21.9.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 311/51

Recurs introdus la 9 iulie 2015 de CJ împotriva Hotărârii din 29 aprilie 2015 a Tribunalului Funcției Publice în cauzele conexate F-159/12 și F-161/12, CJ/ECDC

(Cauza T-370/15 P)

(2015/C 311/56)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurent: CJ (Agios Stefanos, Grecia) (reprezentant: V. Kolias, lawyer)

Cealaltă parte din procedură: Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC)

Concluziile

Recurentul solicită Tribunalului:

—

anularea hotărârii Tribunalului Funcției Publice din 29 aprilie 2015 în cauzele conexate F-159/12 și F-161/12, CJ/ECDC, în măsura în care:

—	a respins în parte acțiunea în cauza F-159/12 și a dispus ca recurentul să suporte propriile cheltuieli de judecată;

—	a respins în integralitate acțiunea în cauza F-161/12 și a obligat recurentul la suportarea propriilor cheltuieli de judecată, precum și la plata cheltuielilor de judecată efectuate de ECDC;

—	a obligat recurentul la plata către Tribunal a sumei de 2 000 de euro pentru a rambursa în parte cheltuielile care puteau fi evitate pe care Tribunalul a trebuit să le suporte;

—

în consecință, în cazul în care recursul este declarat fondat:

—	anularea deciziei atacate din 24 februarie 2012;

—	obligarea ECDC la plata unei compensații, evaluată ex aequo et bono la 80 000 de euro, pentru prejudiciile morale suferite de recurent și invocate în primul capăt de cerere din cauza F-161/12;

—	obligarea ECDC la plata unei compensații, evaluată ex aequo et bono la 56 800 de euro, pentru prejudiciile morale suferite de recurent și invocate în cererile incidente de despăgubire formulate în cursul procedurii în primă instanță;

—	obligarea ECDC la plata tuturor cheltuielilor de judecată în primă instanță și în recurs.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurentul invocă șapte motive.

Primul motiv întemeiat pe faptul că Tribunalul Funcției Publice a încălcat principiul audi et alteram partem prin respingerea replicii recurentului ca inadmisibilă întrucât cuprinsul și anexele sale nu aveau legătură directă cu anumite anexe ale apărării ECDC.

Al doilea motiv întemeiat pe faptul că Tribunalul Funcției Publice nu s-a pronunțat asupra unor capete de cerere incidente invocate pentru prima dată în cursul procedurii, pentru compensarea prejudiciilor morale cauzate de anumite afirmații conținute în apărarea ECDC.

Al treilea motiv întemeiat pe faptul că Tribunalul Funcției Publice a încălcat articolul 91 alineatul (1) din Statutul funcționarilor întrucât a considerat că nu poate examina veridicitatea susținerilor privind gestiunea financiară defectuoasă din cadrul ECDC, în măsura în care fuseseră examinate anterior de OLAF.

Al patrulea motiv întemeiat pe faptul că Tribunalul Funcției Publice a interpretat în mod eronat:

—	articolul 47 alineatul (b) punctul (ii) coroborat cu articolul 86 din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene întrucât a decis că recurentul poate fi concediat pentru insubordonare fără o procedură disciplinară;

—	articolul 41 alineatul (2) litera (a) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene în legătură cu perioada acordată recurentului pentru a-și prezenta punctul de vedere înainte de a fi concediat;

—	articolul 48 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, întrucât a acceptat ca dovedite acuzații potrivit cărora recurentul a participat la activități infracționale, deși acesta nu a fost niciodată acuzat sau condamnat pentru astfel de activități de o instanță penală;

—	obligația de diligență a angajatorului, atunci când a constatat că ECDC nu trebuia să îi acorde recurentului anumite drepturi la apărare în cadrul unei anchete administrative desfășurate potrivit anexei IX la Statutul funcționarilor;

Al cincilea motiv întemeiat pe interpretarea eronată de către Tribunalul Funcției Publice a primului, a celui de al cincilea și a celui de al optulea motiv și a concluziilor.

Al șaselea motiv întemeiat pe faptul că Tribunalul Funcției Publice a realizat o clasificare eronată din punct de vedere juridic a anumitor fapte.

Al șaptelea motiv întemeiat pe denaturarea de către Tribunalul Funcției Publice a unor elemente de probă.