|
16.3.2015 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 89/35 |
Acțiune introdusă la 19 ianuarie 2015 – NICO/Consiliul
(Cauza T-24/15)
(2015/C 089/42)
Limba de procedură: engleza
Părțile
Reclamantă: Naftiran Intertrade Co. (NICO) Sàrl (Pully, Elveţia) (reprezentanţi: J. Grayston, Solicitor, P. Gjørtler, G. Pandey şi D. Rovetta, avocaţi)
Pârât: Consiliul Uniunii Europene
Concluziile
Reclamanta solicită Tribunalului:
|
— |
anularea Deciziei 2014/776/PESC a Consiliului din 7 noiembrie 2014 de modificare a Deciziei 2010/413/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului (1) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1202/2014 al Consiliului din 7 noiembrie 2014 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 267/2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului (2), în măsura în care aceste acte includ reclamanta în categoria persoanelor și a entităților cărora li se aplică măsurile restrictive; |
|
— |
obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată. |
Motivele și principalele argumente
În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive: încălcarea dreptului de a fi ascultat, motivarea insuficientă, încălcarea dreptului la apărare, eroarea vădită de apreciere și încălcarea dreptului fundamental de proprietate.
În opinia reclamantei, Consiliul nu și-a îndeplinit obligația de audiere a acesteia, neexistând niciun indiciu contrar care să fi justificat această omisiune, în special cu privire la impunerea unor măsuri care afectează obligațiile contractuale curente. Mai mult, Consiliul nu și-a îndeplinit obligația de a furniza o motivare suficientă. Prin aceste omisiuni, Consiliul a încălcat dreptul la apărare al reclamantei, inclusiv dreptul la protecție jurisdicțională efectivă. Spre deosebire de obiecția formulată de Consiliu, reclamanta nu este o filială a NICO Ltd, astfel cum a reținut Consiliul, din moment ce această societate nu mai există în Jersey și nu există în Iran. În orice caz, Consiliul nu a demonstrat că, chiar dacă ar fi o filială, această împrejurare ar determina un beneficiu economic pentru statul iranian care ar fi contrar obiectivului urmărit de actele atacate. În sfârșit, prin impunerea unor măsuri care afectează drepturile de proprietate și obligațiile contractuale curente ale reclamantei, Consiliul a încălcat dreptul fundamental de proprietate, întrucât a adoptat măsuri a căror proporționalitate nu poate fi stabilită.