în adaptare, în condițiile în care nu aceasta a fost situația în cea de a doua acțiune în anulare, trebuie îndepărtate ca inoperante. Astfel, recurenta nu poate deduce consecințe din suspendarea procedurii în primă instanță de care a beneficiat.

58

În al patrulea și ultimul rând, trebuie amintit că rezultă dintr‑o jurisprudență constantă că, în ipoteza în care toate celelalte motive ale unui recurs au fost respinse, concluziile privind pretinsa neregularitate a deciziei Tribunalului cu privire la cheltuielile de judecată trebuie respinse ca inadmisibile, în temeiul articolului 58 al doilea paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, potrivit căruia recursul nu poate privi exclusiv sarcina suportării cheltuielilor de judecată și cuantumul acestora (Hotărârea din 9 iunie 2016, PROAS/Comisia, C‑616/13 P, EU:C:2016:415, punctul 88, precum și Ordonanța din 12 ianuarie 2017, Europäischer Tier- und Naturschutz și Giesen/Comisia, C‑343/16 P, nepublicată, EU:C:2017:10, punctul 24).

59

Întrucât recurenta a căzut în pretenții, argumentația cu privire la repartizarea cheltuielilor de judecată trebuie, în consecință, să fie declarată inadmisibilă.

60

Din considerațiile de mai sus rezultă că prezentul recurs trebuie respins în ansamblul său, în temeiul articolului 181 din Regulamentul de procedură al Curții.

61

În temeiul articolului 184 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, atunci când recursul nu este fondat, Curtea se pronunță asupra cheltuielilor de judecată.

62

Potrivit articolului 138 alineatul (1) din acest regulament, aplicabil procedurii de recurs în temeiul articolului 184 alineatul (1) din același regulament, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.

63

Întrucât Consiliul a solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, iar aceasta a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, și pe cele efectuate de Consiliu.

64

Conform articolului 140 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Curții, aplicabil procedurii de recurs în temeiul articolului 184 alineatul (1) din acesta, Comisia suportă propriile cheltuieli de judecată.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a opta) dispune: