1. 

Prin cererea introductivă, Comisia Europeană solicită Curții să constate că:

2. 

În prezentele concluzii, vom arăta motivele pentru care considerăm că această acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor este întemeiată.

3.

Potrivit considerentelor (1), (2) și (12) ale Directivei 2006/126:

[…]

4.

Această directivă prevede la articolul 1 alineatul (1), intitulat „Model de permis”:

„(1)   În conformitate cu dispozițiile prezentei directive, statele membre introduc un permis de conducere național, bazat pe modelul comunitar din anexa I. Semnul distinctiv al statului membru care eliberează permisul figurează pe emblema de la pagina 1 a modelului comunitar de permis de conducere.”

5.

Articolul 4 din directiva menționată, alineatele (1) și (4), intitulat „Categorii, definiții și vârste minime”, prevede:

„(1)   Permisul de conducere prevăzut la articolul 1 autorizează conducerea autovehiculelor din categoriile definite în continuare. Acesta poate fi eliberat începând de la vârsta minimă indicată pentru fiecare categorie. Prin «autovehicul» se înțelege orice vehicul prevăzut cu un motor de propulsie care circulă pe un drum prin mijloace proprii, cu excepția vehiculelor care se deplasează pe șine.

[…]

(4)   Autovehicule:

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]”

6.

Potrivit articolului 7 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2006/126, intitulat „Eliberarea, valabilitatea și reînnoirea”:

„(1)   Permisele de conducere se eliberează numai solicitanților care:

7.

Articolul 16 din această directivă, intitulat „Transpunerea”, prevede:

„(1)   Statele membre adoptă și publică, până la 19 ianuarie 2011, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma articolului 1 alineatul (1), articolului 3, articolului 4 alineatele (1), (2), (3) și (4) literele (b)-(k) […]. Statele membre comunică de îndată Comisiei textele acestor dispoziții.

(2)   Statele membre aplică aceste dispoziții de la 19 ianuarie 2013.

[…]”

8.

Articolul 80a alineatul 1 literele g), h) și i) din Zákon č. 361/2000 Sb. o provozu na pozemních komunikacích a o změnách některých zákonů (Legea nr. 361/2000 Rec., privind circulația pe căile de comunicare terestre și de modificare a anumitor legi), astfel cum a fost modificată ultima dată ( 4 ), prevede:

„1)   În categoria

[…]

9.

Prin scrisoarea din 11 iulie 2014, Comisia a adresat Republicii Cehe o scrisoare de punere în întârziere, în care atrăgea atenția acestui stat membru asupra faptului că unele dispoziții ale legislației sale interne și în special cele privind definiția categoriilor C1, C și D1 a permiselor de conducere nu erau conforme cu Directiva 2006/126.

10.

După ce a examinat argumentele invocate de Republica Cehă, care figurează în răspunsul din 8 octombrie 2014, Comisia a emis, prin scrisoarea din 27 februarie 2015, un aviz motivat. De asemenea, aceasta a invitat Republica Cehă să ia măsurile necesare pentru a se conforma acestui aviz în termen de două luni de la primire. Acest termen a fost prelungit până la 27 mai 2015, la cererea Republicii Cehe.

11.

Prin scrisoarea din 22 mai 2015, Republica Cehă a răspuns la avizul motivat indicând, cu privire la definiția categoriilor de vehicule C, C1 și D1, că, „pentru a înlătura orice risc de echivoc și a asigura un mai mare nivel al securității juridice, Republica Cehă acceptă să aducă modificări parțiale dispozițiilor juridice în vigoare, care ar trebui să răspundă cerințelor Comisiei”.

12.

În lipsa unei comunicări cu privire la eventuala adoptare a modificărilor avute astfel în vedere și considerând că, în orice caz, neîndeplinirea obligațiilor reproșată continua la data expirării termenului stabilit în avizul motivat, Comisia a sesizat Curtea cu prezenta cerere introductivă.

13.

