31.10.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 402/13


Acțiune introdusă la 10 iunie 2016 – Comisia Europeană/Grecia

(Cauza C-328/16)

(2016/C 402/16)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: G. Zavvos, și E. Manhaeve, agenți)

Pârâtă: Grecia

Concluziile reclamantei

Constatarea faptului că, prin neadoptarea tuturor măsurilor pe care le presupune executarea Hotărârii din 24 iunie 2004, Comisia/Grecia, C-119/02 (1), Republica Elenă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 260 alineatul (1) TFUE;

obligarea Republicii Elene la plata către Comisie a unei penalități cu titlu cominatoriu în cuantum de 34 974 de euro pe zi de întârziere în executarea Hotărârii din 24 iunie 2004, Comisia/Grecia, C-119/02, din ziua pronunțării hotărârii în speță până în ziua în care Hotărârea Comisia/Grecia, C-119/02 se va fi executat;

obligarea Republicii Elene la plata către Comisie a unei sume forfetare în cuantum zilnic de 3 828 de euro de la data pronunțării Hotărârii Comisia/Grecia, C-119/02, până la data pronunțării hotărârii în speță sau până la data executării Hotărârii Comisia/Grecia, C-119/02, dacă aceasta intervine mai devreme;

obligarea Republicii Elene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

1.

În Hotărârea Comisia/Grecia, C-119/02, Curtea a constatat că:

Prin neadoptarea măsurilor necesare pentru instalarea unui sistem de colectare a apelor urbane reziduale din regiunea Thriasio Pedio și prin nesupunerea acestora la un tratament mai riguros decât tratarea secundară a apelor urbane reziduale din regiunea respectivă înainte ca acestea să fie evacuate în zona sensibilă a golfului Eleusi, Republica Elenă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 3 alineatul (1) al doilea paragraf și al articolului 5 alineatul (2) din Directiva 91/271/CEE a Consiliului din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale, astfel cum a fost modificată prin Directiva 98/15/CE a Comisiei din 27 februarie 1998  (2)”.

2.

Republica Elenă avea obligația să ia toate măsurile necesare pentru ca apele urbane reziduale din regiunea Thriasio Pedio (care include zonele urbane Eleusi, Aspropyrgos, Magoula și Mandra) să fie colectate și să facă obiectul unei tratări în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) al doilea paragraf și cu articolul 5 alineatul (2) din Directiva 91/271/CEE, astfel cum a fost modificată prin Directiva 98/15/CE înainte ca acestea să fie evacuate în zona sensibilă a golfului Eleusi. Sistemul de colectare și de tratare a apelor urbane reziduale din regiunea Thriasio Pedio ar fi trebuit să fi fost instalat cel târziu la 31 decembrie 1998. În plus, apele urbane reziduale ar fi trebuit să facă obiectul unei tratări mai riguroase decât tratarea secundară („tratare terțiară”) cel târziu la acea dată, înainte de a fi evacuate în zone sensibile.

3.

Republica Elenă avea obligația de a asigura colectarea și tratarea tuturor apelor urbane reziduale din regiunea Thriasio Pedio, de a le supune unei tratări mai riguroase decât tratarea secundară și de a demonstra că funcționarea instalațiilor de tratare a apelor reziduale este conformă cu cerințele directivei.

4.

Pentru a se conforma hotărârii Curții, era necesară punerea în aplicare a următoarelor proiecte:

crearea unui centru de tratare a apelor urbane reziduale (CTEUR),

construcția colectoarelor „principale” (pentru rețeaua apelor urbane reziduale) sau a unei „rețele principale”,

construcția unor colectoare (pentru rețeaua apelor urbane reziduale) sau a unei „rețele secundare”,

racordarea diferitelor locuințe/industrii din regiune (din comunele Aspropyrgos, Eleusi, Mandra și Magoula) la rețeaua apelor urbane reziduale, „rețele terțiare”.

5.

