1

Prin recursul formulat, Anonymos Elliniki Metalleftiki kai Metallourgiki Etairia Larymnis Larko (denumită în continuare „vechea Larko”) solicită anularea Ordonanței Tribunalului Uniunii Europene din 11 iunie 2015, Larko/Comisia (T‑412/14, EU:T:2015:431, denumită în continuare „ordonanța atacată”), prin care acesta a respins cererea sa de intervenție în susținerea concluziilor Larko Geniki Metalleftiki kai Metallourgiki AE (denumită în continuare „noua Larko”), reclamantă în primă instanță în cauza T‑412/14.

2

În cursul anului 1989, noua Larko a reluat activitatea de extracție, de tratare și de comercializare a feronichelului exercitată anterior de vechea Larko. Reiese din dosar că noua Larko este debitoare a acesteia pentru importante sume de bani. Prin cererea introductivă în cauza T‑412/14, noua Larko solicită Tribunalului anularea Deciziei C(2014) 1805 a Comisiei din 27 martie 2014 privind ajutorul de stat SA.37954 (2013/N) acordat de Grecia noii Larko în legătură cu cesiunea anumitor active ale sale (JO C 156, p. 1, denumită în continuare „decizia în litigiu”). În această decizie, Comisia Europeană a decis, pe de o parte, că vânzarea de active ale noii Larko în conformitate cu planul de cesiune propus nu constituia un ajutor de stat și, pe de altă parte, că, având în vedere acest plan, nu exista o continuitate economică între noua Larko și dobânditorii acestor active în ceea ce privește restituirea, dacă era cazul, a unor ajutoare de stat anterioare.

3

În plus, vechea Larko solicită Curții admiterea cererii sale de intervenție.

4

Comisia și‑a prezentat observațiile referitoare la recurs la 29 iulie 2015.

5

Trebuie amintit, cu titlu introductiv, că, conform articolului 40 al doilea paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, orice persoană poate interveni în fața instanțelor Uniunii Europene în cazul în care poate dovedi faptul că are un interes în soluționarea litigiului supus uneia dintre ele.

6

Potrivit unei jurisprudențe constante, noțiunea „interes în soluționarea litigiului”, în sensul articolului 40 al doilea paragraf menționat, trebuie definită în raport cu însuși obiectul litigiului și trebuie înțeleasă ca fiind un interes direct și actual pentru soarta rezervată concluziilor înseși, iar nu ca un interes în raport cu motivele sau argumentele invocate. Astfel, termenii „soluționarea litigiului” fac trimitere la decizia finală solicitată, așa cum va fi consacrată în dispozitivul care va interveni (a se vedea Ordonanța președintelui Curții Comisia/EnBW, C‑365/12 P, EU:C:2013:83, punctul 7 și jurisprudența citată).

7

În această privință, trebuie în special să se verifice că persoana care solicită să intervină este afectată în mod direct de actul atacat și că interesul său la sfârșitul litigiului este cert (a se vedea Ordonanța președintelui Curții Mory și alții/Comisia, C‑33/14 P, EU:C:2015:135, punctul 7 și jurisprudența citată). În principiu, un interes în soluționarea litigiului nu poate fi considerat suficient de direct decât în măsura în care această soluționare este de natură să modifice poziția juridică a persoanei care solicită să intervină [a se vedea în acest sens Ordonanța președintelui Curții National Power și PowerGen/Comisia, C‑151/97 P(I) și C‑157/97 P(I), EU:C:1997:307, punctul 61, Ordonanța președintelui Curții Schenker/Air France și Comisia, C‑589/11 P(I), EU:C:2012:332, punctele 14 și 15, precum și Ordonanța președintelui Curții Mory și alții/Comisia, C‑33/14 P, EU:C:2015:135, punctele 4 și 11].

8

Motivele de recurs invocate de vechea Larko trebuie analizate în lumina acestor considerații.

9

Recursul este structurat în trei motive, întemeiate pe:

10

Vechea Larko arată că, pe lângă decizia în litigiu, Comisia a adoptat tot în aceeași zi, și anume la 27 martie 2014, Decizia 2014/539/UE a Comisiei privind ajutorul de stat SA.34572 (13/C) (ex 13/NN) acordat de Grecia [noii Larko] (JO L 254, p. 24, denumită în continuare „decizia de incompatibilitate”). Ea arată că, în aceasta din urmă, Comisia a decis că anumite ajutoare acordate noii Larko erau incompatibile cu piața internă și a dispus recuperarea lor.

