9.11.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 371/26

Recurs introdus la 26 august 2015 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii din 18 iunie 2015 a Tribunalului Funcției Publice în cauza F-5/14, CX/Comisia

(Cauza T-493/15 P)

(2015/C 371/29)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Currall și C. Ehrbar, agenți)

Cealaltă parte din procedură: CX (Enghien, Belgia)

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Tribunalului:

—

Anularea Hotărârii TFP din 18 iunie 2015 în cauza F-5/14, CX/Comisia;

—

trimiterea cauzei spre rejudecare TFP, în vederea pronunțării cu privire la celelalte motive ale acțiunii;

—

amânarea pronunțării cu privire la cheltuielile de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenta invocă patru motive.

1.

Primul motiv referitor la avizele medicale prezentate în cadrul unei proceduri disciplinare și întemeiat pe erori de drept datorate unei încălcări (i) a normelor privind sarcina probei, (ii) a anexei IX la Statutul funcționarilor Uniunii Europene (denumit în continuare „statutul”), (iii) a articolului 59 din statut și (iv) a competențelor Tribunalului Funcției Publice (denumit în continuare „TFP”).

2.

Al doilea motiv, referitor la noțiunea de serie de indicii concordante, întemeiat pe nerespectarea conținutului obligațiilor în materie de administrare a probei și a viciilor de motivare.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe o eroare de drept în interpretarea principiului solicitudinii, întrucât TFP a decis că, în funcție de elementele de probă pe care le-a avut la dispoziție cu ocazia adoptării deciziei în litigiu, Comisia a contravenit obligației sale de solicitudine deoarece nu a convocat pentru a treia oară recurenta în prima instanță pentru motivul că, mai întâi, faptele care făceau obiectul urmăririi erau relativ vechi, în al doilea rând, funcționarul era în concediu medical, în al treilea rând, avocatul său a refuzat pentru a doua oară convocarea.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe o eroare de motivare referitoare la consecințele încălcării dreptului de a fi ascultat și pe o inexactitate materială a faptelor, în măsura în care TFP s-ar fi întemeiat pe fapte inexacte material atunci când a concluzionat că ascultarea recurentei în primă instanță ar fi putut să producă un impact asupra deciziei atacate.