Cauza C‑93/16
Ornua Co‑operative Ltd
împotriva
Tindale & Stanton Ltd España SL
(cerere de decizie preliminară
formulată de Audiencia Provincial de Alicante)
„Trimitere preliminară – Proprietate intelectuală – Marcă a Uniunii Europene – Caracter unitar – Regulamentul (CE) nr. 207/2009 – Articolul 9 alineatul (1) literele (b) și (c) – Protecție uniformă a dreptului conferit de marca Uniunii Europene împotriva unor riscuri de confuzie și împotriva unor atingeri aduse renumelui – Coexistență pașnică a acestei mărci cu o marcă națională utilizată de un terț într‑o parte a Uniunii Europene – Lipsa coexistenței pașnice în altă parte a Uniunii – Percepția consumatorului mediu – Diferențe de percepție care pot exista în diferite părți ale Uniunii”
Sumar – Hotărârea Curții (Camera a doua) din 20 iulie 2017
Marcă a Uniunii Europene–Efectele mărcii Uniunii Europene–Drepturi conferite de marcă–Dreptul de a interzice utilizarea mărcii–Utilizarea unui semn identic sau similar care acoperă produse sau servicii identice sau similare–Risc de confuzie cu marca–Criterii de apreciere–Coexistență pașnică între o marcă a Uniunii Europene și o marcă națională utilizată de un terț într‑o parte a Uniunii Europene–Lipsa unei asemenea coexistențe pașnice într‑o altă parte a Uniunii–Lipsa unui risc de confuzie–Inadmisibilitate
[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 9 alin. (1) lit. (b)]
Marcă a Uniunii Europene–Efectele mărcii Uniunii Europene–Drepturi conferite de marcă–Dreptul de a interzice utilizarea mărcii–Utilizarea unui semn identic sau similar care acoperă produse sau servicii identice sau similare–Risc de confuzie limitat la o parte a Uniunii–Criterii de apreciere–Luarea în considerare a unor factori pertinenți prezenți într‑o parte a Uniunii în vederea interzicerii utilizării unui semn într‑o altă parte a Uniunii–Condiții
[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 9 alin. (1) lit. (b)]
Marcă a Uniunii Europene–Efectele mărcii Uniunii Europene–Drepturi conferite de marcă–Dreptul de a interzice utilizarea mărcii–Utilizarea unui semn identic sau similar care acoperă produse sau servicii identice sau similare–Risc de confuzie cu marca–Coexistență pașnică între o marcă de renume a Uniunii Europene și un semn într‑o parte a Uniunii–Lipsa unei asemenea coexistențe pașnice într‑o altă parte a Uniunii–Existența unui motiv just care legitimează utilizarea acestui semn–Inexistență
[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 9 alin. (1) lit. (c)]
Articolul 9 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca [Uniunii Europene] trebuie interpretat în sensul că faptul că, într‑o parte a Uniunii Europene, o marcă a Uniunii Europene și o marcă națională coexistă pașnic nu permite să se concluzioneze că într‑o altă parte a Uniunii, în care lipsește coexistența pașnică a acestei mărci a Uniunii Europene cu semnul identic cu marca națională menționată, nu există un risc de confuzie între respectiva marcă a Uniunii Europene și acest semn.
Astfel, dacă titularul mărcii Uniunii Europene ar fi protejat numai împotriva atingerilor săvârșite pe întregul teritoriu al Uniunii, acesta nu s‑ar putea opune utilizării unor semne identice sau similare care creează un risc de confuzie doar într‑o parte a acestui teritoriu, chiar dacă articolul 9 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 are ca obiect protejarea acestui titular, în întreaga Uniune, împotriva oricărei utilizări care aduce atingere funcției mărcii sale de indicare a originii.
În consecință, atunci când utilizarea unui semn creează, într‑o parte a Uniunii, un risc de confuzie cu o marcă a Uniunii Europene, în timp ce, în altă parte a Uniunii, aceeași utilizare nu creează un asemenea risc, există o încălcare a dreptului exclusiv conferit de marca respectivă. În acest caz, instanța competentă în domeniul mărcilor Uniunii Europene sesizată trebuie să interzică comercializarea produselor respective sub semnul în cauză pentru întregul teritoriu al Uniunii Europene, cu excepția părții din acesta pentru care s‑a constatat lipsa unui risc de confuzie (Hotărârea din 22 septembrie 2016, combit Software,C‑223/15, EU:C:2016:719, punctele 25 și 36).
În plus, din jurisprudența Curții reiese că examinarea existenței unui risc de confuzie într‑o parte a Uniunii trebuie să se întemeieze pe o apreciere globală a tuturor factorilor pertinenți în cauză și că această apreciere trebuie să cuprindă o comparare vizuală, fonetică sau conceptuală a mărcii și a semnului utilizat de terț, ceea ce poate conduce, în special pentru motive lingvistice, la concluzii diferite pentru o parte a Uniunii față de o alta (a se vedea în acest sens Hotărârea din 22 septembrie 2016, combit Software,C‑223/15, EU:C:2016:719, punctele 31 și 33, precum și jurisprudența citată).
(a se vedea punctele 32, 33, 36 și 38 și dispozitiv 1)
Articolul 9 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 trebuie interpretat în sensul că elementele care ar fi, potrivit instanței competente în domeniul mărcilor Uniunii Europene sesizate cu o acțiune în contrafacere, pertinente pentru a aprecia dacă titularul unei mărci a Uniunii Europene este îndreptățit să interzică, într‑o parte a Uniunii care nu este vizată de această acțiune, utilizarea unui semn pot fi luate în considerare de această instanță pentru a aprecia dacă titularul în cauză este îndreptățit să interzică utilizarea semnului respectiv în partea Uniunii vizată de acțiunea menționată, dacă condițiile pieței și circumstanțele socioculturale nu sunt semnificativ diferite în una dintre părțile menționate ale Uniunii față de cealaltă.
(a se vedea punctul 47 și dispozitiv 2)
Articolul 9 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009 trebuie interpretat în sensul că faptul că, într‑o parte a Uniunii Europene, o marcă de renume a Uniunii Europene și un semn coexistă pașnic nu permite să se concluzioneze că într‑o altă parte a Uniunii, în care această coexistență pașnică lipsește, există un motiv întemeiat care justifică utilizarea semnului în cauză.
(a se vedea punctul 60 și dispozitiv 3)