Cauza C-191/16: Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 10 avril 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Landgericht Berlin – Germania) – Romano Pisciotti/Bundesrepublik Deutschland (Trimitere preliminară — Cetăţenia Uniunii — Articolele 18 şi 21 TFUE — Extrădare către Statele Unite ale Americii a unui cetăţean al unui stat membru care și-a exercitat dreptul la liberă circulație — Acord de extrădare între Uniunea Europeană şi acest stat terţ — Domeniu de aplicare al dreptului Uniunii — Interdicția extrădării aplicată numai resortisanţilor naţionali — Restricţie privind libera circulaţie — Justificare întemeiată pe prevenirea impunităţii — Proporționalitate — Informarea statului membru de origine al cetăţeanului Uniunii)
Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 10 avril 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Landgericht Berlin – Germania) – Romano Pisciotti/Bundesrepublik Deutschland
(Cauza C-191/16) ( 1 )
„(Trimitere preliminară — Cetăţenia Uniunii — Articolele 18 şi 21 TFUE — Extrădare către Statele Unite ale Americii a unui cetăţean al unui stat membru care și-a exercitat dreptul la liberă circulație — Acord de extrădare între Uniunea Europeană şi acest stat terţ — Domeniu de aplicare al dreptului Uniunii — Interdicția extrădării aplicată numai resortisanţilor naţionali — Restricţie privind libera circulaţie — Justificare întemeiată pe prevenirea impunităţii — Proporționalitate — Informarea statului membru de origine al cetăţeanului Uniunii)”
2018/C 200/02Limba de procedură: germanaInstanța de trimitere
Landgericht Berlin
Părțile din procedura principală
Reclamant: Romano Pisciotti
Pârâtă: Bundesrepublik Deutschland
Dispozitivul
|
1) |
Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că, într-un caz precum cel în discuție în litigiul principal, în care un cetățean al Uniunii care a făcut obiectul unei cereri de extrădare către Statele Unite ale Americii a fost arestat, în vederea eventualei executări a acestei cereri, într-un alt stat membru decât cel al cărui resortisant este, situația acestui cetăţean intră în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii din moment ce cetăţeanul respectiv și-a exercitat dreptul la liberă circulație în Uniunea Europeană, iar cererea de extrădare menţionată a fost efectuată în cadrul Acordului privind extrădarea între Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii din 25 iunie 2003. |
|
2) |
Într-un caz precum cel în discuție în litigiul principal, în care un cetățean al Uniunii care a făcut obiectul unei cereri de extrădare către Statele Unite ale Americii, în cadrul Acordului privind extrădarea între Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii din 25 iunie 2003, a fost arestat într-un alt stat membru decât cel al cărui resortisant este, în vederea eventualei executări a acestei cereri, articolele 18 și 21 TFUE trebuie interpretate în sensul că nu se opun ca statul membru solicitat să instituie o distincție în temeiul unei norme de drept constituțional între propriii resortisanți și resortisanții altor state membre și să autorizeze această extrădare, în condițiile în care nu permite extrădarea propriilor resortisanți, din moment ce a permis în prealabil autorităților competente ale statului membru al cărui resortisant este cetăţeanul respectiv să îl solicite pe acesta în cadrul unui mandat european de arestare, iar acest din urmă stat membru nu a luat nicio măsură în acest sens. |
( 1 ) JO C 270, 25.7.2016.