1

Potrivit Deciziei C(2015) 7135 final a Comisiei din 21 octombrie 2015 privind o procedură de aplicare a articolului [101 TFUE] și a articolului 53 din Acordul privind SEE (AT.39639 – Unități de disc optic) (denumită în continuare „decizia atacată”), referitoare la acorduri coluzive privind procedurile de ofertare pentru unități de disc optic pentru laptopuri și computere desktop, organizate de doi fabricanți de computere, reclamanta, Quanta Storage, Inc., este un actor al sectorului dispozitivelor informatice de stocare și desfășoară activități de cercetare și dezvoltare, de proiectare, de fabricare și de furnizare de unități de disc optic (denumite în continuare „ODD”). Aceasta a fost înființată în luna februarie 1999. Este o societate pe acțiuni cotată la Bursa din Taipei, din Taiwan (Republica Chineză) [decizia atacată, considerentul (23)].

2

Încălcarea în discuție privește ODD utilizate în computerele personale (computere desktop și laptopuri) (denumite în continuare „PC‑uri”) produse de Dell și de Hewlett Packard (denumită în continuare „HP”). ODD sunt de asemenea utilizate în numeroase alte aparate destinate consumatorilor, precum cititoare de compact discuri (denumite în continuare „CD‑uri”) sau de discuri optice digitale (denumite în continuare „DVD‑uri”), console de jocuri și alte aparate electronice periferice [decizia atacată, considerentul (28)].

3

ODD utilizate în PC‑uri variază în funcție de dimensiune, de mecanismele lor de încărcare (fantă sau platformă) și de tipurile de discuri pe care le pot citi sau înregistra. ODD pot fi împărțite în două grupuri: unități de înălțime medie („half‑height”, denumite în continuare „HH”) pentru computere desktop și unități subțiri pentru laptopuri. Subgrupul unităților subțiri cuprinde unități de dimensiuni diferite. Există diferite tipuri de unități HH și de unități subțiri în funcție de funcționalitatea lor tehnică [decizia atacată, considerentul (29)].

4

Dell și HP sunt principalele două fabricante de produse de origine pe piața mondială a PC‑urilor. Dell și HP utilizează proceduri de cerere de ofertă standard la nivel mondial care implică în special negocieri trimestriale privind un preț la nivel mondial și pe baza volumelor de achiziții cu un număr limitat de furnizori de ODD preselectați. În general, chestiunile regionale nu au jucat niciun rol în celelalte proceduri de ofertare pentru ODD în afara celor legate de cererea preconizată pentru regiuni care afectează volumele de achiziție globale [decizia atacată, considerentul (32)].

5

Procedurile de cerere de ofertă cuprindeau cereri de deviz, cereri de deviz electronice, negocieri online, licitații electronice și negocieri bilaterale (offline). La încheierea unei proceduri de cerere de ofertă, clienții atribuiau volume furnizorilor de ODD participanți (tuturor sau cel puțin majorității acestora, cu excepția cazului în care era stabilit un mecanism de excludere) potrivit prețurilor pe care le stabileau. De exemplu, oferta câștigătoare ar fi primit între 35 și 45 % din atribuirea totală a contractului pentru trimestrul în cauză, a doua cea mai bună ofertă, între 25 și 30 %, cea de a treia, 20 % etc. Aceste proceduri de cerere de ofertă clasice erau utilizate de echipele de clienți care se ocupau de cererile de ofertă în scopul de a realiza o cerere de ofertă eficace la prețuri competitive. În acest scop, acestea utilizau toate practicile posibile pentru a stimula concurența la nivelul prețurilor între furnizorii de ODD [decizia atacată, considerentul (33)].