11

Potrivit vechii Larko, Tribunalul, deși a constatat, la punctul 13 din ordonanța atacată, că ea se întemeiază, în calitate de unic creditor important al noii Larko, pe efectul coroborat al deciziei în litigiu și al deciziei de incompatibilitate pentru a demonstra că aceste decizii o împiedică să obțină plata creanțelor sale din partea noii Larko, a omis ulterior să examineze această problemă. La punctele 15-17 din ordonanța atacată, referitoare la interesul direct al vechii Larko, Tribunalul s‑ar fi limitat la a respinge anumite argumente parțiale fără a le integra totuși în contextul lor și ar fi omis orice evaluare globală a acestor argumente.

12

În această privință, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, obligația de motivare care revine Tribunalului nu îi impune acestuia să realizeze o motivare care să urmeze în mod exhaustiv și unul câte unul toate argumentele prezentate de părțile în litigiu și, prin urmare, motivarea Tribunalului poate fi implicită, cu condiția să permită persoanelor interesate să cunoască rațiunile pentru care Tribunalul nu le‑a admis argumentele, iar Curții să dispună de elemente suficiente pentru a‑și exercita controlul (Hotărârea Gogos/Comisia, C‑583/08 P, EU:C:2010:287, punctul 30 și jurisprudența citată).

13

În ordonanța atacată, Tribunalul, după ce a constatat, la punctul 15 din aceasta, lipsa unui raport direct între, pe de o parte, decizia în litigiu și decizia de incompatibilitate și, pe de altă parte, creanțele invocate de vechea Larko, a arătat, la punctul 16 din această ordonanță, că efectul coroborat al celor două decizii în cauză nu determina în mod obligatoriu imposibilitatea vechii Larko de a obține o reparație în ceea ce privește pretențiile sale față de noua Larko. Tribunalul a continuat arătând, la punctul 17 din ordonanța atacată, că interesele vechii Larko vor fi afectate de soluția care trebuie dată litigiului numai prin intermediul consecințelor financiare pe care le va determina această soluție în privința noii Larko. Interesele vechii Larko nu ar fi, prin urmare, legate de soluționarea litigiului decât în mod indirect.

14

Este necesar să se considere, având în vedere în special jurisprudența amintită la punctul 12 din prezenta ordonanță, că Tribunalul a expus astfel în mod suficient, la punctele 15-17 din ordonanța atacată, motivele specifice pentru care a considerat că argumentele vechii Larko referitoare la efectul coroborat al deciziei în litigiu și al deciziei de incompatibilitate trebuiau respinse. Așadar, aceste motive permit vechii Larko să cunoască, independent de temeinicia lor, motivele pentru care Tribunalul a concluzionat în sensul lipsei unui interes direct al acesteia pentru soluționarea litigiului, iar Curții să dispună de elemente suficiente pentru a‑și exercita controlul, având în vedere jurisprudența amintită la punctele 6 și 7 din prezenta ordonanță.

15

În aceste condiții, primul motiv trebuie respins.

16

Prin intermediul primului aspect al celui de al doilea motiv, vechea Larko reproșează Tribunalului o eroare de drept în interpretarea și aplicarea articolului 40 al doilea paragraf din Statutul Curții de Justiție, întrucât a aplicat această dispoziție in abstracto și fără a lua în considerare particularitățile cauzei. În special, Tribunalul ar fi ignorat efectul coroborat al deciziei în litigiu și al deciziei de incompatibilitate, precum și poziția particulară a vechii Larko de unic creditor important al noii Larko. Vechea Larko ar ocupa de altfel o poziție specifică rezultând din măsurile adoptate de autoritățile elene și care fac, după cum pretinde vechea Larko, mai dificilă recuperarea creanțelor sale de la noua Larko. Acest ansamblu de raporturi și de situații ar crea de fapt un interes pentru soluționarea litigiului. Astfel, Tribunalul ar fi încălcat dispoziția menționată considerând acest interes ca fiind insuficient.

