14.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 419/32

Cerere de decizie preliminară introdusă de Fővárosi Törvényszék (Ungaria) la 6 septembrie 2016 – Sziber Zsolt/ERSTE Bank Hungary Zrt.

(Cauza C-483/16)

(2016/C 419/43)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Fővárosi Törvényszék

Părțile din procedura principală

Reclamant: Sziber Zsolt

Pârâtă: ERSTE Bank Hungary Zrt.

Intervenientă: Szeder Mónika

Întrebările preliminare

1)

Următoarele dispoziţii de drept al Uniunii, şi anume articolul 129A alineatele (1) şi (2) din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene (Tratatul de la Roma), coroborat alineatul (3) al aceluiaşi articol, articolul 38 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (2012/C 326/02), articolul 7, alineatele (1) şi (2) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (1) coroborat cu articolul 8 din aceeaşi directivă, precum şi considerentul (47) al Directivei 2008/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului (2) trebuie interpretate în sensul că aceste dispoziţii de drept al Uniunii se opun, excluzând de la aplicare, unei reglementări naţionale care prevede o cerinţă suplimentară în detrimentul unei părţi (reclamant sau pârât) la un contract de credit în calitate de consumator care, în perioada 1 mai 2004-26 iulie 2014, a încheiat în calitate de consumator un contract de credit afectat de o clauză contractuală abuzivă, care permite o majorare unilaterală a dobânzilor, a costurilor şi a cheltuielilor, sau de o prevedere contractuală abuzivă referitoare la diferenţa dintre cursul de vânzare şi cursul de cumpărare, precizându-se că aceste cerinţe suplimentare impun în special, pentru a putea valorifica eficient în justiţie drepturile legate de nevalabilitatea contractelor menţionate încheiate cu consumatorii, depunerea unui memoriu în contenciosul civil [în particular cererea introductivă, memoriul de modificare a cererii introductive sau excepţia de nevalabilitate invocată în apărare (împotriva obligării consumatorului), modificarea unei astfel de excepţii, cererea reconvenţională sau modificarea unei astfel de cereri] care, pentru ca instanţa să îl poată pune în discuţie pe fondul cauzei, trebuie în mod obligatoriu să aibă un anumit conţinut, pe când celelalte părţi decât cele care au încheiat un contract de credit în calitate de consumatori, precum şi părţile care, în aceeaşi perioadă, au încheiat în calitate de consumatori contracte de credit care nu intră în categoria de contracte sus-menţionată nu sunt obligate să formuleze un memoriu cu un conţinut stabilit în acest fel?

2)

Dispoziţiile de drept al Uniunii Europene, enumerate la punctul 1) de mai sus, trebuie interpretate în sensul că ele – indiferent dacă Curtea răspunde afirmativ sau negativ la întrebarea 1) care este mai generală decât întrebarea 2) – exclud posibilitatea ca unei părţi care a încheiat un contract de credit în calitate de consumator precum cel menţionat la punctul 1) să i se aplice cerinţele suplimentare imperative [de mai jos] [literele a)-c)]:

a)

memoriul [cererea introductivă, memoriul de modificare a cererii introductive sau excepţia de nevalabilitate invocată în apărare (împotriva obligării consumatorului), modificarea unei astfel de excepţii, cererea reconvenţională sau modificarea unei astfel de cereri], dat fiind că trebuie formulat în procedura jurisdicţională contencioasă de o parte care a încheiat un contract de credit în calitate de consumator (reclamant sau pârât), precum cel menţionat la punctul 1), nu poate fi examinat şi admis pe fond decât dacă, în acest memoriu, partea nu solicită instanţei doar constatarea nevalidităţii parţiale sau totale a contractelor de credit menţionate la punctul 1), ci şi aplicarea consecinţei juridice a nevalidităţii totale – pe când celelalte părţi decât cele care au încheiat un contract de credit în calitate de consumatori, precum şi părţile care, în aceeaşi perioadă, au încheiat în calitate de consumatori contracte de credit care nu intră în categoria de contracte sus-menţionată nu sunt obligate să formuleze un memoriu cu un conţinut stabilit în acest fel?

