HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE

A UNIUNII EUROPENE (Camera a doua)

16 decembrie 2015

Stéphane De Loecker

împotriva

Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE)

„Funcție publică — Personalul SEAE — Agent temporar — Hărțuire morală — Articolele 12a și 24 din Statut — Cerere de asistență — Respingere — Cerere de deschidere a unei anchete administrative — Dreptul de a fi ascultat — Încălcare”

Obiectul:

Acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA potrivit articolului 106a din acesta, prin care domnul De Loecker solicită anularea deciziei din 14 aprilie 2014 a Înaltului reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe și politica de securitate de respingere a cererii sale de asistență formulate în temeiul articolelor 12a și 24 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene (denumit în continuare „statutul”) inclusă într‑un document intitulat „Plângere” pe care îl trimisese înaltului reprezentant printr‑o scrisoare din 9 decembrie 2013 pentru fapte de hărțuire morală

Decizia:

Anulează decizia din 14 aprilie 2014 prin care Serviciul European de Acțiune Externă a respins cererea de asistență în temeiul articolelor 12a și 24 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene formulată de domnul De Loecker. Serviciul European de Acțiune Externă suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat să suporte cheltuielile de judecată efectuate de domnul De Loecker.

Sumarul hotărârii

  1. Funcționari — Obligația de asistență care incumbă administrației — Întindere

    (Statutul funcționarilor, art. 24)

  2. Funcționari — Drepturi și obligații — Anchetă internă referitoare la o pretinsă hărțuire morală — Dreptul reclamantului de a fi ascultat

    [Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 41 alin. (2) lit. (a); Statutul funcționarilor, art. 12a]

  1.  În temeiul obligației de asistență prevăzute la articolul 24 din statut, administrația trebuie, în prezența unui incident incompatibil cu ordinea și cu liniștea serviciului, să intervină cu toată energia necesară și să răspundă cu rapiditatea și cu solicitudinea impuse de împrejurările din speță pentru stabilirea faptelor și pentru adoptarea, în cunoștință de cauză, a măsurilor adecvate. În acest scop, este suficient ca funcționarul care solicită protecția instituției să aducă un început de dovadă cu privire la realitatea atacurilor al căror obiect afirmă că este. În prezența unor astfel de elemente, revine instituției în cauză sarcina de a adopta măsurile adecvate, în special procedând la o anchetă pentru a stabili faptele aflate la originea plângerii, în colaborare cu autorul acesteia.

    Or, pe de o parte, atunci când un agent formulează o cerere de asistență, el trebuie să aducă un început de dovadă cu privire la realitatea atacurilor al căror obiect afirmă că este, fiind de la sine înțeles că, din moment ce administrația trebuie să examineze elementele care îi sunt furnizate în această cerere pentru a decide în legătură cu soluția care trebuie dată procedurii, cererea de asistență trebuie să fie cât mai precisă și mai completă cu putință. Pe de altă parte, formularea unei cereri de asistență determină din partea instituției în cauză obligația de a adopta măsurile adecvate, în special prin examinarea aspectului dacă este oportun să se efectueze o anchetă administrativă, în colaborare cu reclamantul.

    (a se vedea punctele 41 și 48)

    Trimitere la:

    Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea din 16 mai 2012, AF/Comisia,F‑61/10, EU:F:2012:65, punctul 71, și Hotărârea din 11 iulie 2013, Tzirani/Comisia,F‑46/11, EU:F:2013:115, punctul 108, și jurisprudența citată

  2.  Situația unui reclamant în cadrul plângerii pentru hărțuire morală nu poate fi asimilată cu cea a persoanei care face obiectul plângerii, iar drepturile procedurale care trebuie recunoscute persoanei acuzate de hărțuire se deosebesc de cele, mai limitate, de care dispune în cadrul procedurii administrative persoana care se pretinde victima hărțuirii. Aceasta din urmă poate însă invoca, în temeiul principiului bunei administrări, dreptul de a fi ascultată cu privire la faptele care o privesc, în măsura în care o decizie de respingere a unei cereri de asistență ca urmare a unei hărțuiri morale declarate poate atrage după sine consecințe grave, faptele de hărțuire morală putând avea efecte extrem de nefaste asupra stării de sănătate a victimei, iar eventuala recunoaștere de către administrație a existenței unei hărțuiri morale poate, în sine, să aibă un efect benefic în cadrul procesului terapeutic de refacere a persoanei hărțuite.

    (a se vedea punctul 43)

    Trimitere la:

    Tribunalul Uniunii Europene: Hotărârea din 23 septembrie 2015, Cerafogli/BCE,T‑114/13 P, EU:T:2015:678, punctul 40

    Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea din 16 mai 2012, Skareby/Comisia,F‑42/10, EU:F:2012:64, punctele 46-48, și Hotărârea din 23 octombrie 2013, BQ/Curtea de Conturi,F‑39/12, EU:F:2013:158, punctul 72