Cauza C‑585/16

Serin Alheto

împotriva

Zamestnik‑predsedatel na Darzhavna agentsia za bezhantsite

(cerere de decizie preliminară formulată de Administrativen sad Sofia‑grad)

„Trimitere preliminară – Politica comună în domeniul dreptului de azil și al protecției subsidiare – Standarde referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională – Directiva 2011/95/UE – Articolul 12 – Excluderea de la recunoașterea statutului de refugiat – Persoane înregistrate la Agenția Organizației Națiunilor Unite de Ajutorare și Lucrări pentru Refugiații Palestinieni din Orientul Apropiat (UNRWA) – Existența unei «prime țări de azil», pentru un refugiat din Palestina, în zona de operațiuni a UNRWA – Proceduri comune de acordare a protecției internaționale – Directiva 2013/32/UE – Articolul 46 – Dreptul la o cale de atac efectivă – Examinare deplină și ex nunc – Întinderea competențelor instanței de fond – Examinare de către instanță a necesităților de protecție internațională – Examinarea motivelor de inadmisibilitate”

Sumar – Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 25 iulie 2018

  1. Acte ale instituțiilor – Directive – Executarea de către statele membre – Dispoziții naționale care intră în domeniul de aplicare al unei directive – Dispoziții naționale anterioare directivei susceptibile să asigure conformitatea dreptului național cu aceasta – Includere

  2. Controale la frontiere, azil și imigrare – Politica privind azilul – Statut de refugiat sau statut conferit prin protecție subsidiară – Directiva 2011/95 – Proceduri de acordare și de retragere a protecției internaționale – Directiva 2013/32 – Procedură de examinare a unei cereri de protecție internațională – Cerere introdusă de o persoană înregistrată la UNRWA – Obligația de a verifica existența unei protecții sau a unei asistențe efective din partea UNRWA pentru această persoană

    [Directiva 2011/95 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 12 alin. (1) litera (a); Directiva 2013/32 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 10 alin. (2)]

  3. Acte ale instituțiilor – Directive – Efect – Neexecutarea de către un stat membru – Dreptul particularilor de a invoca directiva – Condiții

    (art. 288 al treilea paragraf TFUE)

  4. Controale la frontiere, azil și imigrare – Politica privind azilul – Statut de refugiat sau statut conferit prin protecție subsidiară – Directiva 2004/83 – Directiva 2011/95 – Condiții de acordare a statutului de refugiat – Persoană care beneficiază de protecția sau de asistența unei instituții a Organizației Națiunilor Unite, alta decât Înaltul Comisariat pentru Refugiați – Excludere de la recunoașterea statutului de refugiat – Încetarea asistenței menționate – Efect direct – Transpunere – Aplicare din oficiu

    [Directiva 2011/95 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 12 alin. (1) litera (a); Directiva 2004/83 a Consiliului, art. 12 alin. (1) litera (a)]

  5. Dreptul Uniunii Europene – Interpretare – Metode – Interpretare literală, sistematică și teleologică

  6. Controale la frontiere, azil și imigrare – Politica privind azilul – Statut de refugiat sau statut conferit prin protecție subsidiară – Directiva 2011/95 – Proceduri de acordare și de retragere a protecției internaționale – Directiva 2013/32 – Cale de atac împotriva unei decizii referitoare la o cerere de protecție internațională – Dreptul la o cale de atac efectivă – Obligația de a examina elementele de fapt și de drept – Conținut – Persoană care beneficiază de protecția sau de asistența unei instituții a Organizației Națiunilor Unite, alta decât Înaltul Comisariat pentru Refugiați

    [Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47; Directiva 2011/95 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 12 alin. (1) litera (a); Directiva 2013/32 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 46 alin. (3)]

  7. Controale la frontiere, azil și imigrare – Politica privind azilul – Proceduri de acordare și de retragere a protecției internaționale – Directiva 2013/32 – Cale de atac împotriva unei decizii referitoare la o cerere de protecție internațională – Dreptul la o cale de atac efectivă – Obligația de a examina elementele de fapt și de drept – Conținut – Motive de inadmisibilitate a cererii de protecție internațională – Includere – Condiții

    [Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47; Directiva 2013/32 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 33 alin. (2) și art. 46 alin. (3)]

  8. Controale la frontiere, azil și imigrare – Politica privind azilul – Proceduri de acordare și de retragere a protecției internaționale – Directiva 2013/32 – Procedură de examinare a unei cereri de protecție internațională – Conceptul de primă țară de azil – Solicitant care beneficiază de o protecție suficientă într‑o țară, cu alt titlu decât cel de refugiat – Noțiune – Persoană înregistrată la UNRWA – Includere – Condiții

    [Directiva 2013/32 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 35 primul paragraf litera (b)]

  9. Controale la frontiere, azil și imigrare – Politica privind azilul – Proceduri de acordare și de retragere a protecției internaționale – Directiva 2013/32 – Cale de atac împotriva unei decizii referitoare la o cerere de protecție internațională – Dreptul la o cale de atac efectivă – Anularea deciziei inițiale – Lipsa unor norme de procedură comune în ceea ce privește competența pentru adoptarea unei noi decizii – Obligația de a adopta o nouă decizie într‑un termen scurt

    [Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47; Directiva 2013/32 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 46 alin. (3)]

  1.  A se vedea textul deciziei.

    (a se vedea punctul 77)

  2.  Articolul 12 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind standardele referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională, la un statut uniform pentru refugiați sau pentru persoanele eligibile pentru obținerea de protecție subsidiară și la conținutul protecției acordate coroborat cu articolul 10 alineatul (2) din Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale trebuie interpretat în sensul că prelucrarea unei cereri de protecție internațională depuse de o persoană înregistrată la Agenția Organizației Națiunilor Unite de Ajutorare și Lucrări pentru Refugiații Palestinieni din Orientul Apropiat (UNRWA) necesită examinarea aspectului dacă această persoană beneficiază de protecție sau de asistență efectivă acordată de acest organism, cu condiția ca această cerere să nu fi fost înlăturată în prealabil pe baza unui motiv de inadmisibilitate sau pe baza unei cauze de excludere, alta decât cea prevăzută la articolul 12 alineatul (1) litera (a) prima teză din Directiva 2011/95.

    (a se vedea punctul 90 și dispozitiv 1)

  3.  A se vedea textul deciziei.

    (a se vedea punctul 98)

  4.  Articolul 12 alineatul (1) litera (a) a doua teză din Directiva 2004/83/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind standardele minime referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protecție internațională și referitoare la conținutul protecției acordate și articolul 12 alineatul (1) litera (a) a doua teză din Directiva 2011/95 trebuie interpretate în sensul că:

    –

    se opun unei reglementări naționale care nu prevede sau care transpune incorect cauza de încetare a aplicării cauzei de excludere de la recunoașterea statutului de refugiat pe care o conțin;

    –

    au efect direct și

    –

    pot fi aplicate chiar dacă solicitantul protecției internaționale nu s‑a referit în mod expres la acestea.

    (a se vedea punctul 101 și dispozitiv 2)

  5.  A se vedea textul deciziei.

    (a se vedea punctul 108)

  6.  Articolul 46 alineatul (3) din Directiva 2013/32 coroborat cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că instanța de fond dintr‑un stat membru sesizată cu o cale de atac împotriva unei decizii referitoare la o cerere de protecție internațională este ținută să examineze atât elementele de fapt și de drept, precum aplicabilitatea articolului 12 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/95 la situația solicitantului, de care organismul care a luat această decizie a ținut sau ar fi putut să țină seama, cât și pe cele care au survenit după adoptarea deciziei menționate.

    Astfel, articolul 46 alineatul (3) din Directiva 2013/32 prevede că, pentru a se conforma articolului 46 alineatul (1) din aceasta, statele membre care au obligații în temeiul acestei directive se asigură că instanța în fața căreia este contestată decizia referitoare la cererea de protecție internațională efectuează „examinarea deplină și ex nunc atât a elementelor de fapt, cât și a elementelor de drept, inclusiv, după caz, o examinare a necesităților de protecție internațională în temeiul Directivei [2011/95]”. În această privință, expresia „ex nunc” subliniază obligația instanței de a efectua o apreciere care să țină seama, după caz, de elementele noi apărute după adoptarea deciziei care face obiectul căii de atac. O asemenea apreciere permite, într‑adevăr, tratarea cererii de protecție internațională în mod exhaustiv fără să fie necesară trimiterea dosarului la autoritatea decizională. La rândul său, adjectivul „deplină” care figurează la articolul 46 alineatul (3) din Directiva 2013/32 confirmă că instanța este ținută să examineze atât elementele de care autoritatea decizională a ținut sau ar fi putut să țină seama, cât și pe cele care au survenit după adoptarea deciziei de către această autoritate. În ceea ce privește expresia „după caz”, care figurează în segmentul de frază „inclusiv, după caz, o examinare a necesităților de protecție internațională în temeiul Directivei [2011/95]”, ea evidențiază, după cum a arătat Comisia în ședință, faptul că examinarea deplină și ex nunc care revine instanței nu trebuie să poarte în mod necesar asupra examinării pe fond a necesităților de protecție internațională, aceasta putând deci să privească admisibilitatea cererii de protecție internațională, atunci când dreptul național permite acest lucru, în aplicarea articolului 33 alineatul (2) din Directiva 2013/32.

    (a se vedea punctele 106, 111-113, 115 și 118 și dispozitiv 3)

  7.  Articolul 46 alineatul (3) din Directiva 2013/32 coroborat cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale trebuie interpretat în sensul că cerința unei examinări depline și ex nunc atât a elementelor de fapt, cât și a elementelor de drept poate purta și asupra motivelor de inadmisibilitate ale cererii de protecție internațională prevăzute la articolul 33 alineatul (2) din această directivă, atunci când dreptul național permite acest lucru, și că, în cazul în care instanța sesizată cu calea de atac are în vedere să examineze un motiv de inadmisibilitate care nu a fost examinat de autoritatea decizională, ea trebuie să procedeze la audierea solicitantului pentru a‑i permite acestuia să își prezinte în persoană, într‑o limbă pe care o cunoaște, opinia privind aplicarea motivului menționat la situația sa personală.

    (a se vedea punctul 130 și dispozitiv 4)

  8.  Articolul 35 primul paragraf litera (b) din Directiva 2013/32 trebuie interpretat în sensul că o persoană înregistrată la Agenția Organizației Națiunilor Unite de Ajutorare și Lucrări pentru Refugiații Palestinieni din Orientul Apropiat (UNRWA), dacă beneficiază de protecție sau de asistență efectivă din partea acestui organism într‑o țară terță care nu corespunde teritoriului în care își are reședința obișnuită, dar care face parte din zona de operațiuni a organismului menționat, trebuie considerată ca beneficiind de o protecție suficientă în această țară terță, în sensul acestei dispoziții, atunci când aceasta:

    –

    se angajează să readmită persoana interesată după ce aceasta a părăsit teritoriul său pentru a solicita protecție internațională în Uniunea Europeană și

    –

    recunoaște protecția sau asistența UNRWA menționată și aderă la principiul nereturnării, permițând astfel persoanei interesate să stea în siguranță pe teritoriul său, în condiții de viață demne și atât timp cât riscurile suportate în teritoriul reședinței obișnuite fac necesar acest lucru.

    (a se vedea punctul 143 și dispozitiv 5)

  9.  Articolul 46 alineatul (3) din Directiva 2013/32 coroborat cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale trebuie interpretat în sensul că nu instituie norme de procedură comune în ceea ce privește competența pentru adoptarea unei noi decizii referitoare la o cerere de protecție internațională după anularea de către instanța sesizată cu calea de atac a deciziei inițiale luate cu privire la această cerere. Totuși, necesitatea de a asigura un efect util articolului 46 alineatul (3) din această directivă și de a garanta o cale de atac efectivă în conformitate cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale impune ca, în caz de trimitere a dosarului la organismul cvasijudiciar sau administrativ prevăzut la articolul 2 litera (f) din directiva menționată, o nouă decizie să fie adoptată într‑un termen scurt și să fie conformă cu aprecierea cuprinsă în hotărârea care a pronunțat anularea.

    În această privință, trebuie arătat că articolul 46 alineatul (3) din Directiva 2013/32 se referă exclusiv la „examinarea” căii de atac și nu privește, așadar, urmarea unei eventuale anulări a deciziei care face obiectul acestei căi de atac. În aceste condiții, articolul 46 alineatul (3) din Directiva 2013/32 ar fi lipsit de orice efect util dacă s‑ar admite că, după pronunțarea unei hotărâri prin care instanța de fond a procedat, în conformitate cu această dispoziție, la o apreciere deplină și ex nunc a necesităților de protecție internațională ale solicitantului în temeiul Directivei 2011/95, organismul menționat ar putea lua o decizie contrară acestei aprecieri sau ar putea lăsa să se scurgă un interval de timp considerabil, care ar putea crește riscul survenirii unor elemente care să necesite o nouă apreciere actualizată.

    (a se vedea punctele 145, 147 și 149 și dispozitiv 6)