1

La 29 noiembrie 2002, intervenienta, SESVanderhave NV, a prezentat o cerere de protecție comunitară a soiurilor de plante la Oficiul Comunitar pentru Soiuri de Plante (OCSP), potrivit Regulamentului (CE) nr. 2100/94 al Consiliului din 27 iulie 1994 de instituire a unui sistem de protecție comunitară a soiurilor de plante (JO 1994, L 227, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 15, p. 197). Soiul de plante pentru care se solicită protecția este soiul M 02205, un soi de sfeclă de zahăr din specia Beta vulgaris L. ssp. Vulgaris var. altissima Döll.

2

OCSP a solicitat Statens utsädeskontroll (Oficiul de control și de certificare a semințelor, Suedia, denumit în continuare „oficiul de examinare”) să efectueze examinarea tehnică a soiului candidat, în conformitate cu articolul 55 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2100/94. Acestuia i s‑a solicitat, printre altele, să examineze dacă soiul candidat era distinct de soiurile cele mai asemănătoare a căror existență era notorie la data depunerii cererii de protecție comunitară a soiurilor de plante (denumite în continuare „soiuri de referință”), în sensul articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2100/94. Pentru aceasta, soiurile de sfeclă de zahăr Dieck 3903 și KW 043 au fost considerate soiurile cele mai asemănătoare cu soiul candidat.

3

La 10 decembrie 2004, oficiul de examinare a trimis la OCSP raportul tehnic final, însoțit de descrierea soiului și de un document intitulat „Informații privind distincția” (denumit în continuare „raport comparativ privind distincția”). Acest din urmă document cuprindea următoarele elemente:

4

În temeiul acestui raport, la 18 aprilie 2005, OCSP i‑a acordat intervenientei protecția comunitară a soiurilor de plante solicitată, înregistrată sub referința UE 15118, pentru soiul M 02205. La această decizie au fost anexate documentele furnizate de oficiul de examinare, care cuprindeau descrierea soiului și raportul comparativ privind distincția.

5

La 20 aprilie 2012, reclamanta, Aurora Srl, a informat OCSP că, pe de o parte, o procedură judiciară era pendinte în fața instanțelor italiene – procedură în contrafacere inițiată de intervenientă împotriva sa – și, pe de altă parte, că în certificatul de înregistrare a soiului M 02205 a fost sesizată o contradicție, și anume că nivelurile de manifestare referitoare la caracterele „culoarea limbului” și „limb: ondulare a marginii”, astfel cum au fost inserate în descrierea soiului, nu corespundeau nivelurilor de manifestare precizate în raportul comparativ privind distincția (respectiv 4 în loc de 5 și 5 în loc de 4).

6

În urma unei cereri de clarificare formulate de OCSP la 23 aprilie 2012, oficiul de examinare a confirmat că se strecurase, într‑adevăr, o eroare în raportul comparativ privind distincția. Cu toate acestea, potrivit oficiului de examinare, eroarea menționată nu punea sub semnul întrebării concluzia privind caracterul distinct al soiului candidat, cu atât mai mult cu cât informațiile furnizate în descrierea soiului erau exacte.

7

La 4 mai 2012, o versiune corectată a raportului comparativ privind distincția a fost transmisă de OCSP reclamantei, indicându‑i că era vorba, în realitate, de o eroare în transcrierea informațiilor preluate din descrierea oficială a soiului respectiv.

8

Ulterior, reclamanta a informat OCSP că au fost sesizate alte erori în versiunea corectată a raportului comparativ privind distincția, și anume că, în versiunea modificată a documentului menționat, nota care corespundea caracterului „culoarea limbului” nu fusese rectificată. În această privință, la 11 mai 2012, OCSP a confirmat că nivelul de manifestare a soiului M 02205 în ceea ce privește caracterul menționat era 4, iar nu 5. În măsura în care, ca urmare a acestei din urmă corecturi, caracterul „culoarea limbului” nu mai era pertinent pentru a distinge soiul candidat de soiul KW 043, dat fiind că nivelurile acestora de manifestare au devenit identice, acest caracter a fost retras din raportul comparativ privind distincția.

9

La momentul schimbului de corespondență care a avut loc cu această ocazie între oficiul de examinare și OCSP, acesta din urmă a semnalat probleme legate de nivelul de manifestare identic al celor două soiuri, M 02205 și KW 043, în ceea ce privește caracterul „germinație”.

10

La 27 aprilie 2012, la momentul trimiterii versiunii corectate a raportului comparativ privind distincția, oficiul de examinare a menținut referirea la caracterul „germinație”, adăugând la nivelul său de manifestare o variație de procentaj, și anume 29 % pentru soiul candidat, față de 94 % pentru soiul de referință KW 043.

11

În urma acestor corecturi succesive, raportul comparativ privind distincția avea următorul cuprins:

12

La 28 august 2012, reclamanta a introdus o cerere în anulare a protecției comunitare a soiurilor de plante acordată intervenientei, în temeiul articolului 20 din Regulamentul nr. 2100/94, pentru motivul că respectivele corecturi succesive aduse raportului comparativ privind distincția arătau că soiul M 02205 nu îndeplinea condiția „distincției”, în sensul articolului 7 alineatul (1) din regulamentul menționat. Mai precis, reclamanta a contestat în cadrul memoriului de expunere a motivelor de recurs pe care l‑a introdus la OCSP faptul că, în urma corecturilor menționate mai sus, singura distincție între soiurile M 02205 și KW 043 consta în variația de procentaj a nivelului de manifestare a caracterului „germinație”, și anume 29 % pentru soiul M 02205, față de 94 % pentru soiul de referință KW 043. Or, această împrejurare ar fi făcut inadecvată alegerea acestui caracter pentru concluzia privind caracterul distinct al soiului candidat, dat fiind că, în conformitate cu explicațiile oferite în anexa 1 la Protocolul adoptat de OCSP la 15 noiembrie 2001 pentru specia Beta vulgaris L. ssp. Vulgaris var. altissima Döll (denumit în continuare „protocolul din 15 noiembrie 2001”), aplicabil în speță, caracterul distinct al unui soi candidat nu putea fi justificat în lumina caracterului „germinație” decât dacă exista o diferență de două puncte între notația acesteia și notația soiului de referință – ceea ce, în mod incontestabil, nu se întâmplă în speță.

