Cauza C‑381/16

Salvador Benjumea Bravo de Laguna

împotriva

Esteban Torras Ferrazzuolo

(cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal Supremo)

„Trimitere preliminară – Regulamentul (CE) nr. 207/2009 – Marcă a Uniunii Europene – Articolul 16 – Mărcile ca obiect al dreptului de proprietate – Asimilarea mărcii Uniunii Europene cu marca națională – Articolul 18 – Transferul unei mărci înregistrate în numele agentului sau al reprezentantului titularului mărcii – Dispoziție națională care oferă posibilitatea exercitării unei acțiuni în revendicare a proprietății asupra unei mărci naționale înregistrate cu încălcarea drepturilor titularului sau cu încălcarea unei obligații legale ori contractuale – Compatibilitate cu Regulamentul nr. 207/2009”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 23 noiembrie 2017

1. Întrebări preliminare–Sesizarea Curții–Conformitatea deciziei de trimitere cu normele naționale de organizare judecătorească și de procedură judiciară–Verificare ce nu revine Curții

   (art. 267 TFUE)

2. Întrebări preliminare–Sesizarea Curții–Chestiuni legate de interpretare–Obligație de trimitere–Conținut

   (art. 267 al treilea paragraf TFUE)

3. Marcă a Uniunii Europene–Marcă a Uniunii Europene ca obiect de proprietate–Asimilarea mărcii Uniunii Europene cu marca națională–Aplicarea dispoziției naționale care conferă posibilitatea de a exercita o acțiune în revendicarea proprietății unei mărci naționale înregistrate cu încălcarea drepturilor titularului sau a unei obligații legale sau contractuale–Admisibilitate–Condiții–Situație care nu intră sub incidența articolului 18 din Regulamentul nr. 207/2009

   (Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 16 și 18)

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 26)

2.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 29)

3.  Articolele 16 și 18 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca [Uniunii Europene] trebuie interpretate în sensul că nu se opun aplicării în cazul unei mărci a Uniunii Europene a unei dispoziții naționale precum cea în discuție în litigiul principal, în temeiul căreia o persoană prejudiciată prin înregistrarea unei mărci, solicitată cu încălcarea drepturilor acesteia sau cu încălcarea unei obligații legale ori contractuale, este îndreptățită să revendice proprietatea asupra mărcii respective, atât timp cât situația în cauză nu se regăsește printre cele care intră sub incidența articolului 18 din acest regulament.

   (a se vedea punctul 38 și dispozitivul)