1.8.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 279/18

Recurs introdus la 19 mai 2016 de Regatul Spaniei împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șasea) din 3 martie 2016 în cauza T-675/14, Regatul Spaniei/Comisia

(Cauza C-279/16 P)

(2016/C 279/25)

Limba de procedură: spaniolă

Părțile

Recurent: Regatul Spaniei (reprezentant: M. J. García-Valdecasas Dorrego, agent)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană și Republica Letonia

Concluziile recurentului

—

Admiterea prezentului recurs și anularea hotărârii Tribunalului;

—

declararea, în noua hotărâre ce urmează a fi pronunțată, a nulității Deciziei de punere în aplicare 2014/458/UE a Comisiei din 9 iulie 2014 (1) de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul secțiunii Garantare a Fondului european de orientare și garantare agricolă (FEOGA), în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și în cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), în măsura în care se referă la cheltuielile efectuate de Regatul Spaniei în cuantum de 2 713 208,07 euro.

Motivele și principalele argumente

1.

O eroare de drept bazată pe un viciu de motivare a hotărârii atacate în măsura în care Tribunalul avea obligația de a se pronunța cu privire la nemotivarea deciziei Comisiei întrucât respectivul motiv era formulat în mod suficient de clar și precis pentru a permite Tribunalului să adopte o poziție în acest sens.

2.

O eroare de drept cu privire la conținutul obligației de motivare întrucât raționamentele pe care se întemeiază Tribunalul nu sunt compatibile cu imperativul clarității și lipsei de echivoc pe care trebuie să le prezinte motivarea deciziei Comisiei pentru a îndeplini cerințele prevăzute la articolul 296 TFUE. Motivarea actului nu era nici echivocă, nici clară, ceea ce aduce atingere dreptului la apărare al acestui stat membru.

3.

O denaturare vădită a faptelor, în măsura în care Tribunalul a denaturat vădit faptele considerând la punctul 55 din hotărârea atacată că „Regatul Spaniei nu a demonstrat că anumite exploatări nu erau supuse niciuneia dintre obligațiile în raport cu care s-au identificat deficiențe”. Aceasta, în primul rând, deoarece afirmația respectivă este contrară naturii sistemului de condiționalitate, având în vedere că în acest domeniu numai anumite exploatări pot presupune un risc, și anume cele cărora li se aplică cerințele specifice în raport cu care s-au identificat deficiențe. Și, în al doilea rând, deoarece Regatul Spaniei a furnizat Comisiei date concrete care demonstrează că anumite exploatări nu erau supuse obligațiilor specifice.

4.

O eroare de drept în interpretarea articolului 31 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1290/2005 și în raport cu respectarea principiului proporționalității în cea ce privește aplicarea unei corecții forfetare și respingerea corecției propuse de Regatul Spaniei.

4.1

O eroare de drept în interpretarea articolului 31 alineatul (2), întrucât această dispoziție prevede ca element cheie prejudiciul financiar cauzat. Având în vedere că acesta a fost evaluat cu precizie de Regatul Spaniei, nu era posibil să se recurgă la corecția financiară forfetară, care poate fi aplicată numai atunci când nu este posibil să se recurgă la o altă metodă mai adecvată.

4.2

O eroare de drept în ceea ce privește controlul judiciar al principiului proporționalității, întrucât metoda utilizată de Comisie a avut drept rezultat o corecție forfetară superioară cu 530 % calculului realizat de Regatul Spaniei. Calculul efectuat de Regatul Spaniei a luat în considerare date reale aferente sancțiunilor care au fost impuse în anii ulteriori în care au fost corectate deficiențe referitoare la condiționalitate. Cuantumul care rezultă din corecția forfetară este absolut disproporționat și organismele de plată nu trebuie să suporte corecții supraevaluate.

5.

O eroare de drept în interpretarea articolului 31 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1290/2005 și în raport cu respectarea principiului proporționalității în măsura în care Tribunalul a considerat posibilă cumularea unei corecții financiare forfetare și a unei corecții financiare punctuale în cadrul aceleiași linii bugetare pentru anul 2008. Aceasta întrucât, potrivit documentului AGRI-2005-64043-ES, corecțiile nu trebuie aplicate unor cuantumuri care au făcut deja obiectul unor corecții pentru aceleași motive, întrucât jurisprudența Curții de Justiție admite cumulul numai atunci când riscul pentru Fond nu poate fi acoperit exclusiv prin corecții analitice și întrucât se ajunge la un rezultat disproporționat și nejustificat având în vedere că, dacă s-ar fi aplicat doar corecția financiară forfetară, cuantumul de dedus ar fi fost mai mic decât cel rezultat din însumarea celor două corecții financiare.

(1)  JO L 2015, p. 62.