Recurs introdus la 9 septembrie 2015 de Westermann Lernspielverlag GmbH împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a doua) din 15 iulie 2015 în cauza T-333/13, Westermann Lernspielverlag GmbH/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

(Cauza C-482/15 P)

(2015/C 406/17)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Westermann Lernspielverlag GmbH (reprezentanți: A. Nordemann și M. C. Maier, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile recurentei

Cu titlu subsidiar, în cazul în care Curtea ajunge la concluzia că Hotărârea Tribunalului din 15 iulie 2015 a rămas fără obiect ca urmare a faptului că titularul mărcii pe care s-a întemeiat opoziția a decăzut în întregime din drepturile sale începând de la 13 iunie 2013, solicită Curții

Motivele și principalele argumente

Prezentul recurs se întemeiază pe următoarele motive.

Recurenta consideră că Tribunalul nu a respectat dreptul său fundamental de a fi ascultată întrucât (1) grefierul Tribunalului a informat-o la 3 iulie 2015 că argumentul său – prin care informează Tribunalul că marca aflată la baza opoziției nu mai există ex tunc – nu putea fi luat în considerare și (2) hotărârea Tribunalului pronunțată la 15 iulie 2015 nu a menționat deloc faptul că marca celeilalte părți la procedură pe care s-a întemeiat în principal opoziția nu exista la momentul pronunțării.

Recurenta consideră că Tribunalul a încălcat dreptul său fundamental la un proces echitabil întrucât (1) a respins cererea recurentei de suspendare a procedurii și, în consecință, a ignorat faptul că cererea de decădere formulată de recurentă la 13 iunie 2013, precum și acțiunea în anulare formulată de recurentă la 5 ianuarie 2015 față de marca celeilalte părți din procedură sunt motive de apărare legitime care au efect direct asupra soluționării prezentei proceduri și (2) a refuzat să țină seama de observațiile recurentei din 12 iunie 2015.

Recurenta susține că Tribunalul a încălcat articolul 69 literele (c) și (d) din Regulamentul său de procedură atunci când a respins fără explicații cele două cereri de suspendare a procedurii, deși în cele două cazuri pârâtul nu avea nicio obiecție împotriva suspendării judecării cauzei, iar recurenta prezentase motive serioase pentru care suspendarea judecării cauzei părea necesară.

Recurenta consideră că Tribunalul a încălcat articolul 8 alineatul (1) litera (b) RMC în măsura în care a săvârșit o eroare de drept și a denaturat faptele relevante în speță întrucât aprecierea riscului de confuzie era bazată pe o marcă al cărei titular a fost decăzut din drepturi la 22 mai 2015, cu începere din 13 iunie 2013, înainte ca recurenta să introducă acțiunea la Tribunal la 17 iunie 2013 și înainte ca Tribunalul să pronunțe hotărârea. În consecință, în momentul pronunțării hotărârii, la 15 iulie 2015, marca comunitară verbală și figurativă nr. 003915121 nu putea fi luată în considerare și nicio concluzie nu putea fi enunțată.

În cele din urmă, recurenta solicită Curții, în cazul în care aceasta ajunge la concluzia că hotărârea Tribunalului din 15 iulie 2015 a rămas fără obiect ca urmare a faptului că titularul mărcii pe care s-a întemeiat opoziția a fost decăzut în totalitate din drepturi de la 13 iunie 2013, să declare că prezentul recurs a rămas fără obiect și că nu mai este necesară pronunțarea asupra fondului.

(1)  Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1).