17

În această privință, trebuie arătat că împrejurarea că un debitor, precum noua Larko, are, singur, obligația de a rambursa ajutoare de stat, consecință care decurge în speță din efectul coroborat al deciziei în litigiu, care elimină posibilitatea ca dobânditorii de active ale noii Larko să fie ținuți solidar cu aceasta să ramburseze anumite ajutoare, și al deciziei de incompatibilitate, care declară aceleași ajutoare incompatibile cu piața internă, presupunând că aceste două decizii sunt valide, poate avea, cu siguranță, un impact economic și financiar asupra creditorilor în măsura în care ea le reduce șansele de a obține plata totalității creanțelor lor, astfel cum Tribunalul a arătat în mod întemeiat la punctul 17 din ordonanța atacată.

18

Faptul că vechea Larko este singurul creditor important al noii Larko și că pretinde că a întâmpinat dificultăți speciale pentru a continua recuperarea creanțelor sale din cauza anumitor măsuri adoptate de autoritățile elene are consecința că o asemenea obligație impusă noii Larko este susceptibilă să afecteze în practică interesele economice și financiare ale vechii Larko în mod mai important decât pe cele ale celorlalți creditori.

19

Cu toate acestea, o astfel de atingere, chiar importantă, adusă intereselor economice și financiare ale unui creditor al unei părți principale dintr‑o cauză aflată pe rolul Tribunalului nu poate fi considerată o atingere directă adusă intereselor acestui creditor în sensul jurisprudenței citate la punctele 6 și 7 din prezenta ordonanță, din moment ce ea nu modifică situația juridică a creditorului menționat. Așadar, asemenea interese economice și financiare ale unui creditor se confundă cu cele ale debitorului său care este parte principală în cauza de față și, la fel ca interesele acționarilor unei astfel de părți, nu sunt afectate de soluția litigiului decât în mod indirect, prin intermediul consecințelor pe care soluția menționată le creează în privința acestei părți principale (a se vedea, în ceea ce privește cazul unui acționar al unei părți principale, Ordonanța președintelui Curții AITEC/Comisia, C‑97/92, C‑105/92 și C‑106/92, EU:C:1993:954, punctul 15).

20

Situația diferă dacă soluția litigiului este de natură să modifice situația juridică proprie a unui creditor care solicită să intervină într‑un litigiu în susținerea debitorului său. Aceasta este situația, printre altele, dacă soluția menționată are un impact asupra calificării juridice a unei creanțe în dreptul național, aceasta fiind susceptibilă să fie înscrisă în pasivul privilegiat sau în pasivul chirografar al debitorului în funcție de soluția litigiului din fața instanței Uniunii (Ordonanța președintelui Curții Belgia/Comisia, C‑197/99 P, EU:C:2000:720, punctele 29-31). În speță, deși vechea Larko susține că valoarea economică a creanțelor pe care le deține împotriva noii Larko este susceptibilă să fie afectată de soluția litigiului pendinte în fața Tribunalului, ea nu avansează totuși niciun argument de natură să demonstreze că calificarea juridică a acestor creanțe va fi afectată ca atare de această soluție.

21

În consecință, Tribunalul nu a săvârșit nicio eroare de drept în interpretarea și aplicarea articolului 40 al doilea paragraf din Statutul Curții de Justiție constatând că interesele vechii Larko nu sunt afectate în mod direct de soluția litigiului pendinte în fața sa.

22

Prin intermediul celui de al doilea aspect al celui de al doilea motiv, vechea Larko reproșează Tribunalului o denaturare a elementelor de probă, precum și o lipsă de motivare, în măsura în care a statuat, în prima frază a punctului 16 din ordonanța atacată, că efectul coroborat al deciziei în litigiu și al deciziei de incompatibilitate nu determina în mod obligatoriu imposibilitatea vechii Larko de a obține o reparație în ceea ce privește pretențiile sale față de noua Larko. Această apreciere eronată, care ar constitui centrul raționamentului Tribunalului, ar fi contrară dovezilor aduse în fața acestuia de vechea Larko, din care ar rezulta că prin efectul coroborat menționat noua Larko ar fi lipsită de toate activele sale și că vechea Larko ar fi singurul creditor important al noii Larko. Cel puțin, Tribunalul ar fi trebuit să motiveze neluarea în considerare a elementelor de probă în discuție.

23

În această privință, trebuie arătat că argumentele vechii Larko sunt întemeiate pe o lectură eronată a primei fraze a punctului 16 din ordonanța atacată.

