11.7.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 251/18

Recurs introdus la 10 mai 2016 de Kühne + Nagel International AG și alții împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a noua) din 29 februarie 2016 în cauza T-254/12, Kühne + Nagel International AG și alții/Comisia Europeană

(Cauza C-261/16 P)

(2016/C 251/19)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurente: Kühne + Nagel International AG, Kühne + Nagel Management AG, Kühne + Nagel Ltd, Kühne + Nagel Ltd, Kühne + Nagel Ltd (reprezentanți: U. Denzel, C. von Köckritz și C. Klöppner, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentelor

—	Anularea Hotărârii Tribunalului (Camera a noua) din 29 februarie 2016 în cauza T-254/12;

—	anularea articolului 1 alineatele (1) și (2) și a articolelor 2 și 3 din Decizia Comisiei din 28 martie 2012 în cazul COMP/39462 – Expediere de mărfuri, C(2012) 1959 final, în măsura în care le privește pe recurente;

—	anularea sau reducerea semnificativă a amenzilor aplicate recurentelor prin decizia atacată;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de recurente în procedura desfășurată în fața Tribunalului și a Curții.

Motivele și principalele argumente

Recurentele invocă cinci motive.

În primul rând, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept considerând că practicile referitoare la NES și la AMS au încălcat articolul 101 TFUE. Articolul 101 TFUE nu se aplică în cazul practicilor respective, întrucât acestea nu sunt în măsură să afecteze comerțul dintre statele membre.

În al doilea rând, a fost săvârșită o eroare de drept la stabilirea amenzii aplicate recurentelor. Au fost constatate practici contrare concurenței doar în ceea ce privește anumite taxe („fees” sau „surcharges”). În această privință, Tribunalul ar fi trebuit să calculeze cuantumul amenzii numai pe baza cifrei de afaceri rezultate din fiecare taxă. Tribunalul nu a luat în considerare faptul că, prin includerea unor cifre de afaceri suplimentare (în special costurile de navlu) în calculul amenzii, Comisia a încălcat punctul 13 din Orientările privind calcularea amenzilor. În măsura în care Tribunalul a admis implicit aceeași metodă și în cadrul exercitării competenței sale de fond, acesta și-a exercitat competența sus-menționată în mod eronat.

În al treilea rând, Tribunalul a încălcat principiul egalității de tratament. Spre deosebire de ceilalți operatori din sectorul expedierii de mărfuri, K + N își desfășoară activitatea nu potrivit unui model de consolidare, ci, din punct de vedere economic, intervine în calitate de intermediar în peste 90 % din operațiuni. Din cauza diferenței totale în ceea ce privește modelul de afaceri, Tribunalul ar fi trebuit să facă o distincție și să nu fi tratat în mod egal situații de fapt inegale. În special, Tribunalul ar fi trebuit să anuleze amenda aplicată de Comisie și să stabilească în sarcina reclamantelor o amendă doar pe baza cifrelor de afaceri rezultate din acele „fees” sau „surcharges”.

În al patrulea rând, amenda aplicată de Tribunal este vădit disproporționată. Amenda confirmată de Tribunal este vădit excesivă și nu poate fi justificată nici pentru motive de descurajare.

În al cincilea rând, Tribunalul nu a luat în considerare Air Transport Exemption și, din această cauză, a aplicat în mod eronat articolul 101 TFUE în privința NES și AMS.