6

În ceea ce privește Dell, aceasta a realizat cererile de ofertă în special prin negociere online. Aceasta putea avea o durată determinată sau putea să se încheie după o perioadă definită, de exemplu la 10 minute după ultima ofertă, atunci când niciun furnizor de ODD nu făcea o nouă ofertă. În anumite cazuri, negocierea online putea dura mai multe ore dacă cererea de ofertă era mai animată sau dacă perioada de negociere online era prelungită pentru a încuraja furnizorii de ODD să continue să facă oferte. Invers, chiar și în cazul în care durata unei negocieri online era nedeterminată și depindea de oferta finală, Dell putea anunța la un moment dat încheierea negocierii online. Dell putea decide să treacă de la o procedură „exclusiv prin clasament” la o procedură „oarbă”. Dell putea anula negocierea online în cazul în care cererea de ofertă sau rezultatul acesteia erau considerate nesatisfăcătoare și putea, în schimb, să desfășoare negocieri bilaterale. Procesul de negociere online era monitorizat de administratorii mondiali ai achizițiilor care se ocupau de aceste operațiuni ale Dell [decizia atacată, considerentul (37)].

7

În ceea ce privește HP, principalele proceduri de cerere de ofertă utilizate erau cererile de deviz și cererile de deviz electronice. Cele două proceduri au fost efectuate online folosind aceeași platformă. Referitor, pe de o parte, la cererile de deviz, acestea erau trimestriale. Ele combinau negocierile online cu negocierile bilaterale offline pe o anumită perioadă, de obicei de două săptămâni. Furnizorii de ODD erau invitați la o rundă de cereri de ofertă deschisă pentru o anumită perioadă pentru a‑și prezenta devizele pe platforma online sau prin e‑mail. După prima rundă de licitație, HP se întâlnea cu fiecare participant și iniția negocieri pe baza ofertei furnizorului de ODD pentru a obține cea mai bună ofertă de la fiecare furnizor fără a dezvălui identitatea sau oferta depusă de ceilalți furnizori de ODD. În ceea ce privește, pe de altă parte, cererile de deviz electronice, acestea erau în mod normal organizate sub forma unei cereri de ofertă inversate. Ofertanții se conectau la platforma online la ora prevăzută, iar vânzarea la licitație începea la prețul stabilit de HP. Ofertanții care prezentau oferte reduse treptat erau informați cu privire la propria prioritate ori de câte ori o nouă ofertă era prezentată. La sfârșitul perioadei stabilite, furnizorul de ODD care introdusese oferta cea mai scăzută câștiga licitația, iar ceilalți furnizori erau clasați al doilea și al treilea, în funcție de oferte [decizia atacată, considerentele (41)-(44)].

8

La 14 ianuarie 2009, Comisia a primit o cerere de imunitate în temeiul Comunicării privind imunitatea la amenzi și reducerea cuantumului acestora în cauzele având ca obiect înțelegeri (JO 2006, C 298, p. 17, denumită în continuare „Comunicarea privind cooperarea”), introdusă de Philips. La 29 ianuarie și la 2 martie 2009, această solicitare a fost completată pentru a include, alături de Philips, Lite‑On și întreprinderea lor comună, Philips & Lite‑On Digital Solutions Corporation (denumită în continuare „PLDS”) [decizia atacată, considerentul (54)].

9

La 29 iunie 2009, Comisia a trimis o cerere de informații unor întreprinderi active în domeniul ODD [decizia atacată, considerentul (55)].

10

La 30 iunie 2009, Comisia a acordat imunitate condiționată Philips, Lite‑On și PLDS [decizia atacată, considerentul (56)].

11

La 18 iulie 2012, Comisia a adresat o comunicare privind obiecțiunile împotriva a treisprezece furnizori de ODD, printre care reclamanta (denumită în continuare „comunicarea privind obiecțiunile”). Aceasta a arătat în esență că aceste societăți au încălcat articolul 101 TFUE și articolul 53 din Acordul privind Spațiul Economic European (Acordul privind SEE) prin participarea la o înțelegere privind ODD între 5 februarie 2004 și 29 iunie 2009, constând în coordonarea comportamentului lor în legătură cu cererile de ofertă organizate de doi fabricanți de computere, respectiv Dell și HP.

