—

Potrivit reclamantelor, articolul 101 TFUE nu include comportamentul unui complice care nu ia parte la un acord care restrânge/denaturează concurența. Testul aplicat de Comisie a fost, în orice caz, incorect și acoperă o gamă de comportamente prea largă, care nu este suficient de strâns legată de comportamentul ilicit. Comportamentul reclamantelor se află în afara testului privind facilitarea adoptat de pârâtă. În special, reclamantele arată că constatarea potrivit căreia reclamantele au facilitat schimbul de informații dintre bănci este neîntemeiată în fapt și că pârâta nu indică nicio situație în care reclamantele ar fi facilitat asemenea schimburi. Potrivit reclamantelor, același lucru este valabil și în cazul analizării tranzacțiilor concertate. Cu privire la manipularea cotațiilor LIBPR privind yenul, Comisia ar fi constatat că numai una dintre cele două bănci cunoștea implicarea ICAP. Prin urmare, după cum susțin reclamantele, ICAP nu avea niciun rol de facilitare în ceea ce privește comportamentul băncilor. Mai mult decât atât, pentru acele încălcări comportamentul ilicit a început cu mult înainte ca ICAP să pornească presupusa facilitare.

—

Reclamantele arată că băncile erau părți participante la tranzacțiile cu instrumente financiare derivate pe rata dobânzii la yeni și, așadar, aveau cunoștință de poziția de tranzacționare și de interesele fiecăreia dintre ele. Prin urmare, potrivit reclamantelor, dovezile prezentate de Comisie în susținerea argumentului că ICAP avea cunoștință de încălcarea bilaterală sunt nesemnificative, vagi și înșelătoare. Mai mult decât atât, după cum susțin reclamantele, abordarea Comisiei presupune o cunoaștere și un comportament al reclamantelor până la finalul încălcării bilaterale a băncilor, fără a aduce vreo dovadă cu privire la cunoașterea continuă de către reclamante a încălcărilor băncii.

—

Potrivit reclamantelor, Comisia a efectuat o procedură de tranzacție hibridă, în urma căreia decizia de soluționare adoptată în decembrie 2013 a implicat ICAP, descriind detaliat rolul său de facilitator. Începând din acel moment, Comisia nu mai poate pretinde că nu este subiectivă în analizarea cazului ICAP.

—

Reclamantele arată că Comisia a încălcat principiul securității juridice prin aplicarea unor amenzi care depășesc nivelul unor simple amenzi nominale. Aceasta ar constitui, de asemenea, o îndepărtare de la practica sa decizională. În plus, după cum susțin reclamantele, Comisia a încălcat Orientările sale privind calcularea amenzilor prin refuzul de a utiliza valoarea vânzărilor reclamantelor drept bază a amenzii, prin nespecificarea în mod adecvat a metodei sale de calculare a amenzii și prin nejustificarea acestei îndepărtări de la practica sa decizională anterioară. În plus, în opinia reclamantelor, Comisia a încălcat principiul egalității de tratament prin tratarea reclamantelor în mod diferit față de un alt broker acuzat de facilitare în împrejurări similare și în cadrul aceleiași încălcări. De asemenea, Comisia ar fi tratat în final în același mod reclamantele și băncile care au săvârșit încălcarea, deși reclamantele fuseseră acuzate numai de facilitare. Reclamantele susțin că, drept rezultat al acestui fapt, toate amenzile impuse sunt disproporționate și, în consecință, Comisia a încălcat principiul proporționalității.