În susținerea acțiunii formulate, Comisia invocă două motive.

14.

Prin intermediul primului motiv, aceasta arată că, la articolul 4 alineatul (4) din Directiva 2006/126, definițiile categoriilor de vehicule C1 și C sunt deosebite în mod expres de categoriile D1 și D și că dreptul ceh nu ar fi reluat această condiție astfel formulată: „autovehicule, altele decât cele din categoria D1 sau D”. Această omisiune ar avea drept consecință faptul că, în statul membru respectiv, titularul unui permis de categoria C1 sau C ar fi autorizat să conducă un vehicul construit pentru transportul a maximum opt pasageri, independent de faptul că a fost proiectat pentru transportul de călători sau de mărfuri, în condițiile în care această directivă impune un permis de conducere din categoria D1 sau D în cazul în care vehiculul este proiectat și construit pentru transportul de pasageri.

15.

Comisia ilustrează consecințele unei asemenea omisiuni, luând exemplul unui minibus care asigură un confort ridicat sau al unor autovehicule speciale blindate proiectate pentru transportul de pasageri. Date fiind caracteristicile lor tehnice (nu mai mult de opt pasageri, masă care depășește 3500 kg și lungimea mai mică sau egală cu opt metri), acestea ar putea fi conduse de titularul unui permis din categoria C1, în condițiile în care ar trebui impus un permis din categoria D1 în cazul transportului de persoane.

16.

Prin intermediul celui de al doilea motiv, Comisia afirmă că, în timp ce articolul 4 alineatul (4) litera (h) din Directiva 2006/126 definește categoria D1 în sensul că cuprinde autovehiculele „proiectate și construite pentru transportul a maximum 16 pasageri în afară de conducătorul auto”, dreptul ceh, impunând un număr minim de opt persoane, ar fi introdus o condiție suplimentară, contrar articolului 4 alineatul (4) litera (h) din această directivă.

17.

În susținerea acestor două motive, Comisia arată că, în mod tradițional, categoria C reunește autovehicule destinate transportului de mărfuri, în timp ce categoria D reunește autovehicule destinate transportului de pasageri. Acest lucru nu ar împiedica totuși ca autovehiculele din categoria C să poată transporta și pasageri. În această situație, ar fi vorba mai ales despre echipa transportată în vederea manipulării încărcăturii vehiculului.

18.

Întrucât anumite caracteristici tehnice ale categoriilor C și C1 sunt identice cu cele ale categoriilor D1 și D, Comisia subliniază necesitatea de a rezerva acestora din urmă vehiculele proiectate pentru transportul de persoane.

19.

Comisia se prevalează de istoricul legislativ al reglementării Uniunii privind permisele de conducere. Aceasta arată că:

20.

Comisia mai menționează faptul că definiția categoriilor ar fi fost modificată în mod nesemnificativ în Directiva 2006/126. Legiuitorul Uniunii ar fi adăugat în directiva menționată numărul maxim autorizat de pasageri care pot fi transportați în autovehiculele din categoriile C și C1, acest număr corespunzând echipei care poate fi transportată în principal pentru manipularea încărcăturii. Expresia „transportul de mărfuri” nu ar figura textual în dispozițiile care definesc categoriile C. Cu toate acestea, ar reieși din anexa II, intitulată „Cerințe minime pentru examenele de conducere”, că vehiculele din categoriile C sunt destinate în principal transportului de mărfuri și vehiculele din categoriile D transportului de pasageri. În plus, Directiva 2006/126 ar fi eliminat limita minimă de opt pasageri pentru autovehiculele din categoria D1. Astfel, această categorie ar fi definită doar prin numărul maxim de pasageri, care nu poate fi mai mare de șaisprezece, și prin lungimea maximă a vehiculului, stabilită la opt metri.

21.

Republica Cehă consideră că cererea introductivă formulată de Comisie nu este întemeiată și solicită Curții respingerea acesteia. Ea susține că metoda pe care a ales‑o conduce la o transpunere adecvată și comprehensibilă a dispozițiilor în discuție, garantând obiectivul urmărit de Directiva 2006/126.

