13.6.2016 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 211/33 |
Cerere de decizie preliminară introdusă de Dioikitiko Protodikeio Thessalonikis (Grecia) la 1 aprilie 2016 – Ovidiu-Mihaita Petrea/Ypourgou Esoterikon kai Dioikitikis Anasygrotisis
(Cauza C-184/16)
(2016/C 211/43)
Limba de procedură: greaca
Instanța de trimitere
Dioikitiko Protodikeio Thessalonikis (Grecia)
Părțile din procedura principală
Reclamant: Ovidiu-Mihaita Petrea
Pârât: Ypourgou Esoterikon kai Dioikitikis Anasygrotisis
Întrebările preliminare
1) |
Articolele 27 și 32 din Directiva 2004/38/CE coroborate cu articolele 45 TFUE și 49 TFUE și având în vedere autonomia procedurală a statelor membre, precum și principiile încrederii legitime și bunei administrări, trebuie interpretate în sensul că impun – sau în sensul că permit – revocarea certificatului de înregistrare în calitate de cetățean al Uniunii Europene eliberat anterior, în temeiul articolului 8 alineatul 1 din Decretul prezidențial nr. 106/2007, unui resortisant al unui alt stat membru și adoptarea împotriva acestuia a unei măsuri de returnare de pe teritoriul statului gazdă, în cazul în care resortisantul respectiv, deși este înscris pe lista națională a străinilor indezirabili cu măsura interdicției de intrare pentru motive de ordine publică și de siguranță publică, a intrat din nou pe teritoriul statului membru în discuție, unde a inițiat o activitate economică fără a solicita ridicarea interdicției de intrare în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 32 din Directiva 2004/38, considerând că aceasta din urmă (interdicția de intrare) este un motiv de ordine publică autonom care justifică revocarea certificatului de înregistrare al unui resortisant al unui stat membru? |
2) |
În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea precedentă, situația de fapt menționată poate fi asimilată unei șederi ilegale a cetățeanului Uniunii Europene pe teritoriul statului gazdă, astfel încât să permită adoptarea, în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Directiva 2008/115/CE, a unei decizii de returnare de către organul competent să revoce certificatul de înregistrare în calitate de cetățean al Uniunii, și aceasta deși, pe de o parte, certificatul de înregistrare nu constituie, după cum se admite în mod obișnuit, un permis de ședere legală în țară și, pe de altă parte, Directiva 2008/115 se aplică ratione personae numai resortisanților țărilor terțe? |
3) |
În cazul unui răspuns negativ la aceeași întrebare, revocarea pentru motive de ordine publică sau de siguranță publică a certificatului de înregistrare al unui resortisant al altui stat membru, certificat care nu constituie un permis de ședere legală în țară, și adoptarea împotriva resortisantului respectiv a unei măsuri de returnare – dispuse în același timp de către autoritățile naționale competente în exercitarea autonomiei procedurale a statului membru gazdă – pot fi considerate, potrivit unei interpretări corecte a dreptului, un act administrativ unic de expulzare administrativă în sensul articolelor 27 și 28 din Directiva 2004/38, supus controlului jurisdicțional în condițiile prevăzute de aceste din urmă dispoziții, care stabilesc o singură modalitate, dacă este cazul, de îndepărtare administrativă a cetățenilor Uniunii Europene de pe teritoriul statului membru gazdă? |
4) |
Atât în cazul unui răspuns afirmativ, cât și în cazul unui răspuns negativ la prima și la a doua întrebare, contravine principiului efectivității o practică jurisprudențială națională care constă în a interzice autorităților administrative și, în consecință, instanțelor competente implicate să verifice, în contextul revocării certificatului de înregistrare în calitate de cetățean al Uniunii Europene sau al adoptării măsurii de îndepărtare de pe teritoriul statului membru gazdă ca urmare a faptului că împotriva resortisantului unui alt stat membru se aplică o măsură privind interdicția de intrare pe teritoriul statului membru (mai întâi) menționat, dacă, la momentul adoptării deciziei privind interdicția de intrare, au fost respectate garanțiile procedurale prevăzute la articolele 30 și 31 din Directiva 2004/38? |
5) |
În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea precedentă, din articolul 32 din Directiva 2004/38 decurge obligația autorităților administrative competente din statul membru de a notifica în orice caz resortisantului în cauză al unui alt stat membru decizia de îndepărtare, într-o limbă pe care o înțelege, pentru ca respectivul resortisant să își poată exercita în mod eficient drepturile procedurale pe care le are în temeiul dispozițiilor directivei menționate mai sus, chiar dacă nu a formulat o solicitare în acest sens? |