12

La 26 octombrie 2012, drept răspuns la comunicarea privind obiecțiunile, reclamanta a prezentat observații scrise.

13

La 23 noiembrie 2012, Dell a răspuns la solicitarea de informații care îi fusese adresată de Comisie [decizia atacată, considerentul (61)].

14

La 29 și la 30 noiembrie 2012 a avut loc o audiere la care au asistat toți destinatarii comunicării privind obiecțiunile [decizia atacată, considerentul (60)].

15

La 14 decembrie 2012, Comisia a solicitat tuturor destinatarilor comunicării privind obiecțiunile să furnizeze documentele relevante primite de la Dell și de la HP. Aceștia au răspuns la aceste solicitări și fiecare a avut acces la răspunsurile celorlalți furnizori de ODD [decizia atacată, considerentul (62)].

16

La 13 martie 2015, Comisia a comunicat reclamantei anumite documente primite de la Dell și HP și i‑a solicitat să își prezinte observațiile, ceea ce reclamanta a făcut prin scrisoarea din 27 martie 2015.

17

La 9 iunie 2015, reclamanta s‑a adresat în scris consilierului‑auditor al Comisiei pentru ca acesta să confirme că Comisia a solicitat Dell și HP dovezi care să demonstreze că aceste întreprinderi au furnizat furnizorilor lor informații cu privire la concurenți. În răspunsul său din 23 iunie, acesta a afirmat că Comisia nu a prezentat o astfel de cerere întreprinderilor menționate.

18

La 3 iunie 2015, Comisia a transmis reclamantei o scrisoare de expunere a faptelor, în care explică modul în care intenționează să folosească aceste documente.

19

La 21 octombrie 2015, Comisia a adoptat decizia atacată.

20

În decizia atacată, Comisia a considerat că participanții la înțelegere și‑au coordonat comportamentul concurențial cel puțin de la 23 iunie 2004 până la 25 noiembrie 2008. Comisia a precizat că această coordonare s‑a realizat prin intermediul unei rețele de contacte bilaterale paralele. Aceasta a arătat că participanții la înțelegere urmăreau să își adapteze volumele de pe piață și să se asigure că prețurile rămân la niveluri mai mari decât ar fi fost în absența acestor contacte bilaterale [decizia atacată, considerentul (67)].

21

Comisia a precizat în decizia atacată că coordonarea dintre participanții la înțelegere viza conturile de clienți ale Dell și HP, cei mai mari doi producători de produse de origine de pe piața mondială de PC‑uri. Potrivit Comisiei, în plus față de negocierile bilaterale cu furnizorii lor de ODD, Dell și HP aplicau proceduri de cerere de ofertă standardizate, care aveau loc cel puțin trimestrial. Aceasta a arătat că membrii înțelegerii au utilizat rețeaua lor de contacte bilaterale pentru manipularea acestor proceduri de cerere de ofertă, contracarând astfel încercările clienților lor de a stimula concurența la nivelul prețurilor [decizia atacată, considerentul (68)].

22

Potrivit Comisiei, schimburile periodice de informații au permis membrilor înțelegerii în special să cunoască foarte în detaliu intențiile concurenților lor înainte chiar de a se angaja în procedura de cerere de ofertă și, prin urmare, să își stabilească strategia concurențială [decizia atacată, considerentul (69)].

23

Comisia a adăugat că, la intervale regulate, membrii înțelegerii făceau schimb de informații cu privire la prețurile pentru conturile clienților individuali, ca și de informații fără legătură cu prețurile, precum producția existentă și capacitatea de furnizare, situația stocurilor, situația calificării, momentul introducerii de noi produse sau de îmbunătățiri. Ea a arătat că, în plus, furnizorii de ODD supravegheau rezultatele finale ale procedurilor de ofertare închise, respectiv clasificarea, prețul și volumul obținute [decizia atacată, considerentul (70)].

