Acțiune introdusă la 14 aprilie 2015 – Buonotourist/Comisia

(Cauza T-185/15)

(2015/C 190/31)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Buonotourist Srl (Castel San Giorgio, Italia) (reprezentanți: G. Capo și L. Visone, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei Comisiei Europene din 19 ianuarie 2015 privind ajutorul de stat Sa.35842 (2014/C) (ex 2012/NN) pus în aplicare de Italia, notificată reclamantei la 20 februarie 2015;

—

în conformitate cu articolele 263 TFUE și 264 TFUE, declararea faptului că Decizia Comisiei Europene din 19 ianuarie 2015, în procedura de ajutor de stat Sa.35842 (2014/C) (ex 2012/NN) (pentru suma de 1 1 11 572 de euro), este în întregime nulă și neavenită în măsura în care reține că sumele recunoscute cu titlu de compensație pentru obligațiile de serviciu public în sensul Regulamentului (CEE) nr. 1191/69, acordate potrivit articolului 11 din regulament pentru obligația tarifară în sectorul transportului public local, trebuie considerate o măsură nenotificată care constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat care este incompatibilă cu piața internă;

—

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Buonotourist Srl.

Motivele și principalele argumente

Prin decizia atacată în prezenta cauză, Comisia a declarat că plățile efectuate în favoarea Buonotourist, atât cu titlu de compensație, cât și cu titlu de daune interese, pentru impunerea unilaterală ilicită a unor obligații de serviciu public (OSP), pentru anii 1996-2002, trebuie considerate o măsură nenotificată care constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat care este incompatibilă cu piața internă. A dispus, în consecință, măsuri operative pentru recuperarea ajutorului.

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă opt motive.

Primul motiv se întemeiază pe încălcarea articolelor 93 TFUE, 107 TFUE, 108 TFUE și 263 TFUE coroborate cu articolul 17 din Regulamentul (CEE) nr. 1191/69 al Consiliului din 26 iunie 1969 privind acțiunea statelor membre în ceea ce privește obligațiile inerente noțiunii de serviciu public în domeniul transportului feroviar, rutier și pe căi navigabile interioare (JO L 156, p. 1, Ediție specială, 07/vol. 1, p. 25).

—

Se arată în această privință că compatibilitatea cu dreptul comunitar a despăgubirilor pentru OSP tarifare acordate în temeiul Regulamentului (CEE) nr. 1191/69 trebuia să fie evaluată potrivit dispozițiilor prevăzute de acest regulament, iar nu cu referire la dispozițiilor tratatului referitoare la ajutoarele de stat. Comisia a săvârșit, așadar, o eroare de drept prin aceea că s-a pronunțat prin raportare la dispozițiile tratatului.

Al doilea motiv se întemeiază pe încălcarea articolului 4 din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (JO L 83, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 41) coroborat cu articolele 107 TFUE și 108 TFUE.

—

Se arată în această privință că Comisia a tratat ca măsură nenotificată despăgubirile acordate Buonotourist în temeiul OSP-urilor impuse. Or, plata respectivelor despăgubiri a fost efectuată după notificarea către Comisie a măsurii. În consecință, Comisia a săvârșit o eroare de drept și de procedură prin aceea că a adoptat decizia de deschidere a procedurii la 14 luni după primirea notificării.

Al treilea motiv se întemeiază pe încălcarea articolelor 93 TFUE, 107 TFUE și 108 TFUE coroborate cu articolul 17 din Regulamentul (CEE) nr. 1191/69 și cu articolul 9 din Regulamentul (CE) nr. 1370/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2007 privind serviciile publice de transport feroviar și rutier de călători și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 1191/69 și (CEE) nr. 1107/70 ale Consiliului.

—	Se arată în această privință că Comisia a săvârșit o eroare de drept prin încălcarea principiilor securității juridice și protecției încrederii legitime, întrucât cauza este guvernată de Regulamentul (CEE) nr. 1191/69.

Al patrulea motiv se întemeiază pe încălcarea articolului 1 litera (f) coroborată cu litera (g) și a articolelor 4, 7 și 15 din Regulamentul (CEE) nr.o659/1999, în conformitate cu articolul 17 din Regulamentul (CEE) nr. 1191/69.

—

Se arată în această privință că compensațiile rezultate din aplicarea aceluiași regulament sunt scutite de aplicarea procedurii de informare prealabilă; și că sumele recunoscute Buonotourist intră, așadar, sub incidența ajutoarelor existente. Comisia a săvârșit o eroare de drept prin încălcarea articolului 108 alineatul (2) TFUE întrucât nu putea dispune recuperarea sumelor plătite ca urmare a calificării drept ilegal a ajutorului acordat.

Al cincilea motiv se întemeiază pe încălcarea articolului 267 TFUE și a articolelor 6 și 13 CEDO, precum și a articolelor 93 TFUE, 107 TFUE și 108 TFUE.

—

Se arată în această privință că Consiglio di Stato efectuase deja o evaluare a includerii în domeniul de aplicare al articolelor 11 și 17 din Regulamentul (CEE) nr. 1191/69, luând astfel poziție cu privire la sumele alocate în ajutoarele existente. Comisia a săvârșit un exces de putere întrucât nu poate anula decizii ale unor organe jurisdicționale, inclusiv naționale, atunci când aplică dreptul comunitar.

Al șaselea motiv se întemeiază pe încălcarea articolelor 6, 7 și 13 CEDO, a articolelor 93 TFUE–107 TFUE și 108 TFUE coroborate cu articolul 258 TFUE și următoarele, coroborate cu articolul 101 din Constituția Republicii Italiene, precum și cu articolul 2909 din Codul Civil.

—

Se arată în această privință că decizia atacată aduce atingere deciziei pronunțate de Consiglio di Stato cu privire la interpretarea și aplicarea normelor comunitare. Comisia acționează astfel, și în acest caz, prin exces de putere întrucât nu poate anula ceea ce a fost judecat, ci trebuie să procedeze în conformitate cu articolul 258 TFUE.

Al șaptelea motiv se întemeiază pe încălcarea articolelor 11 și 17 din Regulamentul (CEE) nr. 1191/19691, a articolelor 93 TFUE, 107 TFUE și 108 TFUE, precum și pe existența în specie a unui abuz de putere.

—

Se arată în această privință că o măsură poate fi calificată drept ajutor de stat dacă are incidență în mod real și concret asupra schimburilor comerciale și a liberei concurențe, în sensul în care o astfel de incidență trebuie să fie în mod concret eficientă și să fie demonstrată în practică. Comisia nu a demonstrat nicidecum această împrejurare, cu atât mai mult cu cât în Regiunea Campania, piața internă a transportului public local (TPL) nu a fost niciodată deschisă concurenței.

Al optulea motiv se întemeiază pe încălcarea articolelor 1, 11 și 17 din Regulamentul (CEE) nr. 1191/69, precum și a articolelor 93 TFUE, 107 TFUE și 108 TFUE.

—	Se arată în această privință că Comisia a săvârșit o eroare de fapt întrucât a susținut că compensațiile recunoscute au fost operate printr-o metodă de calcul definită ex post. Înscrisurile din dosar demonstrează însă contrariul.