Cauza C‑436/16

Georgios Leventis
și
Nikolaos Vafeias

împotriva

Malcon Navigation Co. ltd.
și
Brave Bulk Transport ltd.

(cerere de decizie preliminară formulată de Areios Pagos)

„Trimitere preliminară – Cooperare judiciară în materie civilă – Competența judiciară și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială – Regulamentul (CE) nr. 44/2001 – Articolul 23 – Clauză atributivă de competență – Clauză de prorogare de competență care figurează într‑un contract încheiat între două societăți – Acțiune în despăgubire – Răspundere solidară a reprezentanților uneia dintre aceste societăți pentru fapte delictuale – Invocabilitatea acestei clauze de către reprezentanții menționați”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 28 iunie 2017

Cooperare judiciară în materie civilă – Competența judiciară și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială – Regulamentul nr. 44/2001 – Prorogare de competență – Convenție atributivă de competență – Clauză atributivă de competență care figurează într‑un contract încheiat între două societăți – Clauză care nu poate fi invocată de reprezentanții uneia dintre societățile menționate pentru a contesta competența unei instanțe de a soluționa o acțiune în despăgubire prin care se urmărește angajarea răspunderii lor

[Regulamentul nr. 44/2001 al Consiliului, art. 23 alin. (1)]

Articolul 23 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că o clauză atributivă de competență inserată într‑un contract încheiat între două societăți nu poate fi invocată de reprezentanții uneia dintre ele pentru a contesta competența unei instanțe de a soluționa o acțiune în despăgubire prin care se urmărește angajarea în solidar a răspunderii lor pentru acte pretins ilicite îndeplinite în exercitarea atribuțiilor lor.

Or, articolul 23 din Regulamentul Bruxelles I indică în mod clar că domeniul său de aplicare se limitează la cazurile în care competența revine unei instanțe prin „convenția” părților. Curtea a indicat astfel că instanța sesizată are obligația de a examina in limine litis dacă clauza atributivă de competență a constituit efectiv obiectul unui consimțământ între părți, care trebuie să fie exprimat în mod clar și precis, formele impuse la articolul 23 alineatul (1) din Regulamentul Bruxelles I având, în această privință, rolul de a asigura stabilirea efectivă a consimțământului (Hotărârea din 7 iulie 2016, Hőszig,C‑222/15, EU:C:2016:525, punctul 37 și jurisprudența citată). Astfel, o clauză atributivă de competență inserată într‑un contract nu poate, în principiu, să își producă efectele decât în raporturile dintre părțile care și‑au dat acordul la încheierea acestui contract (Hotărârea din 21 mai 2015, CDC Hydrogen Peroxide,C‑352/13, EU:C:2015:335, punctul 64 și jurisprudența citată).

(a se vedea punctele 33-35 și 43 și dispozitivul)