24

De asemenea, Comisia a arătat că, având în vedere faptul că furnizorii trebuiau să își păstreze contactele secrete față de clienți, aceștia utilizau pentru a se contacta mijloacele pe care le considerau suficient de adecvate pentru atingerea rezultatului dorit. Aceasta a precizat că, de altfel, o tentativă de a convoca o reuniune de lansare pentru organizarea de reuniuni multilaterale regulate între furnizorii de ODD a eșuat în anul 2003, după ce a fost dezvăluită unui client. Potrivit Comisiei, în schimb, au existat contacte bilaterale, în principal sub formă de apeluri telefonice și uneori și prin mesaje electronice, inclusiv pe adresele de e‑mail private (hotmail) și pe serviciile de mesagerie instantanee, sau în cadrul unor reuniuni, în special la nivelul administratorilor de conturi globale [decizia atacată, considerentul (71)].

25

Comisia a constatat că participanții la înțelegere se contactau regulat, iar contactele, în principal prin telefon, deveneau mai frecvente la momentul efectuării procedurilor de cerere de ofertă, în timpul cărora interveneau mai multe apeluri pe zi între anumite perechi de participanți la înțelegere. Comisia a precizat că, în general, contactele între anumite perechi de participanți la înțelegere erau semnificativ mai numeroase decât între altele [decizia atacată, considerentul (72)].

26

În ceea ce privește calculul cuantumului amenzii aplicate reclamantei, Comisia s‑a întemeiat pe Orientările privind calcularea amenzilor aplicate în temeiul articolului 23 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 (JO 2006, C 210, p. 2, Ediție specială, 08/vol. 4, p. 264, denumite în continuare „Orientările privind calcularea amenzilor”).

27

Mai întâi, pentru a determina cuantumul de bază al amenzii, Comisia a considerat că, având în vedere diferențele semnificative în ceea ce privește durata participării furnizorilor și pentru a reflecta mai bine impactul real al înțelegerii, era adecvat să se recurgă la o medie anuală calculată pe baza valorii reale a vânzărilor realizate de întreprinderi în cursul lunilor calendaristice complete de participare a acestora la încălcare [decizia atacată, considerentul (527)].

28

Astfel, Comisia a explicat că valoarea vânzărilor a fost calculată pe baza vânzărilor de ODD destinate laptopurilor și computerelor desktop facturate entităților HP și Dell situate în SEE. Comisia a precizat că, în ceea ce privește reclamanta, vânzările anuale luate în considerare includeau și vânzările de ODD către Sony Optiarc, destinate laptopurilor și computerelor desktop ale HP și Dell [decizia atacată, considerentele (528) și (529)].

29

Pe de altă parte, Comisia a stabilit că, având în vedere că comportamentul anticoncurențial față de HP a început mai târziu și pentru a ține seama de evoluția înțelegerii, valoarea vânzărilor relevantă va fi calculată separat pentru HP și pentru Dell și că doi coeficienți de multiplicare în funcție de durată vor fi aplicați [decizia atacată, considerentul (530)].

30

În continuare, Comisia a decis că, din moment ce acordurile de coordonare a prețurilor se numărau, prin însăși natura lor, printre cele mai grave încălcări ale articolului 101 TFUE și ale articolului 53 din Acordul privind SEE, iar înțelegerea privea cel puțin SEE, procentajul aplicat în funcție de gravitatea încălcării în speță va fi de 16 % pentru toți destinatarii deciziei atacate [decizia atacată, considerentul (544)].

31

În sfârșit, Comisia a arătat că, având în vedere circumstanțele speței, era necesar să se adauge un cuantum de 16 % în scop de descurajare [decizia atacată, considerentele (554) și (555)].

32

Dispozitivul deciziei atacate, în măsura în care vizează reclamanta, are următorul cuprins:

„Articolul 1

Următoarele întreprinderi au încălcat articolul 101 TFUE și articolul 53 din Acordul privind SEE prin participarea, în perioadele indicate, la o încălcare unică și continuă, constând în mai multe încălcări distincte, în sectorul unităților de disc optice care acoperă întreg teritoriul SEE și care a constat în acorduri de coordonare a prețurilor:

[…]

Articolul 2

Pentru încălcarea menționată la articolul 1 se aplică următoarele amenzi:

[…]

33

Prin cererea depusă la grefa Tribunalului la 29 decembrie 2015, reclamanta a introdus prezenta acțiune.

