|
4.9.2017 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 293/6 |
Hotărârea Curții (Camera a doua) din 13 iulie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Szolnoki Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság – Ungaria) – Túrkevei Tejtermelő Kft./Országos Környezetvédelmi és Természetvédelmi Főfelügyelőség
(Cauza C-129/16) (1)
((Trimitere preliminară - Mediu - Articolele 191 și 193 TFUE - Directiva 2004/35/CE - Aplicabilitate ratione materiae - Poluarea aerului prin incinerare ilegală de deșeuri - Principiul poluatorul plătește - Reglementare națională care stabilește o răspundere solidară între proprietarul terenului pe care s-a generat poluarea și poluator))
(2017/C 293/08)
Limba de procedură: maghiara
Instanța de trimitere
Szolnoki Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság
Părțile din procedura principală
Reclamantă: Túrkevei Tejtermelő Kft.
Pârâtă: Országos Környezetvédelmi és Természetvédelmi Főfelügyelőség
Dispozitivul
|
1) |
Dispozițiile Directivei 2004/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură cu prevenirea și repararea daunelor aduse mediului, citite în lumina articolelor 191 și 193 TFUE, trebuie interpretate în sensul că, în măsura în care situația în discuție în litigiul principal intră în domeniul de aplicare al Directivei 2004/35, aspect a cărui verificare revine instanței de trimitere, nu se opun unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care identifică, în afara operatorilor terenurilor pe care s-a generat o poluare ilicită, o altă categorie de persoane răspunzătoare în solidar pentru o asemenea daună adusă mediului, și anume proprietarii terenurilor menționate, fără a fi necesar să se stabilească existența unei legături de cauzalitate între comportamentul proprietarilor și dauna constatată, cu condiția ca această reglementare să fie conformă cu principiile generale ale dreptului Uniunii, precum și cu orice dispoziție relevantă a Tratatelor UE și FUE și a actelor de drept derivat al Uniunii. |
|
2) |
Articolul 16 din Directiva 2004/35 și articolul 193 TFUE trebuie interpretate în sensul că, în măsura în care situația în discuție în litigiul principal intră în domeniul de aplicare al Directivei 2004/35, nu se opun unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, în temeiul căreia proprietarii de terenuri pe care s-a generat o poluare ilicită nu numai că sunt considerați răspunzători în solidar cu operatorii acestor terenuri pentru o asemenea daună adusă mediului, ci li se poate aplica și o amendă de către autoritatea națională competentă, cu condiția ca o asemenea reglementare să fie aptă să contribuie la realizarea obiectivului de protecție sporită, iar modalitățile de stabilire a cuantumului amenzii să nu depășească ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv, aspect a cărui verificare revine instanței de trimitere. |