22.

Această parte consideră, pe de o parte, că, în conformitate cu dreptul Uniunii, nu era obligată să efectueze o transpunere literală a dispozițiilor acestei directive și că putea alege să clarifice criteriile obiective care permit să se distingă diferitele categorii de autovehicule, cu condiția ca această alegere să determine rezultatul așteptat.

23.

Aceasta consideră, pe de altă parte, că legiuitorul Uniunii a definit categoriile de vehicule la articolul 4 alineatul (4) din directiva menționată, prin caracteristici tehnice care se suprapun, fără a face trimitere la transportul de mărfuri și de persoane, lăsând în același timp statelor membre obligația de a distinge aceste categorii, astfel cum ar indica formularea „autovehicule, altele decât cele din categoria D1 sau D”. Prin urmare, Republica Cehă ar fi procedat la o delimitare, la nivel național, a categoriilor de vehicule Cl, C, și D1, precisă, comprehensibilă și care să nu genereze în practică niciun fel de litigii, îndeplinind obiectivul, stabilit de dreptul Uniunii, de a distinge categoriile de vehicule în funcție de obiectul transportului ( 8 ). Aceasta își justifică astfel alegerea de a fi diferențiat categoria D1 prin numărul de pasageri care pot fi transportați (prag mai mare de opt).

24.

Republica Cehă subliniază astfel că varietatea criteriilor distinctive, precum cel al masei vehiculului (categoriile C și C1), lungimea vehiculului (categoria D1), sau chiar numărul maxim sau minim de persoane transportate (C, C1, D, D1), conduce la suprapuneri care dau naștere la neînțelegeri sau confuzii din moment ce un singur vehicul se poate încadra în mai multe categorii.

25.

Aceasta precizează de asemenea că, în lipsa unei diferențieri, categoria de autovehicule Dl (autovehicule cu o lungime maximă de opt metri care pot transporta maximum șaisprezece pasageri) ar absorbi de facto categoriile Cl și C. S‑ar putea deduce de asemenea că conducerea unui camion de mai puțin de opt metri ar ține de permisul de conducere din categoria D1 și, numai pentru că ar depăși opt metri, ar ține de permisul de conducere din categoria C1.

26.

În memoriul în duplică, Republica Cehă arată că justificarea oferită de Comisie potrivit căreia vehiculele din categoriile C sunt „destinate în principal transportului de mărfuri” și vehiculele din categoriile D sunt „destinate în principal transportului de pasageri” ( 9 ) ar fi în mod fundamental incertă și de aplicare practică contestabilă. Potrivit Republicii Cehe, termenul „în principal” ar asigura posibilitatea de a se îndepărta de la normă, cu atât mai mult cu cât clasificarea strictă a vehiculelor în funcție de unul dintre aceste criterii nu ar fi întotdeauna posibilă și, în plus, de‑a lungul timpului, ar putea exista modificări ale modului de utilizare principal al vehiculelor.

27.

Republica Cehă nu este de acord nici cu afirmația Comisiei potrivit căreia transpunerea în dreptul ceh ar conduce la o limitare inacceptabilă a definiției categoriei de vehicule D1. Comisia ar arăta în mod greșit că minibusul care asigură un confort ridicat sau autovehiculele speciale blindate, care pot primi maximum opt pasageri în afară de conducătorul auto, s‑ar încadra în categoria de vehicule D1, potrivit Directivei 2006/126.

28.

Conform Republicii Cehe, categoria de vehicule D1 reprezintă un subansamblu al categoriei de vehicule D, astfel cum reiese din denumirea sa și din istoricul legislativ al definiției categoriilor de vehicule la nivelul Uniunii Europene. Ar fi vorba despre o versiune „simplificată” a categoriei D și, prin urmare, a unei părți determinate din vehiculele din c ategoria D pentru care, având în vedere caracteristicile lor, deținerea unei versiuni simplificate a permisului de conducere din categoria D ar fi suficientă. Întrucât pragul referitor la numărul de persoane care pot fi transportate figurează în definiția categoriei D ( 10 ), acesta trebuie reluat în categoria D1. Sub acest prag, vehiculele s‑ar putea încadra doar în categoria C sau eventual C1.