24

Astfel, este necesar ca fraza menționată să fie citită în lumina motivelor care o precedă și care îi urmează. Arătând, la punctul 15 din ordonanța atacată, că decizia în litigiu și decizia de incompatibilitate nu aveau niciun raport direct cu creanțele revendicate de vechea Larko împotriva noii Larko, Tribunalul a statuat, la punctul 17 din ordonanța atacată, că interesele vechii Larko vor fi afectate de soluția care trebuie dată litigiului pendinte în fața sa numai prin intermediul consecințelor financiare pe care le va determina această soluție în privința noii Larko.

25

Prima frază a punctului 16 din ordonanța atacată se înscrie în această logică și, așadar, nu constituie, contrar celor susținute de vechea Larko, centrul raționamentului Tribunalului. Arătând că efectul coroborat al celor două decizii în cauză nu determina în mod obligatoriu imposibilitatea vechii Larko de a obține o reparație în ceea ce privește pretențiile sale față de noua Larko, Tribunalul s‑a limitat să arate, în esență, că eventuala imposibilitate a vechii Larko de a‑și recupera creanțele ar rezulta nu direct din acest efect ca atare, ci, dacă este cazul, din lipsa de resurse suficiente în patrimoniul noii Larko, împrejurare care nu poate fi atribuită din punct de vedere juridic unui singur factor.

26

În orice caz, presupunând chiar că prima frază a punctului 16 din ordonanța atacată este afectată de o denaturare a faptelor, ea nu poate constitui temeiul anulării acestei ordonanțe. Astfel, așa cum reiese din cuprinsul punctului 19 din prezenta ordonanță, atingerea adusă intereselor economice și financiare ale noii Larko, care rezultă din efectul coroborat al deciziei în litigiu și al deciziei de incompatibilitate de care se prevalează vechea Larko, nu este de natură să demonstreze decât un interes indirect pentru soluționarea litigiului al acesteia din urmă, care nu îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 40 al doilea paragraf din Statutul Curții de Justiție.

27

În ceea ce privește susținerea privind o lipsă de motivare a ordonanței atacate, s‑a statuat în cadrul primului motiv, la punctul 14 din prezenta ordonanță, că Tribunalul și‑a motivat corespunzător cerințelor legale concluzia referitoare la faptul că soluția litigiului nu va afecta în mod direct interesele vechii Larko.

28

Rezultă din cele de mai sus că al doilea motiv trebuie respins.

29

Prin intermediul celui de al treilea motiv, vechea Larko arată că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept, la punctele 18-20 din ordonanța atacată, statuând, în esență, că interesul său pentru soluționarea litigiului nu era cert din moment ce alți creditori puteau fi prioritari în raport cu creanțele vechii Larko și că resursele economice ale noii Larko se puteau dovedi, în orice caz, insuficiente pentru acoperirea creanțelor vechii Larko. Pe de altă parte, ea repune în discuție cerința unui interes cert, având în vedere modul de redactare a articolului 40 al doilea paragraf din Statutul Curții de Justiție.

30

În această privință, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe consacrate, argumentele îndreptate împotriva motivelor neesențiale ale unei decizii a Tribunalului nu pot determina anularea acestei decizii și sunt, așadar, inoperante (Hotărârea Comisia/IPK International, C‑336/13 P, EU:C:2015:83, punctul 33 și jurisprudența citată).

31

În speță, trebuie să se constate că, în lipsa unui interes direct pentru soluționarea acțiunii al vechii Larko, împrejurare care este stabilită definitiv având în vedere respingerea primului și a celui de al doilea motiv, existența erorii de drept invocate în cadrul celui de al treilea motiv, presupunând că este dovedită, nu poate nici ea să constituie temeiul anulării ordonanței atacate.

32

În consecință, al treilea motiv este inoperant și trebuie respins, conform jurisprudenței amintite la punctul 30 din prezenta ordonanță.

33

Rezultă din tot ceea ce precedă că, întrucât niciunul dintre motivele invocate de vechea Larko în susținerea recursului nu este admis, acesta trebuie respins în totalitate.

34

Articolul 184 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curții prevede că, atunci când recursul nu este fondat, Curtea se pronunță asupra cheltuielilor de judecată. Potrivit articolului 138 alineatul (1) din același regulament, aplicabil procedurii de recurs în temeiul articolului 184 alineatul (1) din acesta, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât Comisia a solicitat obligarea vechii Larko la plata cheltuielilor de judecată, iar aceasta a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, și pe cele efectuate de Comisie.

Pentru aceste motive, vicepreședintele Curții dispune: