ORDONANȚA PREȘEDINTELUI CAMEREI A TREIA

A TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE

11 noiembrie 2015

GM și GN

împotriva

Comisiei Europene

„Funcție publică — Statutul funcționarilor — Reforma statutului — Noi reguli privind cariera și promovarea în gradul AST 10 — Modificarea posturilor tip în aplicația SysPer 2 — Acțiune formulată cu titlu de măsură asigurătorie împotriva unei decizii ulterioare de nepromovare — Decizii ale Tribunalului care au survenit în cursul procedurii — Desistare — Radiere — Articolul 103 alineatul (5) din Regulamentul de procedură — Alocarea cheltuielilor de judecată”

Obiectul:

Acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA potrivit articolului 106a din acesta, prin care GM și GN solicitau Tribunalului, pe de o parte, să constate nelegalitatea articolului 45 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene (denumit în continuare „noul statut”) și a anexei I la statutul menționat, în versiunea acestora care rezultă din intrarea în vigoare, la 1 ianuarie 2014, a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 1023/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 octombrie 2013 de modificare a Statutului funcționarilor Uniunii Europene și a Regimului aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene (JO L 287, p. 15), precum și, pe de altă parte, anularea deciziilor autorității împuternicite să facă numiri din cadrul Comisiei Europene din 14 noiembrie 2014 de a nu include numele reclamanților în lista funcționarilor promovați în gradul AST 10

Decizia:

Radiază cauza F‑81/15 din registrul Tribunalului. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

Sumarul ordonanței

Procedură jurisdicțională — Cheltuieli de judecată — Acțiune a unui funcționar formulată cu titlu de măsură asigurătorie din cauza unor incertitudini privind identificarea actului atacabil — Deficiență a instituției pârâte privind comunicarea actului care lezează — Desistarea reclamanților în urma deciziilor Tribunalului Funcției Publice în materie care au survenit în cursul procedurii — Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată

[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 41; Statutul funcționarilor, art. 25 alin. (2); Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 103 alin. (5)]

Potrivit articolului 103 alineatul (5) din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, partea care se desistează este obligată la plata cheltuielilor de judecată, la cererea celeilalte părți, formulată în cadrul observațiilor sale privind desistarea. Cu toate acestea, la cererea părții care se desistează, cheltuielile de judecată menționate se suportă de către cealaltă parte în cazul în care conduita acesteia justifică acest lucru.

Se impune aplicarea acestei dispoziții mai ales în cazul acțiunilor care se dovedesc în fapt ca fiind introduse cu titlu de măsură asigurătorie pentru a se apăra împotriva motivului de inadmisibilitate invocat de autoritatea împuternicită să facă numiri.

Tribunalul Funcției Publice consideră că autoritatea împuternicită să facă numiri ar fi putut să își îndeplinească mai bine, având în vedere dreptul la o bună administrare prevăzut la articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și în temeiul articolului 25 alineatul (2) din statut, obligația sa de a comunica în scris o decizie precum decizia de modificare în SysPer 2 a denumirii postului ocupat de reclamanți, care a avut drept consecință, începând din 1 ianuarie 2014, excluderea lor din exercițiul de promovare sub incidența noului statut.

În consecință, conduita autorității împuternicite să facă numiri justifică faptul ca fiecare parte să suporte propriile cheltuieli de judecată.

(a se vedea punctele 12-16)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: Ordonanța din 16 iulie 2015, FG/Comisia,F‑20/15, EU:F:2015:93, punctul 70