29.

Discuția privește conținutul dispozițiilor Directivei 2006/126 care definește două categorii principale de vehicule (C, D) și subcategoriile acestora (C1, D1), precum și în esență finalitatea acestora care nu figurează în mod expres la articolul 4 alineatul (4) literele (d), (f), (h) și (j) din acest text, respectiv efectuarea unei distincții între vehiculele pentru transportul de persoanele și cele de altă natură.

30.

La fel ca și Comisia, ne pare necesar să arătăm care sunt sensul și întinderea excluderii din categoriile D și D1, reținută ca prim criteriu distinctiv al categoriilor C și C1, repoziționând‑o pe aceasta în contextul său ( 11 ) și reamintind obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte ( 12 ).

31.

Dispozițiile Directivei 2006/126 reprezintă rezultatul reformării Directivei 91/439, justificată de modificările acesteia din urmă efectuate în mai multe rânduri.

32.

Această directivă a abrogat Directiva 80/1263, care organizase instituirea unui permis de conducere comunitar pentru a asigura recunoașterea reciprocă de către statele membre a permiselor de conducere naționale, precum și schimbarea permiselor titularilor care își transferă reședința normală sau locul de muncă dintr‑un stat membru în altul.

33.

În această directivă, legiuitorul european a definit diferite categorii de vehicule netractate, desemnate prin literele de la A la D și diferențiate între ele în funcție de diferite criterii.

34.

Astfel, la articolul 3 alineatul (1) din directiva menționată erau clasificate în ordine crescătoare vehiculele cu două sau cu trei roți (categoria A), apoi autovehiculele, altele decât cele din această categorie cu o limită de greutate (3500 kg) și cu un număr limitat de locuri (maximum opt în afară de locul conducătorului auto), care fac parte din categoria B.

35.

Celelalte vehicule erau diferențiate în raport cu această categorie pe baza următoarelor caracteristici:

36.

Modelul de permis de conducere care figurează în anexa I la Directiva 80/1263 conținea termenii acestor dispoziții.

37.

Anexa II la această directivă, intitulată „Cerințe minime pentru examenele de conducere”, nu prevedea condiții speciale pentru examenul teoretic, care să permită diferențierea permiselor în funcție de categoria de vehicule C sau D.

38.

Începând cu 1 iulie 1996, data punerii în aplicare a Directivei 91/439, legiuitorul a ales să distingă categoriile C și D în mod diferit, cu un obiectiv precis.

39.

Astfel, după cum rezultă din al treilea, din al patrulea și din al cincilea considerent, această directivă constituie o a doua etapă, după cea traversată în 1980, care constă în armonizarea categoriilor și a subcategoriilor de vehicule, precum și a condițiilor minime de eliberare a permisului de conducere și în reamintirea caracterului imperativ al dispozițiilor comune ( 13 ). În aceste condiții au fost instituite subcategoriile C1 și D1 la articolul 3 alineatul (2) din directiva menționată.

40.

Distincția dintre categoria C sau D de vehicule, justificată de transportul de mărfuri și de pasageri în Directiva 80/1263, nu mai figurează în aceiași termeni în textul Directivei 91/439. Categoria D este rezervată „autovehiculelor utilizate pentru transportul de persoane” și categoria C, la fel ca și subcategoria C1, este definită generic: „alte autovehicule decât cele din categoria D”.

41.

Cu toate acestea, respectiva distincție se materializează, pentru prima dată, în modelul de permis de conducere, care figurează în anexa I la această directivă. Se vede, în dreptul literei C, pictograma a două camioane sau vehicule grele. C1 este înscris în dreptul celui de mai mici dimensiuni. În dreptul literei D figurează pictograma a două autobuze, iar pentru D1 autobuzul are o lungime mai mică.

