6.3.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 70/12

Cerere de decizie preliminară introdusă de Vestre Landsret (Danemarca) la 30 decembrie 2016 – BEI ApS/Skatteministeriet

(Cauza C-682/16)

(2017/C 070/19)

Limba de procedură: daneza

Instanța de trimitere

Vestre Landsret

Părțile din procedura principală

Reclamantă: BEI ApS

Pârât: Skatteministeriet

Întrebările preliminare

1)

Articolul 1 alineatul (1) din Directiva 2003/49/CE (1) coroborat cu articolul 1 alineatul (4) din cuprinsul său trebuie să fie interpretat în sensul că o societate stabilită într-un stat membru care este vizată de articolul 3 din directivă şi care, în împrejurări cum sunt cele din prezenta cauză, primeşte dobânzi din partea unei filiale din alt stat membru este „beneficiara” acestei dobânzi în sensul directivei?

1.1.

Noţiunea „beneficiar” de la articolul 1 alineatul (1) din Directiva 2003/49/CE coroborat cu articolul 1 alineatul (4) din cuprinsul său trebuie să fie interpretată în concordanţă cu noţiunea corespunzătoare de la articolul 11 din Modelul de convenție fiscală din 1977 al OCDE?

1.2.

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea 1.1, noţiunea trebuie să fie interpretată doar din perspectiva comentariului la articolul 11 din modelul de convenție fiscală al OCDE (punctul 8) sau pot fi integrate în interpretare comentariile ulterioare, inclusiv completările aduse în 2003 referitoare la „societăţile-conductă” (punctul 8.1, în prezent punctul 10.1) şi completările aduse în 2014 referitoare la „obligaţiile legale sau contractuale” (punctul 10.2)?

1.3.

Dacă pot fi integrate în interpretare Comentariile din 2003, trebuie să fi existat efectiv, ca o condiţie pentru a considera că o societate nu este un „beneficiar” în sensul Directivei 2003/49/CE, o direcţionare de fonduri către aceste persoane care sunt considerate de statul în care este rezident plătitorul dobânzii ca fiind „beneficiarii” dobânzii în cauză şi – în cazul unui răspuns afirmativ – transferul efectiv trebuie să aibă loc, ca o condiţie suplimentară, la un moment apropiat de plata dobânzilor şi/sau să aibă loc ca plată a unor dobânzi?

1.3.1.

Care este în acest context relevanţa aspectului dacă se utilizează capital social pentru credit, dacă dobânzile în cauză sunt incluse în suma pentru care sunt plătite (sunt „capitalizate”), dacă beneficiarul dobânzilor a plătit impozit pentru dobânzile primite statului în care își are reședința plătitorul dobânzilor, dacă beneficiarul dobânzilor a efectuat ulterior un transfer în cadrul grupului către societatea-mamă rezidentă în acelaşi stat în vederea ajustării câştigurilor în scopuri fiscale potrivit normelor care prevalează în statul respectiv, dacă dobânzile în cauză sunt convertite ulterior în capital social în societatea debitoare și dacă beneficiarul dobânzilor a avut obligaţia contractuală sau legală de a transfera dobânzile către o altă persoană?

1.4.

Ce relevanţă are pentru aprecierea privind aspectul dacă beneficiarul dobânzilor trebuie să fie considerat ca fiind un „beneficiar” în sensul directivei faptul că instanţa de trimitere, în urma analizării împrejurărilor cauzei, concluzionează că beneficiarul – fără să fi fost obligat în mod legal sau contractual să transfere dobânzile primite către o altă persoană – nu a avut dreptul „deplin”„de uz și de folosință” a dobânzilor astfel cum este menţionat în Comentariile din 2014 referitoare la Modelul de convenție fiscală din 1977

2)

Pentru invocarea de către un stat membru a articolului 5 alineatul (1) din directivă privind aplicarea dispoziţiilor naţionale pentru prevenirea fraudelor sau a abuzurilor ori a articolului 5 alineatul (2) din directivă, este necesar ca statul membru în cauză să fi adoptat o dispoziţie internă specială de punere în aplicare a articolului 5 din directivă sau ca dreptul naţional să conţină dispoziţii generale ori principii referitoare la fraude, abuzuri sau evaziune fiscală care pot fi interpretate în conformitate cu articolul 5?

2.1.

În cazul unui răspuns afirmativ la a doua întrebare, articolul 2 alineatul (2) litera (d) din Legea privind impozitul pe profit, care prevede că obligaţiile fiscale limitate pentru veniturile din dobânzi nu includ „dobânzile scutite de impozit […] în temeiul Directivei 2003/49/CE privind sistemul comun de impozitare, aplicabil plăților de dobânzi și de redevențe efectuate între societăți asociate din state membre diferite”, poate fi considerat ca fiind o dispoziţie naţională specială în sensul articolului 5 din directivă/

3)

O dispoziţie dintr-o convenţie privind dubla impunere încheiată între două state membre şi întocmită în conformitate cu Modelul de convenție fiscală al OCDE, potrivit căreia impozitarea dobânzilor este condiționată de aspectul dacă persoana care primeşte dobânzile este considerată ca fiind beneficiarul dobânzilor, constituie o dispoziţie împotriva abuzurilor întemeiată pe convenții care este vizată de articolul 5 din directivă?

4)

Un stat membru care nu doreşte să recunoască faptul că o societate dintr-un alt stat membru este beneficiarul dobânzilor şi susţine că societatea din celălalt stat membru este o aşa-zisă societate-conductă artificială este obligat în conformitate cu Directiva 2003/49/CE sau cu articolul 10 CE să precizeze pe cine consideră ca fiind beneficiarul în acest caz?

(1)  Directiva 2003/49/CE a Consiliului din 3 iunie 2003 privind sistemul comun de impozitare, aplicabil plăților de dobânzi și de redevențe efectuate între societăți asociate din state membre diferite (JO2003, L 157, p. 49, Ediție specială, 09/vol. 2, p. 75).