14.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 419/25

1)

Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții (1), în special articolul 1 alineatul (1) și articolul 2 alineatul (1) punctele 2 și 23 coroborat cu articolul 4 alineatul (1) punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții (2), trebuie interpretată în sensul că aceasta se aplică și unei entități de lichidare (societate de lichidare) care, la data intrării în vigoare a Directivei 2014/59/UE, la 2 iulie 2014, era încă o instituție de credit în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 (instituție CRR), dar care a pierdut această calitate înainte de expirarea termenului de transpunere al Directivei 2014/59/UE în dreptul național, la 31 decembrie 2014, și care nu mai dispune de o licență de funcționare prevăzută de dreptul bancar pentru derularea unor operațiuni bancare, putând derula, pe baza unei autorizații speciale, numai tranzacții (bancare) care servesc explicit activității de lichidare?

2)

Directiva 2014/59/UE, în special articolul 43 alineatul (2) litera (b) și articolul 37 alineatul (6), trebuie interpretată în sensul că se aplică ratione materiae și unei măsuri care corespunde instrumentului de recapitalizare internă prevăzut la articolul 43 din Directiva 2014/59/UE atunci când, pe baza unei dispoziții naționale a statului membru de origine, această măsură se ia într-o situație în care nu mai există nicio perspectivă realistă de restabilire a viabilității entității de lichidare care, după intrarea în vigoare a Directivei 2014/59/UE la 2 iulie 2014, dar înainte de expirarea termenului de transpunere la 31 decembrie 2014, și-a vândut deja elementele întreprinderii care trebuiau menținute, iar serviciile de importanță sistemică nu sunt transferate unei instituții-punte și nici nu se vând sau se transferă alte elemente ale întreprinderii, această entitate de lichidare fiind destinată exclusiv administrării activelor, drepturilor și pasivelor în scopul unei valorificări reglementate, active și optime a diferitor active, drepturi și pasive individuale (activității de lichidare)?

3)

Articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2001/24/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind reorganizarea și lichidarea instituțiilor de credit (3) (astfel cum a fost modificată prin articolul 117 din Directiva 2014/59/UE) trebuie interpretat în sensul că o măsură de reducere a pasivelor unei entități de lichidare, impusă de o autoritate administrativă a statului membru de origine al acesteia, în condițiile în care pasivele respective se supun dreptului național al unui alt stat, precum și o măsură de reducere a ratei dobânzii și de eșalonare a datoriilor în statul membru a cărui legislație se aplică acestor pasive și în care se află sediul creditorului respectiv, produce efecte fără restricții și alte formalități, sau în sensul că (potrivit primei întrebări preliminare) acest fapt presupune ca entității de lichidare (societății de lichidare) să i se aplice ratione materiae Directiva 2014/59/UE, precum și că Directiva 2014/59/UE se aplică ratione materiae măsurii dispuse?

Expresia „produce efecte fără restricții și alte formalități” înseamnă că instanța dintr-un stat membru care trebuie să decidă cu privire la recunoașterea măsurilor dispuse potrivit dreptului statului membru de origine în cadrul legislației în materia obligațiilor nu este competentă să examineze compatibilitatea măsurilor menționate anterior cu Directiva 2014/59/UE?