|
24.10.2016 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 392/9 |
Cerere de decizie preliminară introdusă de Conseil d'État (Franța) la 28 iulie 2016 – Ministre des finances et des comptes publics/Marc Lassus
(Cauza C-421/16)
(2016/C 392/12)
Limba de procedură: franceza
Instanța de trimitere
Conseil d'État
Părțile din procedura principală
Recurent: Ministre des finances et des comptes publics
Intimat: Marc Lassus
Întrebările preliminare
|
1) |
Dispozițiile articolului 8 din Directiva 90/434/CEE din 23 iulie 1990 (1) trebuie interpretate în sensul că interzic, în cazul unei operațiuni de schimb de titluri care intră în domeniul de aplicare al directivei, un mecanism de amânare a impozitării care prevede că, prin derogare de la norma potrivit căreia faptul generator al impunerii unei plusvalori este constituit în anul realizării sale, o plusvaloare din schimbul de titluri este constatată și lichidată cu ocazia operațiunii de schimb de titluri și este impozitată în anul în care intervine evenimentul care pune capăt amânării impozitării, care poate fi, printre altele, cesiunea titlurilor primite în momentul schimbului? |
|
2) |
Presupunând că este impozabilă, plusvaloarea din schimbul de titluri poate fi impozitată de statul care deținea competența de a o impozita în momentul operațiunii de schimb, în timp ce cesiunea titlurilor primite cu ocazia acestui schimb ține de competența fiscală a unui alt stat membru? |
|
3) |
În cazul în care se răspunde la întrebările anterioare că directiva nu se opune ca plusvaloarea rezultată dintr-un schimb de titluri să fie impozitată în momentul cesiunii ulterioare a titlurilor primite în momentul schimbului, inclusiv atunci când cele două operațiuni nu țin de competența fiscală a aceluiași stat membru, statul membru în care plusvaloarea din schimb a fost plasată în regim de amânare a impozitării poate impozita plusvaloarea plasată în regim de amânare în momentul acestei cesiuni, sub rezerva prevederilor convenției fiscale bilaterale aplicabile, fără a ține seama de rezultatul cesiunii atunci când acest rezultat este o pierdere? Această întrebare este adresată atât în raport cu directiva din 23 iulie 1990, cât și în raport cu libertatea de stabilire garantată de articolul 43 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, devenit articolul 49 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, întrucât un contribuabil cu domiciliul fiscal în Franța în momentul operațiunii de schimb și al operațiunii de cesiune de titluri ar putea beneficia, în condițiile reamintite la punctul 4 din prezenta decizie, de deducerea unei pierderi generate de cesiune. |
|
4) |
În cazul în care se răspunde la întrebarea adresată la punctul 3 că trebuie să se țină seama de pierderea generată de cesiunea de titluri primite în momentul schimbului, statul membru în care a fost realizată plusvaloarea din schimb trebuie să deducă pierderea generată de cesiune din plusvaloare sau trebuie, dat fiind că cesiunea nu ține de competența sa fiscală, să renunțe la impozitarea plusvalorii din schimb? |
|
5) |
În cazul în care se răspunde la întrebarea adresată la punctul 4 că este necesar ca pierderea generată de cesiune să se deducă din plusvaloarea din schimb, ce preț de achiziție a titlurilor cedate trebuie reținut pentru a calcula această pierdere generată de cesiune? În special, este necesar să se rețină ca preț de achiziție unitar al titlurilor cedate valoarea totală a titlurilor societății primite în schimb, astfel cum figurează pe declarația privind plusvaloarea, împărțită la numărul acestor titluri primite în momentul schimbului, sau trebuie să se rețină un preț de achiziție mediu ponderat, luând în considerare și operațiunile ulterioare schimbului, precum alte achiziții sau distribuții gratuite de titluri ale aceleiași societăți? |
(1) Directiva 90/434/CEE a Consiliului din 23 iulie 1990 privind regimul fiscal comun care se aplică fuziunilor, scindărilor, cesionării de active și schimburilor de acțiuni între societățile din diferite state membre (JO 1990, L 225, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 1, p. 92).