42.

În anexa II la directiva menționată sunt enunțate condițiile necesare pentru conducerea vehiculelor cu cerințe specifice pentru fiecare categorie de vehicule, printre care vehiculele C și D, cu o listă specială rezervată categoriei D:

„5.5. Categoria D

Conducătorii vehiculelor din categoriile menționate trebuie să demonstreze cunoașterea:

43.

Intenția de a menține categoria specifică de vehicul „utilizat [exclusiv] pentru transportul de persoane” (sau, cu alte cuvinte, „categoria D”) reiese în mod clar din alegerea termenilor noilor dispoziții rezultate din Directiva 91/439.

44.

Astfel, categoria C este definită implicit în prezent în raport cu categoria D, iar nu cu categoria B ( 14 ), ca urmare a masei vehiculelor avute în vedere. S‑a ținut seama și de necesitatea de a nu limita doar la transportul de mărfuri vehiculele din categoria C. Transportul de persoane, pentru care vehiculele sunt proiectate exclusiv, continuă să justifice existența unei categorii specifice (D).

45.

Aceleași criterii sunt respinse pentru definirea categoriilor C1 și D1, care corespund unor vehicule care au aceeași funcție, însă de dimensiuni mai mici (situații în care masa sau numărul de pasageri este limitat). Masa vehiculului constituie elementul de diferențiere între categoriile ( 15 ) C și C1, în timp ce în cazul categoriilor D și D1 este vorba despre numărul de pasageri, peste opt ( 16 ) sau, respectiv, mai mult de opt și fără a depăși șaisprezece.

46.

Directiva 2006/126 a îmbunătățit definiția acestor categorii diferite ( 17 ), fără a modifica totuși distincția principală a categoriei D, rezervată transportului de persoane.

47.

Astfel, excluderea categoriei D în definiția categoriilor C și C1 este menținută și completată prin adăugarea categoriei D1. Modelul de permis de conducere conține aceleași pictograme precum cele descrise la punctul 41 din prezentele concluzii ( 18 ). Mai mult, specificațiile care figurează în anexa II la aceasta ( 19 ), la care se referă și guvernul ceh în memoriul în apărare ( 20 ), sunt concordante.

48.

Obiectivul urmărit este precizat în considerentul (12) al directivei menționate, potrivit căruia „[d]efinițiile categoriilor ar trebui să reflecte într‑o mai mare măsură caracteristicile tehnice ale vehiculelor respective și aptitudinile necesare pentru conducerea unui vehicul”.

49.

Astfel, în ceea ce privește cerințele minime pentru examenele de conducere și testul teoretic, dispozițiile specifice ale Directivei 2006/126 cu privire la categoriile C și D, precum și subcategoriile acestora ilustrează din nou diferența întemeiată pe obiectul principal al transportului:

[…]

4.2. Verificarea obligatorie a cunoștințelor generale privind următoarele dispoziții suplimentare referitoare la categoriile C, CE, D și DE:

[…]

50.

Aceeași situație se regăsește și în ceea ce privește testul de verificare a aptitudinilor și a comportamentului:

51.

Mai mult, potrivit aceleiași logici, în ceea ce privește aptitudinile și comportamentul care trebuie verificat în ceea ce privește categoriile C și D și subcategoriile acestora, se precizează:

[…]

[…]

8.2. Manevre speciale care urmează să fie testate în ceea ce privește siguranța rutieră: […]

52.

Nu avem niciun fel de îndoieli, în urma lecturii dispozițiilor Directivei 2006/126, luate în ansamblu, că definițiile categoriilor de vehicule se întemeiază pe distincția transportului de persoane, nemodificat din 1980. Este vorba despre un criteriu clar și precis, care justifică excluderea D1 sau D în definiția categoriilor C și C1. Chiar dacă alegerea unei formulări prescurtate poate fi discutată ( 22 ), considerăm că aceasta nu lasă loc echivocului.