13

La 13 mai 2013 – în măsura în care s‑a constatat, ca urmare a corecturilor menționate mai sus, că distincția dintre soiul M 02205 și KW 043 consta, într‑adevăr, numai în diferența privind procentajul caracterului „germinație” –, OCSP a contactat oficiul de examinare solicitându‑i să verifice dacă singurul caracter de stabilire a distincției dintre soiurile menționate era caracterul „germinație” sau dacă alte caractere de acest tip au fost de asemenea observate la momentul realizării examinării tehnice.

14

La 14 mai 2013, oficiul de examinare a eliberat o versiune actualizată a raportului comparativ privind distincția, care conținea noi caractere pe care oficiul menționat le considera apte să justifice distincția dintre soiurile în cauză. Versiunea în discuție se prezenta după cum urmează:

15

Având în vedere aceste elemente, la 16 mai 2013, OCSP a confirmat părților din procedura de declarare a nulității că soiul M 02205 se distingea de toate celelalte soiuri notorii, în sensul articolului 7 din Regulamentul nr. 2100/94. Acesta a precizat, în plus, că schimbarea caracterelor care intervenise se datora faptului că practicile diferitelor oficii de examinare variau atât în ceea ce privește modul în care acestea redactau rapoartele privind distincția, cât și în ceea ce privește alegerea caracterelor pe care acestea le apreciau pertinente pentru justificarea caracterului distinct al unui soi candidat. Pe de altă parte, OCSP a justificat alegerea caracterului „germinație” tocmai pe baza acestei variații în practicile diferitelor oficii de examinare. Cu toate acestea, în măsura în care s‑a constatat faptul că respectivul caracter nu era apt să justifice concluzia privind distincția, acesta a fost în final retras de pe lista caracterelor care figurează în versiunea definitivă a raportului comparativ privind distincția, astfel cum a fost stabilită la 9 septembrie 2013. Această versiune avea următorul cuprins:

16

Din cauza diferitor modificări aduse raportului comparativ privind distincția, reclamanta – în cadrul observațiilor sale orale prezentate în cursul ședinței care a avut loc în fața OCSP – a prezentat argumente suplimentare în vederea stabilirii faptului că, la momentul acordării protecției comunitare a soiurilor de plante în litigiu, soiul M 02205 nu era distinct de soiul de referință KW 043.

17

Aceasta a susținut în special că penultima și ultima versiune a raportului comparativ privind distincția indicau că notele de manifestare care figurau în acestea în ceea ce privește soiurile de referință KW 043 și Dieck 3903 nu proveneau din rezultatele probelor de cultură comparative efectuate în anii 2003 și 2004, ci că fuseseră preluate din descrierile oficiale ale soiurilor menționate, astfel cum au fost stabilite la momentul acordării protecției comunitare a soiurilor de plante. Potrivit reclamantei, o astfel de practică ar fi nu numai inacceptabilă, ci și ilegală, fiind în contradicție cu toate normele aplicabile în materie – în temeiul cărora caracterul distinct al unui soi candidat ar trebui să aibă la bază numai datele rezultate din probele comparative de cultură, efectuate în cursul a două cicluri de vegetație independente care au urmat după depunerea cererii de înregistrare a unui soi candidat. În opinia sa, exista o singură explicație posibilă pentru a justifica decizia OCSP de a‑și întemeia concluzia privind caracterul distinct al soiului M 02205 pe descrierea oficială a soiurilor de referință KW 043 și Dieck 3903. Această explicație ar fi că, în urma retragerii caracterelor „culoarea limbului” și „germinație” din raportul comparativ privind distincția, nicio altă informație din care să reiasă rezultatele obținute în urma probelor comparative de cultură din anul 2003 și din anul 2004 nu putea să justifice caracterul distinct al soiului candidat.

18

Cu scopul de a înlătura orice îndoială în această privință, reclamanta a solicitat OCSP la 23 mai 2013 să îi furnizeze toate documentele care proveneau de la oficiul de examinare în ceea ce privește dosarul soiului M 02205. Prin scrisoarea din 5 iunie 2013, OSCP a răspuns la cererea reclamantei, însă nu a făcut‑o decât parțial, furnizându‑i numai listele soiurilor care fuseseră examinate în cadrul examinării tehnice efectuate în anii 2003 și 2004, astfel cum i‑au fost prezentate de oficiul de examinare.

19

Mai multe alte cereri de informații suplimentare au fost formulate de reclamantă în fața OCSP în scopul de a obține rezultatele probelor de cultură respective. Aceste cereri nu au fost însă încununate de succes pe parcursul procedurii administrative în fața OCSP pentru motivul că astfel de informații trebuiau păstrate de oficiul de examinare. Abia la 2 martie 2015 OCSP a trimis reclamantei rezultatele probelor de cultură menționate.

20

Prin decizia NN 010 din 23 septembrie 2013, OCSP a respins cererea de declarare a nulității introdusă de reclamantă în temeiul articolului 20 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 2100/94, pentru motivul că soiul M 02205 se distingea net de soiurile de referință, inclusiv de soiul KW 043. Acesta a explicat că, la momentul eliberării raportului final, oficiul de examinare avea cunoștință de notele de manifestare, corecte, cu privire la toate caracterele legate de soiul candidat și că, prin urmare, erorile de transcriere în raportul comparativ de diferențiere nu aveau incidență asupra concluziei referitoare la caracterul distinct al acelui soi; această împrejurare ar fi fost de altfel confirmată de oficiul de examinare.

21

În opinia OCSP, soiul candidat se distingea net de toate celelalte soiuri de sfeclă de zahăr notorii, iar aceasta datorită mai multor caracteristici. În această privință, mai întâi, OCSP a amintit că versiunea actualizată a raportului comparativ privind distincția din 14 mai 2013 confirma concluzia privind distincția soiului M 02205 față de soiul de referință KW 043 pe baza a patru alte caracteristici. Ulterior, acesta a arătat că împrejurarea că, în pofida lipsei sale de relevanță în justificarea caracterului distinct al soiului candidat, caracterul „germinație” a fost menționat inițial în raportul comparativ privind distincția, deși regretabilă, nu avea incidență asupra concluziei finale. Aceasta cu atât mai mult cu cât raportul comparativ privind distincția ar fi prezentat în mod facultativ de oficiile de examinare, numai în scop informativ. În sfârșit, OCSP a precizat că, în momentul în care a conștientizat că acest caracter, „germinație”, nu constituia un caracter pertinent care trebuia menționat în raport, nu a solicitat oficiului de examinare caractere „suplimentare” sau „noi”, astfel cum ar fi susținut reclamanta, ci să aleagă un alt caracter care fusese observat în timpul probelor comparative de cultură și care permitea ilustrarea în mod pertinent a caracterului distinct al soiului candidat.