34

Comisia a depus memoriul în apărare la 29 aprilie 2016.

35

La propunerea judecătorului raportor, Tribunalul (Camera a cincea) a decis deschiderea fazei orale a procedurii.

36

Pledoariile părților și răspunsurile acestora la întrebările adresate de Tribunal au fost ascultate în ședința din 2 mai 2018.

37

Reclamanta solicită Tribunalului:

38

Comisia solicită Tribunalului:

39

În susținerea acțiunii formulate, reclamanta invocă cinci motive. Primul motiv este întemeiat pe o încălcare a dreptului la apărare, a obligației de motivare și a dreptului la bună administrare, al doilea, pe o eroare vădită de drept și pe o încălcare a obligației de motivare din cauza neconcordanței dintre dispozitivul deciziei atacate și raționamentul Comisiei cu privire la durata încălcării în ceea ce privește HP, al treilea, pe lipsa de probe și pe o motivare insuficientă în ceea ce privește participarea reclamantei la încălcarea unică și continuă, al patrulea, pe necompetența Comisiei de a aplica articolul 101 TFUE și articolul 53 din Acordul privind SEE și, al cincilea, pe erori de fapt și de drept în calcularea cuantumului amenzii și pe încălcarea obligației de motivare.

40

Este necesar să se examineze mai întâi al patrulea motiv, întemeiat pe lipsa de competență a Comisiei pentru aplicarea articolului 101 TFUE și a articolului 53 din Acordul privind SEE, iar ulterior celelalte motive, în ordinea în care au fost prezentate.

[omissis]

270

În memoriul în apărare, Comisia explică faptul că, pentru a calcula cuantumul amenzii aplicate reclamantei, Comisia a ales să excludă toate vânzările de ODD integrate în servere către Dell și HP. În vederea acestei deduceri, Comisia s‑ar fi întemeiat pe estimări furnizate de reclamantă, potrivit cărora cel puțin 10 % din vânzările sale de ODD au fost integrate în servere de către Dell. Or, imediat după adoptarea deciziei atacate, Dell ar fi furnizat Comisiei datele exacte conform cărora mai puțin de 1 % din ODD ar fi făcut obiectul unei astfel de integrări. În final, amenda aplicată reclamantei în decizia atacată ar fi mai mică cu 40000 de euro decât amenda care ar fi trebuit să îi fie aplicată pe baza valorii corecte a cifrelor de vânzări. Pentru a sancționa reclamanta pentru încălcare în mod adecvat și pentru a asigura egalitatea de tratament între destinatarii deciziei atacate, Comisia solicită, așadar, Tribunalului să își exercite competența de fond și să stabilească cuantumul amenzii aplicate reclamantei la suma de 7186000 de euro.

271

Reclamanta contestă argumentele Comisiei.

272

Trebuie amintit că, în cadrul competenței de fond care îi este recunoscută prin articolul 261 TFUE și prin articolul 31 din Regulamentul nr. 1/2003, Tribunalul are competența de a aprecia caracterul corespunzător al cuantumului amenzilor. Într‑adevăr, în cadrul competenței sale de fond, atribuțiile instanței Uniunii nu se limitează, cum prevede articolul 264 TFUE, la anularea deciziei atacate, ci îi permit să modifice sancțiunea aplicată prin aceasta (a se vedea Hotărârea din 8 octombrie 2008, Schunk și Schunk Kohlenstoff‑Technik/Comisia, T‑69/04, EU:T:2008:415, punctul 242 și jurisprudența citată).

