Cauza C‑163/16

Christian Louboutin și Christian Louboutin SAS

împotriva

Van Haren Schoenen BV

(cerere de decizie preliminară formulată de rechtbank Den Haag)

„Trimitere preliminară – Mărci – Motive absolute de refuz al înregistrării sau de nulitate – Semn constituit exclusiv din forma produsului – Noțiunea «formă» – Culoare – Poziție pe o parte a produsului – Directiva 2008/95/CE – Articolul 2 – Articolul 3 alineatul (1) litera (e) punctul (iii)”

Sumar – Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 12 iunie 2018

Apropierea legislațiilor – Mărci – Directiva 2008/95 – Motive de refuz sau de nulitate – Semne constituite exclusiv din forma care dă o valoare substanțială produsului – Marcă care constă într‑o culoare aplicată pe talpa unui pantof cu toc înalt

[Directiva 2008/95 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 3 alin. (1) lit. (e) pct. (iii)]

Articolul 3 alineatul (1) litera (e) punctul (iii) din Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci trebuie interpretat în sensul că un semn care constă într‑o culoare aplicată pe talpa unui pantof cu toc înalt, precum cel în discuție în litigiul principal, nu este constituit exclusiv din „formă”, în sensul acestei dispoziții.

În contextul dreptului mărcilor, noțiunea „formă” este înțeleasă în general, astfel cum a subliniat Comisia Europeană, ca desemnând un ansamblu de linii sau de contururi care delimitează produsul în cauză în spațiu.

Nu rezultă nici din Directiva 2008/95, nici din jurisprudența Curții, nici din sensul uzual al acestui termen că o culoare în sine, fără delimitare în spațiu, ar putea constitui o formă.

Se pune totuși întrebarea dacă faptul că o culoare determinată este aplicată pe o porțiune specifică a produsului în cauză înseamnă că semnul în discuție este constituit dintr‑o formă, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (e) punctul (iii) din Directiva 2008/95.

În această privință, trebuie arătat că, deși este adevărat că forma produsului sau a unei părți a produsului joacă un rol în delimitarea culorii în spațiu, nu se poate considera totuși că un semn este constituit din această formă atunci când înregistrarea mărcii nu urmărește să protejeze forma respectivă, ci numai aplicarea unei culori într‑un loc specific al produsului menționat.

În orice caz, un semn precum cel în discuție în litigiul principal nu poate fi considerat ca fiind constituit „exclusiv” din formă în cazul în care, precum în speță, obiectul principal al acestui semn este o culoare desemnată prin intermediul unui cod de identificare recunoscut la nivel internațional.

(a se vedea punctele 21-24, 26 și 27 și dispozitivul)