22

Având în vedere cele de mai sus, OCSP a refuzat să declare nulă și neavenită protecția comunitară a soiurilor de plante contestată.

23

La 4 octombrie 2013, reclamanta a formulat recurs în fața camerei de recurs a OCSP, în temeiul articolelor 67-72 din Regulamentul nr. 2100/94, împotriva deciziei de respingere a cererii sale de declarare a nulității.

24

În memoriul în care a expus motivele de recurs, reclamanta a exprimat îndoieli cu privire la originea datelor referitoare la soiul de referință KW 043 astfel cum fuseseră inserate în penultima și în ultima versiune a raportului comparativ privind distincția.

25

Ca și în primă instanță în fața OCSP, aceasta a reiterat afirmația conform căreia caracterul distinct al soiului M 02205 fusese stabilit cu privire la soiurile de referință KW 043 și Dieck 3903 nu pe baza datelor obținute în urma probelor comparative de cultură, ci, mai probabil, pe baza notelor care figurau pe certificatele soiurilor de referință, obținute în urma probelor comparative de cultură efectuate în perioade diferite, și anume în anii 2001 și 2002 pentru soiul KW 043 și în anii 2002 și 2003 pentru soiul Dieck 3903. În această privință, reclamanta a precizat că notele de manifestare acordate soiului KW 043 în raportul comparativ privind distincția erau identice cu cele menționate în descrierea oficială a soiului menționat. Or, instituțiile de examinare nu ar contesta că, din cauza faptului că notele de manifestare a caracterelor specifice ale sfeclei de zahăr sunt extrem de influențate de factori externi, probabilitatea de a obține aceleași note de manifestare în urma probelor comparative de cultură efectuate pe parcursul unor ani diferiți este extrem de scăzută.

26

Prin Decizia A 010/2013 din 26 noiembrie 2014 (denumită în continuare „decizia atacată”), camera de recurs a respins ca nefondat recursul reclamantei, considerând în special că aceasta supraestimase importanța raportului comparativ privind distincția, în timp ce, în realitate, acest document nu cuprindea decât informații suplimentare care decurgeau din rezultatele probelor comparative de cultură. Prin urmare, faptul că acest document a fost corectat de trei ori nu ar fi fost în măsură să conducă la nulitatea protecției comunitare a soiurilor de plante în litigiu.

27

În ceea ce privește aspectul privind probele comparative de cultură, camera de recurs a considerat că reclamanta se limita la a susține că nu se făcuse nicio comparație directă a soiului candidat cu soiurile de referință. După ce a calificat o astfel de comparație directă a soiurilor drept „regulă de bază” în cadrul unor asemenea probe, camera de recurs a considerat că aceasta avusese loc în speță, astfel cum domnul C., expertul oficiului de examinare, confirmase în ședința din fața sa.

28

Camera de recurs a precizat, de altă parte, că datele inserate în raportul comparativ privind distincția nu puteau proveni decât din rezultatele obținute ca urmare a probelor comparative de cultură efectuate asupra soiului candidat și asupra celor considerate cele mai similare cu el. În această privință, mai întâi, aceasta a explicat că, din cauza influențelor de mediu asupra manifestării caracterelor, soiurile candidate nu puteau fi comparate cu rezultate documentate și colectate anterior. Astfel, conform unei reguli de bază, în cadrul probelor comparative de cultură, compararea directă a unui soi candidat cu soiurile de referință ar constitui o condiție prealabilă pentru acordarea unei protecții comunitare a soiurilor de plante. Apoi, camera de recurs a indicat că faptul că o asemenea comparație directă a materiilor vii a fost efectuată în speță ar fi fost confirmat în fața ei, în ședință, de examinatorul oficiului de examinare. În sfârșit, camera de recurs a concluzionat că OCSP și oficiul de examinare urmaseră procedura corectă de examinare, astfel cum era prevăzută de protocolul din 15 noiembrie 2001.

29

În ceea ce privește argumentul reclamantei care constă în imputarea în sarcina OCSP a faptului că nu i‑a transferat rezultatele înregistrate ale probelor comparative de cultură care s‑au desfășurat în cursul anilor 2003 și 2004, în pofida mai multor cereri de acces formulate în acest sens, camera de recurs a considerat că astfel de informații trebuiau să fie reținute de oficiul de examinare. Prin urmare, aceasta a concluzionat că împrejurările referitoare la respectivul refuz al accesului nu erau afectate de niciun motiv obscur și că acestea erau, cel mai probabil, rezultatul unei neînțelegeri între OCSP și oficiul de examinare.

30

Reclamanta solicită Tribunalului:

31

OCSP solicită Tribunalului:

32

Intervenienta solicită Tribunalului:

33

În cadrul memoriului în intervenție și al duplicii prezentate în fața Tribunalului, mai întâi, intervenienta arată că acțiunea nu ar fi admisibilă din cauza faptului că reclamata nu și‑a întemeiat motivele acțiunii pe articolul 20 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 2100/94, care ar reprezenta singurul temei juridic aplicabil în scopul declarării ca nulă și neavenită a unei protecții comunitare a soiurilor de plante.

34

În continuare, intervenienta apreciază că anexele 15-18, prezentate pentru prima dată în replică, trebuie să fie declarate inadmisibile, în măsura în care reclamanta nu a prezentat motivele care să justifice întârzierea prezentării anexelor menționate.

35

În sfârșit, intervenienta impută reclamantei faptul că nu a prezentat replica în mod clar și precis, contrar cerințelor care reies din jurisprudență. În special, aceasta a arătat că argumentele invocate de reclamantă nu au fost structurate în mod logic și sistematic, ci se încrucișează și se suprapun, astfel încât i‑ar fi imposibil să determine cu certitudine esența poziției contrare pe care reclamanta înțelege să o exprime. Prin urmare, intervenienta lasă în sarcina Tribunalului să aprecieze dacă replica poate fi considerată inadmisibilă din cauza lacunelor menționate mai sus.

36

În cadrul observațiilor sale scrise, prezentate la grefa Tribunalului la 20 iunie 2017, cu privire la documentul depus de reclamantă în ședința din fața Tribunalului, intervenienta a contestat admisibilitatea elementelor de probă suplimentare furnizate de reclamantă cu această ocazie, pentru motivul că nu fuseseră prezentate în fața camerei de recurs.

37

Reclamanta contestă argumentele invocate de intervenientă.

