Cauza C‑75/16

Livio Menini
și
Maria Antonia Rampanelli

împotriva

Banco Popolare Società Cooperativa

(cerere de decizie preliminară
formulată de Tribunale Ordinario di Verona)

„Trimitere preliminară – Protecția consumatorilor – Proceduri de soluționare alternativă a litigiilor (SAL) – Directiva 2008/52/CE – Directiva 2013/11/UE – Articolul 3 alineatul (2) – Opoziție formulată de consumatori în cadrul unei proceduri de ordonanță de somație de plată introduse de o instituție de credit – Dreptul de acces la sistemul judiciar – Legislație națională care prevede obligația de a recurge la o procedură de mediere – Obligația de a fi asistat de un avocat – Condiție de admisibilitate a căii de atac jurisdicționale”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera întâi) din 14 iunie 2017

Protecția consumatorilor – Drepturile consumatorilor – Proceduri de soluționare alternativă a litigiilor (SAL) – Directiva 2013/11 – Reglementare națională care prevede obligația de a recurge la o procedură de mediere ca o condiție de admisibilitate a acțiunii în justiție – Admisibilitate – Condiție – Reglementare națională care prevede în cadrul unei proceduri de mediere obligația consumatorilor de a fi asistați de un avocat și posibilitatea de a se retrage din procedură numai dacă dovedesc existența unui motiv întemeiat în susținerea acestei decizii – Inadmisibilitate

[Directiva 2013/11 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 2 alin. (1)]

Directiva 2013/11/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2013 privind soluționarea alternativă a litigiilor în materie de consum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 și a Directivei 2009/22/CE (Directiva privind SAL în materie de consum) trebuie interpretată în sensul că nu se opune unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care prevede recurgerea la o procedură de mediere, în litigiile prevăzute la articolul 2 alineatul (1) din această directivă, ca o condiție de admisibilitate a acțiunii în justiție referitoare la aceleași litigii, cu condiția ca o astfel de cerință să nu împiedice părțile să își exercite dreptul de acces la sistemul jurisdicțional.

În schimb, directiva menționată trebuie interpretată în sensul că se opune unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care prevede că, în cadrul unei astfel de medieri, consumatorii trebuie să fie asistați de un avocat și că ei nu se pot retrage dintr‑o procedură de mediere decât dacă dovedesc existența unui motiv întemeiat în susținerea acestei decizii.

(a se vedea punctul 71 și dispozitivul)