27.7.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 245/30


Acțiune introdusă la 14 aprilie 2015 – Icap și alții/Comisia

(Cauza T-180/15)

(2015/C 245/37)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Icap plc (Londra, Regatul Unit), Icap Management Services Ltd (Londra) și Icap New Zealand Ltd (Wellington, Noua Zeelandă) (reprezentanți: C. Riis-Madsen și S. Frank, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

anularea, în tot sau în parte, a deciziei Comisiei din 4 februarie 2015, în cazul AT.39861 – Instrumente financiare derivate pe rata dobânzii la yeni – C(2015) 432 final;

cu titlu subsidiar, anularea sau reducerea cuantumului amenzii aplicate;

în orice caz, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată și a altor costuri și cheltuieli efectuate de reclamante în legătură cu această cauză;

luarea oricărei alte măsuri pe care Tribunalul o va considera adecvată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă șase motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe săvârșirea unor erori de fapt și de drept de către Comisie, atunci când a stabilit că băncile au avut un comportament care restrângea și/sau denatura concurența „prin obiect”.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe săvârșirea unor erori de fapt și de drept de către pârâtă, atunci când a stabilit că presupusa facilitare de către reclamante a comportamentului băncilor a constituit o încălcare a legii concurenței, în sensul articolului 101 TFUE.

Potrivit reclamantelor, articolul 101 TFUE nu include comportamentul unui complice care nu ia parte la un acord care restrânge/denaturează concurența. Testul aplicat de Comisie a fost, în orice caz, incorect și acoperă o gamă de comportamente prea largă, care nu este suficient de strâns legată de comportamentul ilicit. Comportamentul reclamantelor se află în afara testului privind facilitarea adoptat de pârâtă. În special, reclamantele arată că constatarea potrivit căreia reclamantele au facilitat schimbul de informații dintre bănci este neîntemeiată în fapt și că pârâta nu indică nicio situație în care reclamantele ar fi facilitat asemenea schimburi. Potrivit reclamantelor, același lucru este valabil și în cazul analizării tranzacțiilor concertate. Cu privire la manipularea cotațiilor LIBPR privind yenul, Comisia ar fi constatat că numai una dintre cele două bănci cunoștea implicarea ICAP. Prin urmare, după cum susțin reclamantele, ICAP nu avea niciun rol de facilitare în ceea ce privește comportamentul băncilor. Mai mult decât atât, pentru acele încălcări comportamentul ilicit a început cu mult înainte ca ICAP să pornească presupusa facilitare.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe săvârșirea unor erori de fapt și de drept de către Comisie, atunci când a stabilit durata presupusei implicări a reclamantelor în încălcări.

Reclamantele arată că băncile erau părți participante la tranzacțiile cu instrumente financiare derivate pe rata dobânzii la yeni și, așadar, aveau cunoștință de poziția de tranzacționare și de interesele fiecăreia dintre ele. Prin urmare, potrivit reclamantelor, dovezile prezentate de Comisie în susținerea argumentului că ICAP avea cunoștință de încălcarea bilaterală sunt nesemnificative, vagi și înșelătoare. Mai mult decât atât, după cum susțin reclamantele, abordarea Comisiei presupune o cunoaștere și un comportament al reclamantelor până la finalul încălcării bilaterale a băncilor, fără a aduce vreo dovadă cu privire la cunoașterea continuă de către reclamante a încălcărilor băncii.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea de către Comisie a principiului prezumției de nevinovăție și a principiului bunei administrări.

Potrivit reclamantelor, Comisia a efectuat o procedură de tranzacție hibridă, în urma căreia decizia de soluționare adoptată în decembrie 2013 a implicat ICAP, descriind detaliat rolul său de facilitator. Începând din acel moment, Comisia nu mai poate pretinde că nu este subiectivă în analizarea cazului ICAP.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe nerespectarea de către Comisie a Orientărilor privind calcularea amenzilor, pe încălcarea principiului egalității de tratament, pe încălcarea principiului proporționalității și pe încălcarea principiului securității juridice.

Reclamantele arată că Comisia a încălcat principiul securității juridice prin aplicarea unor amenzi care depășesc nivelul unor simple amenzi nominale. Aceasta ar constitui, de asemenea, o îndepărtare de la practica sa decizională. În plus, după cum susțin reclamantele, Comisia a încălcat Orientările sale privind calcularea amenzilor prin refuzul de a utiliza valoarea vânzărilor reclamantelor drept bază a amenzii, prin nespecificarea în mod adecvat a metodei sale de calculare a amenzii și prin nejustificarea acestei îndepărtări de la practica sa decizională anterioară. În plus, în opinia reclamantelor, Comisia a încălcat principiul egalității de tratament prin tratarea reclamantelor în mod diferit față de un alt broker acuzat de facilitare în împrejurări similare și în cadrul aceleiași încălcări. De asemenea, Comisia ar fi tratat în final în același mod reclamantele și băncile care au săvârșit încălcarea, deși reclamantele fuseseră acuzate numai de facilitare. Reclamantele susțin că, drept rezultat al acestui fapt, toate amenzile impuse sunt disproporționate și, în consecință, Comisia a încălcat principiul proporționalității.

6.

Al șaselea motiv, întemeiat pe încălcarea de către Comisie a principiului „ne bis in idem”.