Cauza C‑15/16
Bundesanstalt für Finanzdienstleistungsaufsicht
împotriva
Ewald Baumeister
(cerere de decizie preliminară formulată de Bundesverwaltungsgericht)
„Trimitere preliminară – Apropierea legislațiilor – Directiva 2004/39/CE – Articolul 54 alineatul (1) – Întinderea obligației de a păstra secretul profesional care incumbă autorităților naționale de supraveghere financiară – Noțiunea «informație confidențială»”
Sumar – Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 19 iunie 2018
Libertatea de stabilire–Libera prestare a serviciilor–Piețele instrumentelor financiare–Directiva 2004/39–Autorități naționale de supraveghere financiară–Obligația de a păstra secretul profesional–Întindere–Noțiune de informație confidențială
[Directiva 2004/39 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 54 alin. (1)]
Libertatea de stabilire–Libera prestare a serviciilor–Piețele instrumentelor financiare–Directiva 2004/39–Autorități naționale de supraveghere financiară–Obligația de a păstra secretul profesional–Data de apreciere a caracterului confidențial al unei informații
[Directiva 2004/39 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 54 alin. (1)]
Libertatea de stabilire–Libera prestare a serviciilor–Piețele instrumentelor financiare–Directiva 2004/39–Autorități naționale de supraveghere financiară–Obligația de a păstra secretul profesional–Limite–Prezumția de inaplicabilitate în cazul informațiilor comerciale cu un caracter istoric
[Directiva 2004/39 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 54 alin. (1)]
Articolul 54 alineatul (1) din Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611/CEE și 93/6/CEE ale Consiliului și a Directivei 2000/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 93/22/CEE a Consiliului trebuie interpretat în sensul că informațiile referitoare la întreprinderea supravegheată, pe care aceasta le‑a comunicat autorității competente, precum și declarațiile acestei autorități din dosarul său de supraveghere, inclusiv corespondența acesteia cu alte organisme, nu constituie, toate, în mod necondiționat, informații confidențiale care intră, așadar, sub incidența obligației de păstrare a secretului profesional prevăzute la această dispoziție. Această calificare se aplică informațiilor deținute de autoritățile desemnate de statele membre pentru a îndeplini funcțiile prevăzute de această directivă, care, în primul rând, nu au caracter public și care, în al doilea rând, prin divulgare ar risca să aducă atingere intereselor persoanei fizice sau juridice care le‑a furnizat sau terților ori bunei funcționări a sistemului de control al activității întreprinderilor de investiții pe care legiuitorul Uniunii l‑a instituit prin adoptarea Directivei 2004/39.
Trebuie de asemenea subliniat că articolul 54 din Directiva 2004/39 impune un principiu general de interzicere a divulgării informațiilor confidențiale deținute de autoritățile competente și enunță în mod exhaustiv cazurile specifice în care această interdicție generală nu împiedică, în mod excepțional, transmiterea sau utilizarea lor (a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 noiembrie 2014, Altmann și alții, C‑140/13, EU:C:2014:2362, punctele 34 și 35). Acest articol nu are deci scopul să confere publicului un drept de acces la informațiile deținute de autoritățile competente sau să reglementeze în mod detaliat exercitarea unui astfel de drept de acces recunoscut, eventual, în dreptul național. În sfârșit, trebuie subliniat că, întrucât articolul 54 alineatul (1) din Directiva 2004/39 are ca unic obiect să oblige autoritățile competente să refuze în principiu divulgarea de informații confidențiale în sensul acestei dispoziții, statele membre rămân libere să decidă să extindă protecția împotriva divulgării la întregul conținut al dosarelor de supraveghere ale autorităților competente sau, invers, să permită accesul la informațiile aflate în posesia autorităților competente care nu sunt informații confidențiale în sensul dispoziției menționate.
(a se vedea punctele 38, 39, 44 și 46, precum și dispozitiv 1)
Articolul 54 alineatul (1) din Directiva 2004/39 trebuie interpretat în sensul că este necesar să se aprecieze caracterul confidențial al informațiilor referitoare la întreprinderea supravegheată, pe care aceasta le‑a comunicat autorităților desemnate de statele membre pentru a îndeplini funcțiile prevăzute de această directivă, la data examinării pe care aceste autorități trebuie să o efectueze pentru a se pronunța asupra cererii de divulgare cu privire la respectivele informații, indiferent de calificarea acestora la momentul la care au fost comunicate autorităților menționate.
(a se vedea punctul 51 și dispozitiv 2)
Articolul 54 alineatul (1) din Directiva 2004/39 trebuie interpretat în sensul că informațiile deținute de autoritățile desemnate de statele membre pentru a îndeplini funcțiile prevăzute de această directivă care au putut să constituie secrete de afaceri, dar care datează de cinci ani sau mai mult, se consideră, în principiu, din cauza trecerii timpului, că sunt istorice și că și‑au pierdut, din acest motiv, caracterul lor secret, cu excepția cazului în care, în mod excepțional, partea care se prevalează de acest caracter demonstrează că, în pofida vechimii lor, aceste informații constituie încă elemente esențiale ale poziției sale comerciale sau ale celor ale terților în cauză. Astfel de considerații nu sunt aplicabile în ceea ce privește informațiile deținute de aceste autorități a căror confidențialitate s‑ar putea justifica pentru alte motive decât importanța lor pentru poziția comercială a întreprinderilor în cauză.
(a se vedea punctul 57 și dispozitiv 3)