53.

În consecință, opțiunea legiuitorului Uniunii de a preciza numărul maxim de persoane care pot fi transportate în camioane (categoriile C sau C1), ca ultim criteriu pentru aceste vehicule, nu este de natură să creeze confuzii.

54.

Această opțiune nu este de natură nici să atenueze importanța adăugării termenilor „altele decât cele din categoria D1 sau D” la începutul articolului 4 alineatul (4) literele (d) sau (f) din această directivă potrivit aceluiași procedeu precum cel reținut la articolul 3 din Directiva 91/439. Astfel, importanța acesteia se deduce din cerința potrivit căreia conducătorul unui vehicul din această categorie justifică cunoștințele cu privire la transportul de pasageri, confortul și siguranța acestora.

55.

Acesta este motivul pentru care, dată fiind necesitatea imperativă de a garanta siguranța rutieră a persoanelor ( 23 ), în mod uniform în cadrul Uniunii, susținem, astfel cum a afirmat în mod întemeiat Comisia în susținerea cererii sale introductive, că se impune reluarea textuală a dispozițiilor clare și precise ale directivei menționate ( 24 ). În plus, transpunerea literală permite, în acest caz particular, îndeplinirea unui alt obiectiv primordial, urmărit de la Prima directivă 80/1263, respectiv acela de a facilita buna circulație și libertatea de stabilire a persoanelor, procedând la armonizarea normelor cu privire la permisele de conducere.

56.

Rezultă că nu se poate admite ca alegerea unor criterii diferite să conducă la un rezultat contrar celui avut în vedere de Directiva 2006/126, și anume ca transportul exclusiv de persoane să poată fi asigurat de conducătorii auto, autorizați să conducă vehicule din categoria C sau C1, cărora li s‑ar solicita să justifice în principal cunoștințele în ceea ce privește primirea, transportul și livrarea mărfurilor, încărcarea și fixarea încărcăturii, precum și descărcarea.

57.

Or, exemplul dat de Comisie ilustrează perfect consecințele alegerii efectuate de legiuitorul ceh prin stabilirea unui prag la peste opt persoane pentru categoria D1 ( 25 ): un minibus cu o lungime mai mică de opt metri care servește la transportul a mai puțin de opt persoane face parte din categoria C sau C1, în timp ce cerințele necesare sunt cele referitoare la transportul de persoane.

58.

Argumentația guvernului ceh, care nu ia în considerare particularitatea vehiculului, în măsura în care nu servește pentru transportul de mărfuri, nu este, așadar, convingătoare. Menționarea ansamblului caracteristicilor tehnice ale vehiculelor, reținute în Directiva 2006/126, este de asemenea inutilă din moment ce acestea corespund utilizării pentru care aceste vehicule sunt destinate. Astfel, categoria C, rezervată în mod tradițional vehiculelor grele, este definită în subsidiar prin masa vehiculului, numărul de pasageri fiind echivalent cu cel al categoriei B. Categoria D este definită doar printr‑un prag al pasagerilor, iar subcategoria D1 se distinge prin numărul maxim de persoane transportate și prin lungimea vehiculului construit în acest scop.

59.

Toate aceste considerații ne determină să apreciem că, prin faptul că nu a exclus vehiculele D și D1 din categoriile C și C1 și prin faptul că a adăugat la categoria D1 un prag de opt pasageri, Republica Cehă nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 4 alineatul (1) și al articolului 4 alineatul (4) literele (d), (f) și (h) din Directiva 2006/126.

60.

În temeiul articolului 138 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Curții de Justiție, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât Comisia a solicitat obligarea Republicii Cehe la plata cheltuielilor de judecată, iar Republica Cehă a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia din urmă la plata cheltuielilor de judecată.

61.

Având în vedere considerațiile care precedă, propunem Curții să se pronunțe după cum urmează: