Cauza C‑249/16

Saale Kareda

împotriva

Stefan Benkö

(cerere de decizie preliminară formulată de Oberster Gerichtshof)

„Trimitere preliminară – Competența judiciară în materie civilă și comercială – Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 – Articolul 7 punctul 1 – Noțiunile «materie contractuală» și «contract de prestare de servicii» – Acțiune în regres între codebitorii solidari ai unui contract de credit – Determinarea locului de executare a contractului de credit”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a treia) din 15 iunie 2017

  1. Cooperare judiciară în materie civilă–Competența judiciară și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială–Regulamentul nr. 1215/2012–Noțiunea de materie contractuală–Acțiune în regres între codebitorii solidari ai unui contract de credit–Includere

    (Regulamentul nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 7 pct. 1)

  2. Cooperare judiciară în materie civilă–Competența judiciară și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială–Regulamentul nr. 1215/2012–Competențe speciale–Competența în materie contractuală, în sensul articolului 7 punctul 1 litera (b)–Prestare de servicii–Noțiune–Contract de credit încheiat între o instituție de credit și doi codebitori solidari–Includere

    [Regulamentul nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 7 pct. 1 lit. (b) a doua liniuță]

  3. Cooperare judiciară în materie civilă–Competența judiciară și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială–Regulamentul nr. 1215/2012–Competențe speciale–Competența în materie contractuală în sensul articolului 7 punctul 1 litera (b)–Determinarea locului executării obligației contractuale–Contract de credit încheiat între o instituție de credit și doi codebitori solidari–Locul sediului instituției în cauză–Loc care determină inclusiv competența specială pentru soluționarea acțiunii în regres între codebitorii respectivi

    [Regulamentul nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 7 pct. 1 lit. (b) a doua liniuță]

  1.  Articolul 7 punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că o acțiune în regres între codebitorii solidari ai unui contract de credit se încadrează în „materia contractuală” la care se referă această dispoziție.

    (a se vedea punctul 33 și dispozitiv 1)

  2.  Articolul 7 punctul 1 litera (b) a doua liniuță din Regulamentul nr. 1215/2012 trebuie interpretat în sensul că un contract de credit precum cel în discuție în litigiul principal, încheiat între o instituție de credit și doi codebitori solidari, trebuie să fie calificat drept „contract de prestare de servicii”, menționat în această dispoziție.

    Potrivit jurisprudenței Curții, noțiunea „servicii” în sensul articolului 5 punctul 1 litera (b) din Regulamentul nr. 44/2001, al cărui text este identic cu cel al articolului 7 punctul 1 litera (b) din Regulamentul nr. 1215/2012, presupune cel puțin ca partea care le prestează să efectueze o activitate determinată în schimbul unei remunerații (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 iulie 2016, Granarolo,C‑196/15, EU:C:2016:559, punctul 37 și jurisprudența citată).

    Astfel cum a arătat avocatul general la punctul 40 din concluzii, într‑un contract de credit încheiat între o instituție de credit și un împrumutat, prestarea de servicii rezidă în remiterea către cel de al doilea a unei sume de bani de către cel dintâi în schimbul unei remunerații plătite de împrumutat, în principiu sub forma unor dobânzi.

    Prin urmare, este necesar să se considere că un astfel de contract de credit trebuie calificat drept „contract de prestare de servicii” în sensul articolului 7 punctul 1 litera (b) a doua liniuță din Regulamentul nr. 1215/2012.

    (a se vedea punctele 35-38 și dispozitiv 2)

  3.  Articolul 7 punctul 1 litera (b) a doua liniuță din Regulamentul nr. 1215/2012 trebuie interpretat în sensul că, în cazul în care o instituție de credit a acordat un credit în favoarea a doi codebitori solidari, „locul dintr‑un stat membru unde, în temeiul contractului, au fost sau ar fi trebuit să fie prestate serviciile” în sensul acestei dispoziții este, în absența unei convenții contrare, locul sediului instituției în cauză, inclusiv în vederea determinării competenței teritoriale a instanței chemate să se pronunțe cu privire la acțiunea în regres între acești codebitori.

    (a se vedea punctul 46 și dispozitiv 3)