ORDONANȚA TRIBUNALULUI (Camera de recursuri)

21 septembrie 2015

Carlo De Nicola

împotriva

Băncii Europene de Investiții (BEI)

„Recurs — Funcție publică — Personalul BEI — Hărțuire morală — Procedura de anchetă — Raportul comitetului de anchetă — Definiție eronată a hărțuirii morale — Decizia președintelui BEI de a nu da curs plângerii”

Obiectul:

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera întâi) din 11 noiembrie 2014, De Nicola/BEI (F‑52/11, RepFP, EU:F:2014:243), și prin care se urmărește anularea în parte a acestei hotărâri

Decizia:

Respinge recursul. Domnul Carlo De Nicola suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Banca Europeană de Investiții (BEI) în cadrul prezentei proceduri.

Sumarul ordonanței

  1. Recurs — Interesul de a exercita acțiunea — Condiție — Recurs care poate aduce un beneficiu părții care l‑a introdus

    (Statutul Curții de Justiție, anexa I, art. 9)

  2. Acțiune introdusă de funcționari — Agenți ai Băncii Europene de Investiții — Obiect — Somație adresată administrației — Inadmisibilitate

  3. Acțiune introdusă de funcționari — Competență de fond — Reparare a prejudiciului patrimonial suferit ca urmare a unui act nelegal al administrației — Evaluare — Criterii — Obligația de motivare — Conținut

    [Statutul Curții de Justiție, art. 36, și anexa I, art. 7 alin. (1); Statutul funcționarilor, art. 91 alin. (1)]

  1.  Un recurs în sensul articolului 9 din anexa I la Statutul Curții de Justiție poate fi introdus de oricare parte ale cărei concluzii au fost respinse, în totalitate sau în parte, de Tribunalul Funcției Publice, în măsura în care recursul poate avea o influență asupra dispozitivului hotărârii atacate și poate aduce un avantaj.

    (a se vedea punctul 21)

    Trimitere la:

    Curte: Hotărârea din 19 octombrie 1995, Rendo și alții/Comisia, C‑19/93 P, Rec., EU:C:1995:339, punctul 13, și Hotărârea din 13 iulie 2000, Parlamentul/Richard, C‑174/99 P, Rec., EU:C:2000:412, punctul 33

  2.  Nu revine instanței Uniunii sarcina de a formula constatări de principiu sau de a adresa somații administrației, astfel încât trebuie declarate vădit nefondate cererea unui agent al Băncii Europene de Investiții prin care se urmărește constatarea hărțuirii morale pretins suferite, precum și cererea acestuia prin care se urmărește ca o somație de încetare a hărțuirii prezumate să fie adresată băncii.

    (a se vedea punctele 31 și 34)

    Trimitere la:

    Tribunal: Hotărârea din 16 decembrie 2004, De Nicola/BEI, T‑120/01 și T‑300/01, RecFP, EU:T:2004:367, punctul 136, și Hotărârea din 24 noiembrie 2010, Marcuccio/Comisia, T‑9/09 P, RepFP, EU:T:2010:477, punctul 44 și jurisprudența citată

  3.  În cazul în care Tribunalul Funcției Publice a constatat existența unui prejudiciu, el este unicul competent să evalueze, în limitele stabilite prin cerere, modalitatea și întinderea reparării acestui prejudiciu, cu condiția ca, în vederea exercitării de către Tribunal a controlului său jurisdicțional asupra hotărârilor Tribunalului Funcției Publice, acestea să fie suficient motivate și, în ceea ce privește evaluarea prejudiciului, să indice criteriile luate în considerare în scopul determinării valorii reținute.

    (a se vedea punctul 45)

    Trimitere la:

    Tribunal: Hotărârea din 5 noiembrie 2014, Comisia/Thomé, T‑669/13 P, RepFP, EU:T:2014:929, punctul 79