20.4.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 127/33

Recurs introdus la 19 februarie 2015 de Luigi Macchia împotriva Ordonanței din 12 decembrie 2014 a Tribunalului Funcției Publice în cauza F-63/11 RENV, Macchia/Comisia

(Cauza T-80/15 P)

(2015/C 127/45)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Luigi Macchia (Roma, Italia) (reprezentanți: S. Rodrigues și A. Blot, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile

Recurentul solicită Tribunalului:

—	anularea Hotărârii TFP din 12 decembrie 2014 în cauza F-63/11 RENV;

—

în consecință, acordarea în favoarea reclamantului a beneficiului concluziilor din primă instanță și, prin urmare:

—	declararea admisibilității primei acțiuni;

—

cu titlu principal:

—	anularea deciziei implicite adoptate la 12 august 2010 de directorul general al OLAF, în calitatea sa de AÎCM, de a nu reînnoi contractul său de muncă, astfel cum reiese în special din lipsa de răspuns la cererea pe care acesta a adresat-o la 12 aprilie 2010;

—	în măsura necesară, anularea deciziei adoptate la 22 februarie 2011 de AÎCM de respingere a reclamației introduse de pârât în temeiul articolului 90 alineatul (2) din statut;

—	prin urmare, reintegrarea pârâtului în funcțiile pe care le ocupa în cadrul OLAF, pentru o prelungire a contractului său conform cerințelor statutare;

—

în subsidiar, în cazul în care nu s-ar admite cererea de reintegrare formulată anterior, obligarea Comisiei la repararea prejudiciului material suferit de reclamant, stabilit provizoriu ex aequo et bono la diferența dintre remunerația pe care ar fi perceput-o ca agent temporar în cadrul OLAF și cea aferentă postului pe care îl ocupă în momentul de față (și anume aproximativ 3 000 de euro pe lună), cel puțin pe o durată similară celei a contractului său inițial (4 ani), în afara ipotezei în care contractul menționat ar fi reînnoit a treia oară, dându-i dreptul la un contract pe durată nedeterminată;

—	în orice caz, obligarea Comisie la plate unei sume stabilite ex aequo et bono la 5 000 de euro, pentru repararea prejudiciului moral, majorată cu dobânzile de întârziere la rata legală de la data hotărârii care va fi pronunțată;

—	obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor aferente prezentului recurs.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenta invocă un motiv unic, întemeiat pe o încălcare a articolului 81 din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice (TFP), pe o încălcare a întinderii controlului jurisdicțional al TFP, pe o încălcare a obligației de motivare, pe o denaturare a faptelor din speță și pe o inexactitate materială a constatărilor TFP privind actele dosarului.