38

În primul rând, în ceea ce privește afirmația intervenientei referitoare la lipsa referirii exprese la articolul 20 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 2100/94, trebuie să se arate că, mai întâi, nu se impune ca partea să invoce expres dispozițiile pe care aceasta își întemeiază motivele pe care le invocă. Este suficient ca obiectul cererii formulate de această parte, precum și principalele elemente de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea să fie prezentate în cererea introductivă cu suficientă claritate [a se vedea Hotărârea din 15 ianuarie 2013, Gigabyte Technology/OAPI – Haskins (Gigabyte), T‑451/11, nepublicată, EU:T:2013:13, punctul 28 și jurisprudența citată]. Această jurisprudență este aplicabilă mutatis mutandis în cazul unei erori în formularea dispozițiilor pe care se întemeiază motivele acțiunii [a se vedea Hotărârea din 15 ianuarie 2013, Gigabyte Technology/OAPI – Haskins (Gigabyte), T‑451/11, nepublicată, EU:T:2013:13, punctele 27-30].

39

În orice caz, trebuie să se arate că reclamanta nu a săvârșit nicio eroare prin faptul că și‑a întemeiat acțiunea în fața Tribunalului pe articolul 263 TFUE și pe articolul 73 din Regulamentul nr. 2100/94, iar nu pe articolul 20 alineatul (1) litera (a) din regulamentul menționat. Astfel, din modul de redactare a articolelor 20 și 73 din Regulamentul nr. 2100/94 reiese că, în timp ce prima dispoziție enunță cazurile în care OCSP trebuie să declare nulă și neavenită protecția comunitară a soiurilor de plante, precum și consecințele care decurg dintr‑o astfel de declarație a nulității, a doua dispoziție este aplicabilă în cazul unei acțiuni în anulare formulate în fața instanței Uniunii împotriva deciziilor camerei de recurs. Prin urmare, reclamanta și‑a întemeiat în mod corect acțiunea pe articolul 73 din regulamentul menționat. Așadar, afirmația intervenientei referitoare la inadmisibilitatea acțiunii din cauza lipsei unei referiri exprese la articolul 20 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 2100/94 trebuie respinsă.

40

În al doilea rând, în ceea ce privește afirmația intervenientei referitoare la lipsa clarității și a preciziei replicii, aceasta trebuie respinsă. Astfel, argumentația prezentată de reclamantă în replică este suficient de clară și de inteligibilă, ceea ce este confirmat de altfel de faptul că OCSP a prezentat un rezumat detaliat al acestei argumentații fără să facă nicio referire la eventuale probleme de înțelegere.

41

Tribunalul va analiza ulterior dacă este util să se pronunțe cu privire la argumentația intervenientei referitoare la pretinsa inadmisibilitate a anexelor 15-18, prezentate de reclamantă pentru prima dată în replică, și a elementelor de probă suplimentare furnizate de reclamantă în ședința din fața Tribunalului.

42

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive. În primul rând, aceasta arată în esență că în mod eronat camera de recurs a considerat că soiul M 02205 era distinct de soiul de referință KW 043. În opinia sa, decizia atacată a fost adoptată cu încălcarea articolelor 6 și 7 din Regulamentul nr. 2100/94, pentru motivul că condiția esențială prin care se dispune că un soi de plante candidat la protecția comunitară a soiurilor de plante trebuia să fie „distinct” de soiurile de referință nu a fost îndeplinită în speță. În al doilea rând, reclamanta apreciază că, prin faptul a considerat că OCSP putea să modifice retroactiv caracterele utilizate pentru a justifica acordarea unei protecții comunitare a soiurilor de plante, camera de recurs a încălcat principiile securității juridice și protecției încrederii legitime. În acest sens, reclamanta invocă de asemenea o eroare de drept care ar fi fost săvârșită de camera de recurs în interpretarea articolului 87 alineatul (4) din Regulamentul nr. 2100/94.

43

În al treilea rând, în cadrul celui de al treilea motiv, reclamanta susține în esență că decizia atacată a fost adoptată cu încălcarea principiului transparenței și a dreptului de acces la documente. Ea se întemeiază în această privință pe trei critici.

44

Primo, în lumina penultimei și a ultimei versiuni ale raportului comparativ privind distincția, reclamanta arată că în speță a fost încălcată obligația de a întemeia comparația unui soi candidat cu soiurile de referință pe informațiile care reies din probele comparative de cultură.

45

Secundo, reclamanta susține că procedura de examinare nu ar fi fost realizată în mod transparent, de vreme ce, în timpul procedurii administrative și în pofida mai multor cereri, OCSP nu i‑ar fi comunicat documentele privind rezultatele probelor comparative de cultură care fuseseră efectuate de oficiul de examinare în cursul anilor 2003 și 2004 și care permiteau să se verifice respectarea obligației prevăzute la punctul 44 de mai sus. Pentru aceleași motive, reclamanta invocă încălcarea dreptului de acces la documente.

46

Tertio, reclamanta impută în esență camerei de recurs că nu a efectuat verificările necesare, în pofida probelor aduse de aceasta privind erorile săvârșite de oficiul de examinare, ci s‑a limitat la declarațiile orale ale domnului C. potrivit cărora au avut loc probe de cultură comparative în anii 2003 și 2004. Acționând astfel, camera de recurs ar fi încălcat cerința imparțialității care reiese din articolul 41 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

47

Trebuie să se analizeze, în primul rând, al treilea motiv al reclamantei și în special prima și a treia critică formulate în susținerea acestui motiv.

48

Astfel cum s‑a arătat la punctul 44 de mai sus, în cadrul primei critici, reclamanta a susținut în special că penultima și ultima versiune actualizate ale raportului comparativ privind distincția demonstrau că, în parte, caracterul distinct al soiului M 02205 se întemeiase pe datele colectate în afara probelor comparative de cultură efectuate în anii 2003 și 2004 – cu încălcarea normelor aplicabile potrivit cărora compararea unui soi candidat cu soiuri de referință nu ar trebui să se întemeieze decât pe date care rezultă din probe comparative de cultură.

49

Mai precis, reclamanta exprimă îndoieli referitor la originea caracterelor care au fost inserate în ultimele versiuni ale raportului comparativ privind distincția în ceea ce privește soiul de referință KW 043. În această privință, ea susține că examinarea minuțioasă a notelor de manifestare care sunt indicate în aceste ultime versiuni în ceea ce privește soiul KW 043 arată că notele de manifestare respective sunt identice cu informațiile înscrise în descrierea oficială a soiului KW 043, astfel cum a fost stabilită în anul 2002, ca urmare a probelor comparative de cultură efectuate în anii 2000 și 2001. Or, o asemenea coincidență ar fi foarte improbabilă având în vedere efectul pe care anotimpurile le pot avea asupra manifestărilor fenotipice.