b)

memoriul [cererea introductivă, memoriul de modificare a cererii introductive sau excepţia de nevalabilitate invocată în apărare (împotriva obligării consumatorului), modificarea unei astfel de excepţii, cererea reconvenţională sau modificarea unei astfel de cereri], dat fiind că trebuie formulat în procedura jurisdicţională contencioasă de o parte care a încheiat un contract de credit în calitate de consumator (reclamant sau pârât), precum cel menţionat la punctul 1), nu poate fi examinat şi admis pe fond decât dacă, în acest memoriu, partea nu solicită instanţei, pe lângă constatarea nevalabilităţii totale a contractelor încheiate în calitate de consumator precum cele menţionate la punctul 1), şi aplicarea, printre consecinţele juridice ale nevalabilităţii totale, a celei constând în restabilirea situaţiei anterioare contractului –, pe când celelalte părţi decât persoanele care au încheiat un contract de credit în calitate de consumatori, precum şi părţile care, în cursul aceleiaşi perioade, au încheiat în calitate de consumatori contracte de credit care nu intră în categoria de contracte sus-menţionată, nu sunt obligate să formuleze un memoriu cu un conţinut stabilit în acest fel?

c)

memoriul [cererea introductivă, memoriul de modificare a cererii introductive sau excepţia de nevalabilitate invocată în apărare (împotriva obligării consumatorului), modificarea unei astfel de excepţii, cererea reconvenţională sau modificarea unei astfel de cereri], dat fiind că trebuie formulat în procedura jurisdicţională contencioasă de o parte care a încheiat un contract de credit în calitate de consumator (reclamant sau pârât), precum cel menţionat la punctul 1), nu poate fi examinat şi admis pe fond decât dacă include un decont (definit de normele de drept naţional) extrem de complicat din punct de vedere matematic – şi care trebuie efectuat luând în considerare şi de normele de conversie în forinţi ungari – cu privire la perioada cuprinsă între data de începere a relaţiei contractuale şi data depunerii cererii introductive, decont care conţine o deducere detaliată pe fiecare post verificabilă aritmetic, şi care indică ratele lunare scadente prevăzute în contract, ratele lunare rambursate de reclamant, ratele lunare scadente determinate prin lăsarea la o parte a dispoziţiei contractuale nevalabile, precum şi diferenţa dintre aceste valori, menţionând sub formă de total cuantumul sumei pe care partea care a încheiat un contract de credit în calitate de consumator precum cel menţionat la punctul 1) o datorează încă instituţiei financiare sau, eventual, al sumei pe care a plătit-o în plus– pe când celelalte părţi decât persoanele care au încheiat un contract de credit în calitate de consumatori, precum şi părţile care, în cursul aceleiaşi perioade, au încheiat în calitate de consumatori contracte de credit care nu intră în categoria de contracte sus-menţionată, nu sunt obligate să formuleze un memoriu cu un conţinut stabilit în acest fel?

3)

Dispoziţiile de drept al Uniunii Europene, enumerate la punctul 1) de mai sus, trebuie interpretate în sensul că ele implică faptul că încălcarea lor, din cauza cerinţelor privind condiţiile suplimentare menţionate anterior [la punctele 1) şi 2)], constituie în acelaşi timp o încălcare a articolelor 20, 21 şi 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (2012/C 326/02), ţinând cont de asemenea [parţial şi la punctele 1) şi 2)] că, potrivit Hotărârii din 5 decembrie 2000, Guimont (C-448/98, EU:C:2000:663, punctul 23), şi Hotărârii din 10 mai 2012, Duomo Gpa şi alţii (C-357/10 à C-359/10, EU:C:2012:283, punctul 28), precum şi Ordonanţei din 3 iulie 2014, Tudoran (C-92/14, EU:C:2014:2051, punctul 39), dreptul Uniunii Europene în materia protecţiei consumatorilor trebuie aplicat de instanţele naţionale şi în situaţii când nu există elemente transfrontaliere, mai precis în situaţii pur naţionale, sau trebuie să se considere că există o situaţie transfrontalieră pentru simplul fapt că respectivele contracte de credit menţionate la punctul 1) de mai sus sunt contracte de credit denumite „în devize străine”?

(1)  Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO 1993, L 95, p. 29, Ediţie specială, 15/vol. 2, p. 273).

(2)  Directive 2008/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului (JO 2008, L 133, p. 66).