Autoritățile elene competente au comunicat Comisiei că cea mai mare parte a proiectului global urma să fie finalizată înainte de sfârșitul anului 2010. Rețeaua principală era în curs de construcție, rețeaua secundară era construită în proporție de 45 %, iar rețeaua terțiară era în curs de construcție. Autoritățile susțineau că CTEUR ar fi capabil să colecteze apele urbane reziduale de la toată populația din regiune înainte de finalul anului 2010. În ceea ce privește rețeaua principală, aceasta ar acoperi 100 % din populația comunelor Aspropyrgos, Mandra și Magoula și două treimi din cea a comunei Eleusi (respectiv aproximativ 90 % din populația totală a celor patru comune). Populația rămasă ar fi acoperită cel târziu la 30 aprilie 2011.

6.

Comisia a dedus că, la 18 iulie 2011, hotărârea Curții nu era pe deplin executată.

7.

Autoritățile elene au indicat Comisiei, în răspunsul lor din 27 noiembrie 2012, că CTEUR fusese pus în funcțiune de la 27 iulie 2012, dar că rețelele secundară și terțiară nu fuseseră încă finalizate (finalul lucrărilor fiind prevăzut pentru sfârșitul lunii martie a anului 2013). În ceea ce privește rețeaua secundară, aceasta era aproape finalizată, cu excepția unei părți din comuna Eleusi (Kato Eleusi), în care lucrările au înregistrat întârzieri din cauza unor descoperiri arheologice. În plus, acestea apreciază că, la ora actuală, 24 % dintre apele urbane reziduale din aglomerația Thriasio Pedio sunt colectate și tratate de CTEUR. Autoritățile au transmis de asemenea informații pentru a demonstra (tratare terțiară pentru apele urbane reziduale colectate) conformitatea funcționării instalației.

8.

Comisia apreciază că la 12 ani de la pronunțarea hotărârii, Republica Elenă tot nu a executat-o pe deplin. Centrul de tratare a apelor urbane reziduale a fost, desigur, finalizat și a fost pus în funcțiune de la 27 iulie 2012, cu capacitatea de a elimina azotul, deși Comisia semnalează că numai un procent foarte scăzut (28 %) din apele urbane reziduale din regiunea Thriasio sunt în prezent colectate și fac obiectul unei tratări.

9.

În plus, Comisia nu a primit de la autoritățile elene niciun calendar, nici date fiabile care permit să se aprecieze la ce moment se va putea constata un progres real. Pe de altă parte, Comisia subliniază că termenele succesive anunțate până în prezent de autoritățile elene nu au fost niciodată respectate. Pe lângă rețeaua terțiară, care racordează diferitele locuințe și industrii din regiune, rețeaua secundară (construcția unor mari colectoare) nu a fost nici aceasta finalizată, întrucât lipsește partea Kato Eleusi din comuna Eleusi.

10.

Comisia subliniază că, pe lângă răspunsul autorităților elene din 27 noiembrie 2012, aceasta nu a primit nicio dată statistică aptă să demonstreze că apele urbane reziduale colectate fac obiectul unei tratări mai riguroase decât tratarea secundară. Acest răspuns conține, desigur, anumite date, care se refereau însă la o perioadă de patru luni, întrucât instalația a fost pusă în funcțiune la 27 iulie 2012. Or, pentru a demonstra că tratarea apelor urbane reziduale este suficientă, autoritățile elene trebuie să probeze că centrul de tratare funcționează bine pe o perioadă de 12 luni și că procentele de reducere a concentrațiilor de BOD5 și COD sunt conforme cu tabelul 2 din anexa I la directivă. În lipsa unor astfel de date, Comisia nu poate verifica dacă apele urbane reziduale colectate în prezent fac obiectul unei tratări mai riguroase decât tratarea secundară, astfel cum este descrisă la articolul 4 din directivă.


(1)  EU:C:2004:385.

(2)   JO 1991, L 135, p. 40, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 45.