50

Reclamanta concluzionează că informațiile prezentate în penultima și în ultima versiune a raportului comparativ privind distincția în ceea ce privește soiul de referință KW 043 nu proveneau din probe comparative de cultură, ci că fuseseră preluate din descrierea oficială a soiului de referință menționat, astfel cum a fost stabilită la momentul acordării protecții comunitare a soiurilor de plante acesteia din urmă.

51

Reclamanta nu contestă faptul că probele comparative de cultură au avut loc în anii 2003 și 2004. Cu toate acestea, în cadrul celui de al treilea motiv, ea impută, printre altele, OCSP faptul că, în pofida probelor pe care le‑a prezentat, camera de recurs s‑a limitat la declarațiile orale ale expertului oficiului de examinare, domnul C., fără să efectueze nici cea mai mică verificare privind erorile invocate ale acestui oficiu.

52

OCSP contestă argumentele reclamantei. Mai întâi, el susține în esență că reclamanta arată că oficiul de examinare nu ar fi comparat în mod direct soiul candidat cu soiurile de referință. În această privință, precizează că, contrar argumentelor invocate de reclamantă, în ședința care a avut loc în fața camerei de recurs, expertul oficiului de examinare care realizase analiza tehnică în speță a confirmat, pe de o parte, că examinarea soiului M 02205 a fost realizată conform protocolului din 15 noiembrie 2001 și, pe de altă parte, că soiul candidat a fost comparat cu toate soiurile de referință în cursul a două cicluri consecutive de probe de cultură.

53

În plus, OCSP arată că, în speță, camera de recurs nu avea niciun motiv să pună la îndoială fiabilitatea declarațiilor făcute în ședința din fața sa de domnul C. cu privire la efectuarea examinării tehnice și în special la confirmarea dată de acesta că soiul M 02205 fusese comparat în mod direct, cu ocazia probelor comparative de cultură, cu toate celelalte soiuri de sfeclă de zahăr notorii.

54

În ceea ce privește intervenienta, aceasta susține în esență că reclamanta a pretins, fără să fi adus probe, că informațiile înscrise în ultima versiune a raportului comparativ privind distincția privind soiul KW 043 nu proveneau din probele comparative de cultură efectuate în anii 2003 și 2004. Or, din Hotărârea din 21 mai 2015, Schräder/OCSP (C‑546/12 P, EU:C:2015:332, punctul 57), ar reieși că revenea solicitantului cererii de declarare a nulității sarcina să prezinte elemente de probă și factuale substanțiale care să poată constitui temeiul unor îndoieli serioase cu privire la legalitatea acordării protecției comunitare a soiurilor de plante contestate. Prin urmare, reclamanta nu ar fi adus proba a cărei prezentare era în sarcina sa.

55

În acest sens, este necesar să se amintească, mai întâi, că, potrivit articolului 20 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 2100/94, OCSP declară nulă și neavenită protecția comunitară a soiurilor de plante dacă se stabilește că condițiile prevăzute la articolul 7 sau 10 nu erau îndeplinite în momentul acordării protecției comunitare a soiurilor de plante. Pe de altă parte, potrivit articolului 7 alineatul (1) din același regulament, „un soi este considerat distinct dacă se distinge net, prin manifestarea caracteristicilor care rezultă dintr‑un genotip sau dintr‑o combinație de genotipuri date, de orice alt soi a cărui existență este notorie la data depunerii cererii stabilite în conformitate cu articolul 51.”

56

În plus, trebuie să se arate că Curtea a precizat în această privință că condițiile privind în special distincția sunt, în temeiul articolului 6 din regulamentul menționat, condiții sine qua non de acordare a protecției comunitare. Prin urmare, în absența acestor condiții, protecția acordată este nelegală și este în interesul general ca ea să fie declarată nulă și neavenită (Hotărârea din 21 mai 2015, Schräder/OCSP, C‑546/12 P, EU:C:2015:332, punctul 52).

57

Curtea a declarat de asemenea că OCSP dispunea de o largă putere de apreciere în ceea ce privește declararea nulității unei protecții a plantelor, în sensul articolului 20 din Regulamentul nr. 2100/94. Prin urmare, doar îndoieli serioase cu privire la faptul că erau îndeplinite condițiile enunțate la articolul 7 sau 10 din acest regulament la data examinării prevăzute la articolele 54 și 55 din regulamentul menționat pot justifica o reexaminare a soiului protejat pe calea procedurii de declarare a nulității, în temeiul articolului 20 din Regulamentul nr. 2100/94 (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 mai 2015, Schräder/OCSP, C‑546/12 P, EU:C:2015:332, punctul 56).

58

În acest context, terțul care solicită declararea nulității unei protecții a plantelor trebuie să prezinte elemente de probă și factuale substanțiale care să poată constitui temeiul unor îndoieli serioase cu privire la legalitatea acordării protecției soiurilor de plante în urma examinării prevăzute la articolele 54 și 55 din regulamentul menționat (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 mai 2015, Schräder/OCSP, C‑546/12 P, EU:C:2015:332, punctul 57).

59

Îi revine, așadar, reclamantei sarcina să prezinte, în susținerea cererii sale de anulare, elementele de probă sau factuale substanțiale care să poată genera îndoieli serioase în viziunea camerei de recurs în ceea ce privește legalitatea protecției soiurilor de plante acordate în speță.

60

În consecință, este necesar să se examineze dacă elementele prezentate de reclamantă în această privință în fața camerei de recurs erau suficiente pentru a genera îndoieli serioase în viziunea acestei camere și dacă ele erau, prin urmare, susceptibile să justifice o reexaminare a soiului M 02205 pe calea procedurii de declarare a nulității, în temeiul articolului 20 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 2100/94.

61

Pentru a răspunde la această întrebare este necesar mai întâi să se verifice cerințele impuse de reglementarea în cauză în ceea ce privește elaborarea notelor de manifestare pe care trebuie să se întemeieze concluziile referitoare la caracterul distinct sau nedistinct al unui soi de plante. În continuare, este necesar să se examineze dacă argumentele invocate de reclamantă în această privință puteau naște îndoieli serioase în viziunea camerei de recurs. În sfârșit, trebuie să se examineze aspectul dacă obligațiile care îi reveneau în cazul unor astfel de îndoieli serioase au fost îndeplinite în mod corect de camera de recurs.