273

Astfel, după cum subliniază Comisia, instanța Uniunii este competentă, prin urmare, dincolo de simplul control al legalității sancțiunii, să substituie aprecierea Comisiei cu propria apreciere și, în consecință, să anuleze, să reducă sau să majoreze amenda sau penalitatea cu titlu cominatoriu aplicată (a se vedea Hotărârea din 8 octombrie 2008, Schunk și Schunk Kohlenstoff‑Technik/Comisia, T‑69/04, EU:T:2008:415, punctul 243 și jurisprudența citată).

274

În aceste împrejurări, deși exercitarea competenței de fond este cel mai des solicitată de reclamanți în sensul unei reduceri a cuantumului amenzii, nimic nu se opune faptului ca și Comisia să supună instanței Uniunii problema cuantumului amenzii și să formuleze o cerere de majorare a respectivului cuantum (Hotărârea din 8 octombrie 2008, Schunk și Schunk Kohlenstoff‑Technik/Comisia, T‑69/04, EU:T:2008:415, punctul 244).

275

Astfel, revine Tribunalului, în cadrul respectivei competențe de fond, sarcina de a aprecia, la data la care adoptă decizia sa, dacă întreprinderilor în cauză li s‑a aplicat o amendă al cărei cuantum reflectă corect gravitatea încălcării în cauză (a se vedea Hotărârea din 27 septembrie 2012, Shell Petroleum și alții/Comisia, T‑343/06, EU:T:2012:478, punctul 117 și jurisprudența citată).

276

În sfârșit, după cum amintește Comisia în memoriul în apărare, cuantumul amenzii nu poate fi menținut în cazul în care rezultă din luarea în considerare a unui element de fapt inexact din punct de vedere material (a se vedea Hotărârea din 7 iunie 2011, Arkema France și alții/Comisia, T‑217/06, EU:T:2011:251, punctul 274 și jurisprudența citată).

277

În speță, reclamanta a furnizat Comisiei estimările sale în special prin e‑mailul din 28 septembrie 2015. Dell a furnizat estimarea sa prin scrisoarea din 21 octombrie 2015, respectiv la data la care Comisia a adoptat decizia atacată.

278

În această privință, este necesar să se amintească faptul că, potrivit normelor generale în materie de probă, credibilitatea și, prin urmare, valoarea probantă a unui înscris depind de originea sa, de împrejurările întocmirii lui, de destinatarul său și de conținutul acestuia (Hotărârea din 12 decembrie 2014, Eni/Comisia, T‑558/08, EU:T:2014:1080, punctul 39 și jurisprudența citată).

279

În primul rând, trebuie să se constate că estimarea prezentată de reclamantă, ca și cea produsă de Dell au fost furnizate prin simple e‑mailuri, ca răspuns la e‑mailuri ale Comisiei, care nu conțin nici semnătura, nici numele persoanelor responsabile de estimări.

280

În continuare, este necesar să se arate că, deși, în susținerea concluziei că mai puțin de 1 % din ODD fusese inclus în servere de către Dell, e‑mailul acestei societăți preciza că acest procent reprezenta 0,4 % din venituri, 0,5 % din costuri și 0,7 % din punct de vedere cantitativ, el nu oferea nicio explicație în ceea ce privește metoda de calcul care i‑a permis să ajungă la acest procent.

281

În ceea ce privește e‑mailul reclamantei, în acesta s‑a arătat doar că cel puțin 10 % din ODD‑urile sale au fost integrate în servere de către Dell, dar nu s‑au oferit explicații cu privire la metoda folosită.

282

În consecință, deși estimarea furnizată de Dell poate părea mai bine susținută, aceasta nu este totuși suficient de fiabilă pentru a stabili cu certitudine că estimarea inițial produsă de reclamantă constituia un fapt inexact din punct de vedere material în sensul Hotărârii din 7 iunie 2011, Arkema France și alții/Comisia (T‑217/06, EU:T:2011:251, punctul 274). Beneficiul îndoielii este, așadar, în favoarea reclamantei.

283

Prin urmare, este necesar să se respingă cererea Comisiei având ca obiect majorarea cuantumului amenzii.

[omissis]

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a cincea)

declară și hotărăște: