Cauza C-438/16 P

Comisia Europeană

împotriva

Republicii Franceze
și
IFP Énergies nouvelles

„Recurs – Ajutor de stat – Schemă de ajutor pusă în aplicare de Franța – Garanție de stat nelimitată conferită Institut Français du Pétrole (IFP) prin acordarea statutului de instituție publică industrială și comercială (IPIC) – Decizie prin care se declară că această măsură în parte nu constituie ajutor de stat și în parte constituie ajutor de stat compatibil cu piața internă, sub rezerva respectării anumitor condiții – Noțiunea «schemă de ajutor» – Prezumția existenței unui avantaj – Sarcina și nivelul probei”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 19 septembrie 2018

1. Ajutoare acordate de state – Examinare de către Comisie – Examinare globală a unei scheme de ajutor – Admisibilitate

   [art. 107 alin. (3) TFUE și art. 108 TFUE]

2. Ajutoare acordate de state – Examinare de către Comisie – Schemă de ajutor – Noţiune – Transformare a unei întreprinderi în instituție publică industrială și comercială – Excludere – Calificare drept ajutor individual

   [art. 108 TFUE; Regulamentul nr. 659/1999 al Consiliului, art. 1 lit. (d) și (e)]

3. Ajutoare acordate de state – Noţiune – Criterii de apreciere – Condiţii cumulative

   [art. 107 alin. (1) TFUE]

4. Ajutoare acordate de state – Noţiune – Acordarea unui avantaj beneficiarilor – Garanție de stat în favoarea unei întreprinderi care nu este supusă procedurilor de drept comun în materie de reorganizare și de lichidare – Dovada existenței unui avantaj printr-o prezumție de îmbunătățire a poziției financiare a acestei întreprinderi – Răsturnarea prezumției respective

   [art. 107 alin. (1) TFUE]

5. Ajutoare acordate de state – Noţiune – Acordarea unui avantaj beneficiarilor – Garanție de stat în favoarea unei întreprinderi care nu este supusă procedurilor de drept comun în materie de reorganizare și de lichidare – Proba existenței unui avantaj care revine Comisiei – Apreciere în raport cu toate elementele relevante – Avantaj care se materializează în relațiile dintre întreprinderea beneficiară a garanției respective și furnizorii și clienții săi – Condiții

   [art. 107 alin. (1) TFUE]

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 63)

2.  Nu constituie o schemă de ajutor, în sensul articolului 1 litera (d) din Regulamentul nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 TFUE, o măsură care se limitează la a conferi unei anumite persoane juridice beneficiul unei garanții de stat nelimitate și implicite asociat statutului de instituție publică industrială și comercială (IPIC), care determină acordarea unei asemenea garanții acestui operator. Trebuie să se constate astfel că o astfel de măsură nu conține nicio dispoziție în temeiul căreia ar fi posibilă acordarea unor ajutoare, în sensul articolului 1 litera (d) din Regulamentul nr. 659/1999. În această privință, în măsura în care transformarea operatorului menționat în IPIC poate fi calificată drept ajutor de stat, aceasta constituie un ajutor acordat în baza unei scheme de ajutor care trebuie notificată, cu alte cuvinte un ajutor individual în sensul articolului 1 litera (e) din regulamentul menționat.

   (a se vedea punctele 66 și 70)

3.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 108 și 109)

4.  Revine Comisiei sarcina de a prezenta dovada privind existența ajutorului de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE. Mai exact, Comisia este obligată să desfășoare procedura de examinare a măsurilor în cauză cu diligență și cu imparțialitate, pentru a dispune, cu ocazia adoptării unei decizii finale de stabilire a existenței și, dacă este cazul, a incompatibilității sau a nelegalității ajutorului, de elementele cele mai complete și mai fiabile cu putință în acest scop. Cu toate acestea, în cadrul examinării menționate, Comisia se poate prevala de o prezumție simplă potrivit căreia acordarea unei garanții de stat implicite și nelimitate în favoarea unei întreprinderi care are statut de instituție publică industrială și comercială (IPIC) care nu este supusă procedurilor de drept comun în materie de redresare și de lichidare are drept consecință o îmbunătățire a poziției sale financiare printr-o reducere a sarcinilor care grevează în mod normal bugetul său. Astfel, în cadrul unei proceduri privind ajutoarele existente, pentru a dovedi avantajul obținut printr-o asemenea garanție de întreprinderea beneficiară, este suficient ca Comisia să stabilească existența însăși a acestei garanții, fără a fi necesar să demonstreze efectele reale produse de aceasta de la momentul acordării ei.

   În această privință, deși este adevărat că o asemenea prezumție nu este decât o prezumție simplă și, așadar, refragabilă, ea nu poate fi totuși răsturnată decât în măsura în care se dovedește că, având în vedere contextul economic și juridic în care se înscrie garanția asociată statutului de IPIC în cauză, acesta din urmă nu a obținut în trecut și, în mod plauzibil, nu va obține în viitor vreun avantaj economic real din garanția respectivă. Or, simpla împrejurare că beneficiarul unei asemenea garanții nu a obținut în trecut niciun avantaj economic real din statutul său de IPIC nu este suficientă, prin ea însăși, pentru a răsturna prezumția existenței unui avantaj.

   (a se vedea punctele 110, 111, 117 și 118)

5.  Referitor la prezumția simplă de avantaj legat de garanția asociată statutului de instituție publică industrială și comercială (IPIC), pe care o poate utiliza Comisia în cadrul examinării sale privind existența unui ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE, deși este adevărat că existența acestei prezumții a fost recunoscută în mod expres numai în ceea ce privește relațiile pe care IPIC le poate întreține cu instituțiile bancare și financiare nu se poate exclude însă ca o asemenea prezumție să poată, în principiu, să se aplice altor relații ale IPIC, în special celor pe care le întreține cu furnizorii și cu clienții săi.

   Cu toate acestea, nu rezultă că prezumția menționată poate fi extinsă în mod automat la relațiile unei IPIC cu furnizorii și cu clienții săi, fără a fi necesar să se examineze în prealabil dacă, ținând seama de comportamentele actorilor menționați, avantajul pe care instituția îl poate obține din acestea este similar celui pe care îl obține din relațiile sale cu instituțiile bancare și financiare. Astfel, prezumția simplă de avantaj legat de garanția asociată statutului de IIPIC se întemeiază pe ipoteza că, datorită garanției asociate statutului său, IPIC în cauză beneficiază sau ar putea beneficia de condiții financiare mai avantajoase decât cele care sunt în mod normal acordate pe piețele financiare. Astfel, aplicarea prezumției menționate în relațiile IPIC cu furnizorii și cu clienții nu s-ar justifica decât în măsura în care asemenea condiții mai avantajoase sunt prezente și în relațiile cu aceștia din urmă pe piețele vizate.

   În consecință, atunci când Comisia urmărește aplicarea prezumției menționate, aceasta trebuie să examineze contextul economic și juridic în care se înscrie piața afectată de relațiile în discuție. În special, Comisia are obligația să verifice dacă comportamentele actorilor de pe piața în cauză justifică o ipoteză privind existența unui avantaj analogă celei care se regăsește în relațiile IPIC cu instituțiile bancare și financiare.

   (a se vedea punctele 139 și 149-151)