62

În primul rând, în ceea ce privește cerințele impuse de reglementarea în cauză, este necesar să se arate că, în temeiul articolului 56 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2100/94, examinările tehnice se realizează în conformitate cu principiile directoare formulate de consiliul de administrație și în conformitate cu instrucțiunile OCSP. În această privință, trebuie să se arate că larga putere de apreciere de care dispune OCSP în exercitarea funcțiilor sale nu îi poate permite să se sustragă de la normele tehnice care reglementează desfășurarea examinărilor tehnice fără să contravină obligației de bună administrare, precum și obligației de atenție și de imparțialitate care îi revine. În plus, caracterul obligatoriu, inclusiv pentru OCSP, al acestor norme este confirmat de articolul 56 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2100/94, care impune ca examinările tehnice să se realizeze în conformitate cu acestea (Hotărârea din 8 iunie 2017, Schniga/OCSP, C‑625/15 P, EU:C:2017:435, punctul 79).

63

În acest sens este necesar să se arate că, în conformitate cu articolul 56 alineatul (2) menționat mai sus, OCSP a adoptat protocolul din 15 noiembrie 2001 în vederea stabilirii principiilor directoare pentru analiza tehnică și condițiile de înregistrare a soiurilor din specia de sfeclă de zahăr Beta vulgaris L. ssp. Vulgaris var. altissima Döll. În temeiul punctului III 2, intitulat „Material de examinat” (material to be examined), și al punctului III 5, intitulat „Concepții de probă și condiții de creștere” (trial designs and growing conditions), din protocolul menționat, soiurile candidate și soiurile de referință trebuie să facă obiectul unei comparații directe în cultură, care trebuie să se efectueze în mod normal în cursul a cel puțin două cicluri de vegetație independente. În plus, în decizia atacată, însăși camera de recurs a subliniat importanța respectării acestei cerințe, care constituie, potrivit termenilor săi, o condiție prealabilă pentru acordarea unei protecții comunitare a soiurilor de plante (a se vedea punctul 28 de mai sus).

64

În consecință, notele de manifestare care figurează în raportul comparativ privind distincția, pe baza cărora se stabilește caracterul distinct al unui soi candidat, trebuie să corespundă notelor obținute în urma probelor comparative de cultură efectuate în cursul a două cicluri de vegetație anuale ulterioare cererii de protecție comunitară a soiurilor de plante a soiului candidat.

65

În al doilea rând, în ceea ce privește argumentele invocate de reclamantă, din înscrisurile de la dosar reiese că aceasta a arătat în fața camerei de recurs că notele de manifestare acordate soiului KW 043 în raportul comparativ privind distincția erau identice cu cele menționate în descrierea oficială a soiului menționat, susținând ipoteza că aceste note proveneau din descrierea oficială respectivă, iar nu din probele comparative de cultură efectuate în anii 2003 și 2004 în vederea acordării protecției comunitare soiului M 02205. În plus, întemeindu‑se pe exemple concrete rezultate din descrierile oficiale ale altor soiuri, reclamanta s‑a străduit să demonstreze că probabilitatea ca un anumit soi de sfeclă de zahăr să obțină aceleași note de la un an la altul era foarte scăzută.

66

În această privință, este necesar să se constate că, astfel cum s‑a subliniat la punctele 18 și 19 de mai sus, deși reclamanta a solicitat în mai multe rânduri accesul la dosarul pentru soiul M 02205, inclusiv la rezultatele probelor comparative de cultură efectuate în anii 2003 și 2004, acestea din urmă i‑au fost transferate de OCSP abia la 2 martie 2015, adică la o dată ulterioară celei la care camera de recurs a pronunțat decizia atacată. Prin urmare, trebuie să se constate că reclamanta nu era în măsură să se întemeieze pe alte elemente de probă decât cele pe care le‑a prezentat în fața instanțelor OCSP, și anume pe comparația dintre informațiile care figurau în raportul comparativ privind distincția și cele înscrise în descrierile oficiale respective ale soiurilor M 02205 și KW 043, precum și, în scop ilustrativ, pe informațiile împrumutate din descrierile oficiale ale altor soiuri.

67

În plus, reclamanta a putut în mod întemeiat să se prevaleze în fața camerei de recurs de mai multe erori săvârșite în raportul comparativ privind distincția, precum cele indicate la punctele 5-15 de mai sus, care au determinat mai multe corecturi succesive ale acelui raport, erori care puteau de asemenea naște îndoieli serioase în viziunea camerei de recurs, cel puțin cu privire la fiabilitatea notelor de manifestare care corespundeau caracterelor inserate în raportul comparativ privind distincția. În plus, caracterul tardiv al corecturilor menționate putea, astfel cum a subliniat în esență reclamanta în fața camerei de recurs, să fie de natură să întărească aceste îndoieli.

68

Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se considere că reclamanta a prezentat în fața camerei de recurs elemente de fapt substanțiale suficiente pentru a naște îndoieli serioase legate de aspectul dacă informațiile utilizate pentru soiul de referință KW 043 fuseseră preluate din descrierea oficială a acestui soi. Camera de recurs avea, prin urmare, obligația să verifice temeinicia acestei afirmații și să tragă concluziile care se impuneau în privința recursului reclamantei.

69

Mai mult, trebuie să se adauge că, în răspunsurile la întrebările scrise ale Tribunalului, OCSP a recunoscut că notele de manifestare referitoare la soiul de referință KW 043, astfel cum au fost inserate în penultima și în ultima versiune a raportului comparativ privind distincția, nu corespundeau datelor colectate în urma a probelor de cultură efectuate în anii 2003 și 2004, ci fuseseră preluate din descrierea oficială a soiului KW 043.

70

În al treilea rând, în ceea ce privește aspectul dacă obligațiile care îi reveneau în cazul unor astfel de îndoieli serioase au fost îndeplinite în mod corect de camera de recurs, primo, trebuie amintit că sarcina OCSP se caracterizează printr‑o complexitate științifică și tehnică a condițiilor de examinare a cererilor de protecție comunitară, astfel încât trebuie să i se recunoască o marjă de apreciere în exercitarea funcțiilor sale (a se vedea Hotărârea din 19 decembrie 2012, Brookfield New Zeland și Elaris/OCSP și Schinga, C‑534/10 P, EU:C:2012:813, punctul 50 și jurisprudența citată). Această putere de apreciere privește în special verificarea caracterului distinctiv al unui soi, în sensul articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2100/94 (a se vedea Hotărârea din 8 iunie 2017, Schinga/OCSP, C‑625/15 P, EU:C:2017:435, punctul 46 și jurisprudența citată).

71

Secundo, OCSP, în calitate de organism al Uniunii Europene, este supus principiului bunei administrări, potrivit căruia îi revine sarcina de a examina cu atenție și cu imparțialitate toate elementele relevante ale unei cereri de protecție comunitară și de a reuni toate elementele de fapt și de drept necesare exercitării puterii sale de apreciere. Acesta trebuie, în plus, să asigure buna derulare și eficacitatea procedurilor pe care le pune în aplicare (a se vedea Hotărârea din 8 iunie 2017, Schniga/OCSP, C‑625/15 P, EU:C:2017:435, punctul 47 și jurisprudența citată).

72

Tertio, trebuie amintit că articolul 76 din Regulamentul nr. 2100/94 prevede că, „[î]n cursul procedurii inițiate în fața acestuia, [OCSP] procedează la instrumentarea din oficiu a cauzei, în măsura în care faptele fac obiectul examinării prevăzute la articolele 54 și 55”.

73

În sfârșit, trebuie să se constate că, în temeiul articolului 51 din Regulamentul (CE) nr. 874/2009 al Comisiei din 17 septembrie 2009 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 2100/94 al Consiliului privind procedura în fața OCSP (JO 2009, L 251, p. 3), Curtea a hotărât că dispozițiile referitoare la procedurile inițiate în fața OCSP sunt aplicabile mutatis mutandis procedurilor de recurs (Hotărârea din 21 mai 2015, Schräder/OCSP, C‑546/12 P, EU:C:2015:332, punctul 46).

74

Prin urmare, pe de o parte, principiul instrumentării din oficiu a cauzei se impune și într‑o astfel de procedură în fața camerei de recurs (Hotărârea din 21 mai 2015, Schräder/OCSP, C‑546/12 P, EU:C:2015:332, punctul 46). Pe de altă parte, camera de recurs este de asemenea supusă respectării principiului bunei administrări, în temeiul căruia îi revine sarcina de a examina cu atenție și cu imparțialitate toate elementele de fapt și de drept relevante ale cauzei prezentate în fața sa.

75

În speță, camera de recurs s‑a limitat la a adopta o poziție cu privire la aspectul dacă probele comparative de cultură au avut loc în anii 2003 și 2004 – împrejurare confirmată, în opinia acesteia, de expertul oficiului de examinare, domnul C., în ședința care a avut loc în fața sa. Or, astfel cum rezultă din cuprinsul punctului 25 de mai sus, din expunerea motivelor recursului reclamantei în fața camerei de recurs reiese în mod clar că aceasta nu punea în discuție, la modul general, existența însăși a probelor comparative de cultură, ci, mai exact, faptul că, în speță, caracterul distinct al soiului M 02205 a fost stabilit pe baza rezultatelor obținute din aceste probe. Mai mult, trebuie să se arate că nici din decizia atacată, nici din procesul‑verbal al ședinței din fața camerei de recurs nu reiese că domnul C. a fost întrebat în acea ședință cu privire la un alt aspect decât cel referitor la procedura pe care oficiul de examinare o efectuează în mod obișnuit pentru compararea sfeclelor de zahăr.

76

În consecință, având în vedere o astfel de susținere, a cărei temeinicie a fost confirmată ulterior de OCSP în fața Tribunalului, afirmațiile expertului oficiului de examinare care confirmau existența probelor comparative din anii 2003 și 2004 nu puteau, în mod evident, să fie suficiente pentru a permite camerei de recurs să considere că condiția distincției a fost stabilită pe baza unor date conforme cu normele tehnice aplicabile și pentru a respinge recursul reclamantei.

77

Dimpotrivă, acesteia îi revenea sarcina să își exercite competențele de investigare extinse de care beneficia, în temeiul articolului 76 din Regulamentul nr. 2100/94 interpretat în lumina jurisprudenței menționate la punctul 74 de mai sus, pentru a verifica originea notelor de manifestare ale soiului de referință KW 043 reținute în penultima și în ultima versiune a raportului comparativ privind distincția și pentru a trage concluziile care se impuneau. Astfel, conform principiului bunei administrări, consacrat la articolul 41 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale, camerei de recurs îi revenea sarcina de a examina cu atenție și cu imparțialitate toate împrejurările relevante pentru a aprecia validitatea protecției comunitare în cauză și de a reuni toate elementele de fapt și de drept necesare exercitării puterii sale de apreciere (a se vedea în acest sens Hotărârea din 8 iunie 2017, Schniga/OCSP, C‑625/15 P, EU:C:2017:435, punctul 84).

78

Prin urmare, îi revenea camerei de recurs sarcina să se asigure că dispunea, la momentul adoptării deciziei atacate, de toate elementele relevante – și anume, mai precis, de rezultatele probelor comparative de cultură efectuate în anii 2003 și 2004 – pentru a putea aprecia, pe baza datelor relevante, dacă aprecierea caracterului distinct al soiului M 02205, comparat cu soiul de referință KW 043, fusese efectuată în conformitate cu normele tehnice aplicabile.

79

Or, trebuie să se arate că OCSP a admis în cursul ședinței din fața Tribunalului că, la momentul adoptării deciziei atacate, camera de recurs nu dispunea de rezultatele probelor comparative de cultură din anii 2003 și 2004. Informațiile respective nu ar fi fost trimise la OCSP decât ulterior adoptării deciziei atacate.

80

În consecință, prin faptul că nu a efectuat o examinare adecvată pentru a se asigura că, în speță, caracterul distinct al soiului M 02205, comparat cu soiurile de referință, fusese stabilit pe baza datelor rezultate din probele comparative de cultură efectuate în anii 2003 și 2004, camera de recurs nu și‑a îndeplinit în mod corect obligațiile.

81

Această concluzie nu este repusă în discuție de argumentele prezentate de OCSP.

82

În primul rând, în cadrul răspunsurilor sale la întrebările scrise ale Tribunalului, OCSP se întemeiază pe argumente care se referă, pe de o parte, la adaptările ulterioare aduse criteriului „lungimea rădăcinii”, astfel cum reies din metoda de calcul întemeiată pe așa‑numitul test al „diferenței celei mai puțin importante”, prezentată pentru prima dată în fața Tribunalului, și, pe de altă parte, la faptul că, în orice caz, soiurile M 02205 și KW 043 s‑ar distinge în mod incontestabil, pe baza rezultatelor obținute ca urmare a probelor comparative de cultură din anii 2003 și 2004, în lumina caracterului „culoarea limbului”.

83

În măsura în care aceste argumente privesc controlul legalității deciziei atacate, este suficient să se amintească faptul că legalitatea actelor atacate nu poate fi apreciată decât în temeiul elementelor de fapt și de drept pe baza cărora au fost adoptate, astfel încât Tribunalul nu poate da curs unei invitații din partea OCSP de a proceda, în definitiv, la înlocuirea motivelor pe care se întemeiază decizia atacată (a se vedea Hotărârea din 12 noiembrie 2013, North Drilling/Consiliul, T‑552/12, nepublicată, EU:T:2013:590, punctul 25 și jurisprudența citată). În măsura în care aceste argumente privesc competența de modificare a Tribunalului, trebuie amintit că exercitarea competenței de modificare trebuie, în principiu, să se limiteze la situațiile în care, după studierea raționamentului camerei de recurs, Tribunalul este în măsură să determine, pe baza elementelor de fapt și de drept stabilite, decizia pe care camera de recurs era obligată să o adopte [a se vedea Hotărârea din 18 septembrie 2012, Schräder/OCSP – Hansson (LEMON SYMPHONY), T‑133/08, T‑134/08, T‑177/08 și T‑242/09, EU:T:2012:430, punctul 250 și jurisprudența citată]. Or, întrucât camera de recurs nu a făcut nicio apreciere asupra metodei de calcul întemeiate pe testul „diferenței celei mai puțin importante” și nici asupra rezultatelor obținute ca urmare a probelor comparative de cultură din anii 2003 și 2004, nu revine Tribunalului sarcina de a aprecia aceste argumente în cadrul competenței sale de modificare.

84

Pe de altă parte, în ceea ce privește caracterul „culoarea limbului”, trebuie să se arate că argumentul OCSP contrazice aprecierea pe care el însuși a formulat‑o anterior – apreciere menționată la punctul 8 de mai sus –, conform căreia caracterul „culoarea limbului” nu era relevant pentru a stabili condiția privind distincția soiului candidat. Prin urmare, aceste argumente ale OCSP trebuie în orice caz să fie respinse.

85

În al doilea rând, cerința menționată la punctul 63 de mai sus nu poate fi repusă în discuție de argumentul OCSP conform căruia, pentru motive de „coerență”, notele emise în rapoartele comparative privind distincția în ceea ce privește soiurile de referință ar trebui să fie preluate din descrierile oficiale ale soiurilor respective.

86

În consecință, prima și cea de a treia critică invocate în susținerea celui de al treilea motiv sunt întemeiate. Prin urmare, se impune anularea deciziei atacate, fără să fie necesar ca Tribunalul să se pronunțe asupra celorlalte critici și motive formulate de reclamantă în susținerea primului capăt de cerere.

87

În cadrul celui de al doilea capăt de cerere, reclamanta solicită Tribunalului să modifice decizia camerei de recurs și să declare nulă și neavenită protecția comunitară a soiurilor de plante înregistrată sub numărul de referință UE 15118.

88

OCSP și intervenienta contestă posibilitatea Tribunalului de a efectua în speță modificarea deciziei atacate. În plus, OCSP contestă însăși competența Tribunalului de a lua poziție cu privire la cel de al doilea capăt de cerere al reclamantei. În opinia sa, în măsura în care aprecierea caracterului distinct al unui soi de plante, în temeiul articolului 7 din Regulamentul nr. 2100/94, prezintă o complexitate tehnică și științifică ce poate justifica o limitare a întinderii controlului jurisdicțional, cererea reclamantei referitoare la modificarea deciziei atacate ar trebui să fie inadmisibilă.

89

Cu titlu introductiv, este necesar să se arate că, referitor la modul clar de redactare a articolului 73 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2100/94, Tribunalul are atât competența de a anula, cât și de a modifica decizia atacată.

90

Cu privire la fond, trebuie amintit că competența de modificare recunoscută Tribunalului nu are ca efect să confere acestuia posibilitatea de a substitui propria apreciere celei a camerei de recurs a OCSP și, cu atât mai puțin, de a proceda la o apreciere cu privire la care camera respectivă nu s‑a pronunțat încă (a se vedea prin analogie Hotărârea din 21 iulie 2016, Apple and Pear Australia și Star Fruits Diffusion/EUIPO, C‑226/15 P, EU:C:2016:582, punctul 67 și jurisprudența citată).

91

Exercitarea competenței de modificare trebuie, așadar, în principiu, să fie limitată la situațiile în care Tribunalul, după ce a controlat aprecierea făcută de camera de recurs, este în măsură să determine, pe baza elementelor de fapt și de drept astfel cum acestea sunt stabilite, care este decizia pe care camera de recurs era obligată să o adopte (a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 septembrie 2012, LEMON SYMPHONY, T‑133/08, T‑134/08, T‑177/08 și T‑242/09, EU:T:2012:430, punctul 250 și jurisprudența citată).

92

Or, trebuie să se constate că, în speță, camera de recurs s‑a limitat să se pronunțe asupra aspectului dacă probele comparative de cultură au avut loc în anii 2003 și 2004. În schimb, camera de recurs nu a examinat argumentul reclamantei conform căruia caracterul distinct al soiului M 02205 fusese stabilit pe baza informațiilor referitoare la soiul de referință KW 043 care reieșeau din descrierea oficială a acesteia, iar nu pe baza rezultatelor obținute ca urmare a probelor comparative de cultură efectuate în anii 2003 și 2004.

93

Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se concluzioneze că Tribunalul nu poate face el însuși o asemenea apreciere. În consecință, cauza trebuie trimisă spre rejudecare la camera de recurs pentru ca aceasta să se pronunțe, în lumina motivelor care precedă, asupra recursului reclamantei împotriva deciziei OCSP de respingere a cererii sale de anulare. Al doilea capăt de cerere al reclamantei, privind modificarea deciziei atacate, trebuie, așadar, respins.

94

Având în vedere aceste considerații, nu este necesară pronunțarea cu privire la admisibilitatea anexelor 15-18, prezentate de reclamantă pentru prima dată în replică, și a elementelor de probă suplimentare furnizate de reclamantă în ședința din fața Tribunalului.

95

Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.

96

În speță, OCSP și intervenienta au căzut în pretenții cu privire la partea esențială a acțiunii. Întrucât reclamanta a solicitat numai obligarea OCSP la plata cheltuielilor de judecată, se impune, pe de o parte, obligarea acestuia la plata propriilor cheltuieli de judecată, precum și a cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă și, pe de altă parte, obligarea intervenientei la plata propriilor cheltuieli de judecată.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a cincea)

declară și hotărăște: