Cerere de decizie preliminară introdusă de Landesverwaltungsgericht Oberösterreich (Austria) la 21 noiembrie 2016 – Mario Alexander Filippi și alții

(Cauza C-589/16)

(2017/C 038/15)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landesverwaltungsgericht Oberösterreich

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Mario Alexander Filippi, Martin Manigatterer, Play For Me GmbH, ATG GmbH, Christian Vöcklinger, Gmalieva s.r.o., PBW GmbH, Felicitas GmbH, Celik KG, Christian Guzy, Martin Klein, Shopping Center Wels Einkaufszentrum GmbH, Game Zone Entertainment AG, Fortuna Advisory Kft., Finanzamt Linz, Klara Matyiko

Autoritățile pârâte: Landespolizeidirektion Oberösterreich, Bezirkshauptmann von Eferding, Bezirkshauptmann von Ried im Innkreis, Bezirkshauptmann von Linz-Land

Întrebarea preliminară

Articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”) coroborat cu articolul 56 și următoarele TFUE trebuie interpretat în sensul că, în cauzele în care se impune o examinare a coerenței, aceste dispoziții de drept al Uniunii se opun unor reglementări naționale [precum articolul 86a alineatul 4 din Legea privind Curtea Constituțională (denumită în continuare „VfGG”), articolul 38a alineatul 4 din Legea privind contenciosul administrativ (denumită în continuare „VwGG”), articolul 87 alineatul 2 din VfGG sau articolul 63 alineatul 1 din VwGG], care – fiind parte a unui sistem global care determină în practică instanțele supreme să nu efectueze o examinare autonomă a faptelor și o apreciere proprie a probelor și să se limiteze, în situația în care sunt sesizate cu numeroase cauze care ridică în mod concret un aspect de drept similar, să se pronunțe pe fond doar într-una din aceste cauze și să respingă în acest temei a limine toate celelalte sesizări – admit sau nu exclud în mod ferm ca hotărârile judecătorești [în sensul articolului 6 alineatul 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare „Convenția EDO”) sau al articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene], în special atunci când acestea au fost pronunțate cu privire la materii esențiale ale dreptului Uniunii, precum accesul pe piață sau deschiderea pieței, să poată fi eliminate ulterior prin hotărâri ale unor instanțe superioare ierarhic, care, la rândul lor, nu corespund condițiilor impuse la articolul 6 alineatul 1 din Convenția EDO sau la articolul 47 din cartă, fără să fi adresat anterior o cerere de decizie preliminară Curții de Justiție a Uniunii Europene?