Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 16 martie 2017 – Bimotor
(Cauza C‑211/16) ( 1 )
„Trimitere preliminară – Taxa pe valoarea adăugată – Principiul neutralității fiscale – Reglementare națională care prevede un plafon maxim fix care limitează cuantumul rambursării sau al compensării creditului sau al excedentului de taxă pe valoarea adăugată”
|
1. |
Armonizarea legislațiilor fiscale–Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată–Deducerea taxei achitate în amonte–Restituirea excedentului–Reglementare națională care prevede un plafon maxim fix care limitează cuantumul rambursării sau al compensării creditului sau a excedentului de taxă pe valoarea adăugată–Admisibilitate–Condiție–Posibilitatea persoanei impozabile de a recupera totalitatea creditului de taxă pe valoarea adăugată într‑un termen rezonabil (Directiva 2006/112 a Consiliului, art. 183) (a se vedea punctele 20-22, 28, 31 și 33 și dispozitivul) |
|
2. |
Armonizarea legislațiilor fiscale–Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată–Obiective și economie–Combaterea fraudei, a evaziunii fiscale și a eventualelor abuzuri–Respectarea principiului proporționalității (Directiva 2006/112 a Consiliului) (a se vedea punctele 26 și 27) |
Dispozitivul
Articolul 183 primul paragraf din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, astfel cum a fost modificată de Directiva 2010/45/UE a Consiliului din 13 iulie 2010, trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei legislații naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care limitează compensarea anumitor datorii fiscale cu credite de taxă pe valoarea adăugată la un cuantum maxim determinat, pentru fiecare perioadă fiscală, cu condiția ca ordinea juridică națională să prevadă în orice caz posibilitatea persoanei impozabile de a recupera totalitatea creditului de taxă pe valoarea adăugată într‑un termen rezonabil.